Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Egalitate, dar nu pentru căţei...

        Critias

 Nu mai ştiu exact cine a spus acest adevăr de tot hazul: românii ori există în exces, ori nu există deloc. Exemple pentru „deloc” vă las să găsiţi singuri – nu este o încercare foarte grea. Pentru „exces” vă livrez eu unul f.f. recent: ziarul Adevărul a umplut în ultimele săptămâni ecranele televizoarelor cu o reclamă care se vrea a-politică, dar nu reuşeşte să fie decât a-profesională şi anti-democratică. Mă refer, aţi înţeles, desigur, la chestia aia cu „dacă v-aţi săturat de politică citiţi Adevărul, singura publicaţie care se delimitează de..., care refuză să..., care oferă, în schimb...” etc., etc. Mesajul constituie un atac pervers la democraţie, o diversiune menită să conducă la decredibilizarea politicii în faţă cetăţenilor exact în perioada în care ei erau chemaţi să-şi exercite dreptul constituţional de a alege preşedintele ţării şi de a participa la un referendum important pentru viitorul parlamentarismului românesc. Cum poate fi calificat gestul cuiva – persoană sau instituţie – care îndeamnă în mod explicit populaţia să dispreţuiască politica şi politicienii, sugerând că a fi preocupat de astfel de lucruri este pierdere de vreme sau, şi mai rău, ceva indigest, dacă nu de-a dreptul nociv?! Eu îi spun simplu: campanie anti-democraţie. Ca să nu mai vorbim despre faptul că un ziar care eludează o problemă de importanţa alegerilor prezidenţiale, refuzând  programatic să ofere cititorilor informaţii complete asupra evenimentului probează, în cel mai bun caz, o deontologie precară. Asta vine cam aşa: ştiţi ceva, oameni buni, noi ne-am supărat pe politică precum măgarul pe sat, nu mai vrem să auzim de ea fiindcă ne dăunează la ten, aşa că nici voi nu mai primiţi nimic adiacent domeniului fiindcă nu vrea muşchii noştri, chiar dacă menirea fundamentală dintotdeauna şi de pretutindeni a oricărui ziar este de a informa cât mai corect şi mai complet, nicidecum aceea de a selecta şi minimiza informaţia, e bine? Răspuns: nu, nu e bine!? Apropo tot de presă şi de democraţie: în săptămâna premergătoare alegerilor s-a consumat unul dintre cele mai urâte gesturi de discriminare politică imaginabile. Pentru prima oară, după 1990, alegătorii n-au avut parte de o confruntare a tuturor candidaţilor la preşedinţie înscrişi în cursa electorală. Fiţele şi ţâfnele unuia şi altuia, altoite pe pasivitatea vinovată a televiziunii publice i-a privat pe cetăţenii României de şansa de a-i vedea laolaltă şi de a-i evalua în cunoştinţă de cauză. Împărţirea arbitrară în candidaţi cu şanse şi fără reprezintă nu doar o greşeală impardonabilă, ci şi o încălcare flagrantă a dreptului cetăţenesc la informare corectă. Din momentul în care cei 12 au îndeplinit condiţiile cerute de lege pentru intrarea în competiţie, ei au devenit egali şi trebuiau trataţi ca atare atât de contracandidaţi, cât şi de mass-media. La modul efectiv şi operaţional, democraţia nu este doar o sumă de reguli şi principii frumoase şi general acceptate, ci şi rutina punerii lor integrale şi ad litteram în aplicare. Altfel, totul riscă să eşueze într-o sulfuroasă poveste de adormit copiii fraieri... ? Îl anunţ pe această cale pe analistul Radu Tudor că fraza „calmul tău englezesc mă scoate din calmul meu oltenesc”, pe care a parafrazat-o stângaci într-o emisiune TV difuzată sâmbătă, n-a fost rostită niciodată de Toma Caragiu, ci de Draga Olteanu-Matei, interpreta rolului Veta, soţia lui Nea Mărin (Amza Pelea).? Am citit cu interes dialogul purtat în revista Cultura de David Ilina cu profesorul Valentin Mureşan şi intitulat interogativ-retoric „Filosofia – o îndeletnicire gratuită?”, sperând sincer că, până la finalul celor trei pagini, voi afla un răspuns cât de cât satisfăcător la întrebarea cu pricina. Ghinion de neşansă: nu l-am aflat! Nici pe acesta, nici pe cel aşteptat la o altă întrebare, recurentă în convorbirea celor doi: ce (mai) este, astăzi, filosofia? Mă rog, n-a fost să fie... În compensaţie, m-am edificat până la lacrimi într-o chestiune complementară: ce nu este filosofia. Pot pentru ca să zic că de-acum sunt o competenţă academică în materie... ? Sub ochii (acoperiţi) şi urechile (înfundate) ale vigilenţilor de la CNA, de pe micile noastre ecrane continuă să se reverse tot felul de imbecilităţi publicitare cu conţinut, explicit sau implicit, violent. În permanentă criză de idei şi de inspiraţie, anteniştii nr.1 ai audiovizualului cu sediul prin Băneasa n-au găsit altă formulă de a promova un banal meci de fotbal dintre Politehnica Timişoara şi Dinamo altfel decât sub belicosul slogan: „Un nou episod din războiul de 100 de ani...” etc. După ce a fost into­xicat timp de câteva zile cu această grosieră sugestie, e chiar de mirare că un grup de turbulenţi, cărora li se alimentează astfel subiacent impulsurile violente, s-a mulţumit doar să arunce cu niscaiva petarde către terenul de joc şi să provoace câteva inocente îmbulzeli prin tribune. Băieţi, ne-aţi decepţionat: cu un plus de concentrare şi aplomb, recolta putea fi mult mai substanţială! ? Eram până mai ieri convins că înţeleptul care postula că sunt mai vrednici de admiraţie cei care rămân echilibraţi în fericire decât cei care îşi păstrează cumpătul în nenorocire are dreptate. Nu mai sunt, fiindcă am constatat cu tristeţe că nici al doilea exerciţiu nu este deloc facil. Dimpotrivă, aş zice, gândindu-mă la cât de deprimantă a fost reacţia lui Crin Antonescu la aflarea rezultatelor sondajelor finale la urne ale primului tur al alegerilor prezidenţiale: supărare multilateral dezvoltată, acuze aberante, în siajul dezonorant al lui C. V. Tudor, inventarea stahanovistă de vinovaţi unde cu gândul nu gândeai – în fine, tot tacâmul. Ceva semne că apariţia publică elegantă şi vag intelectuală a preşedintelui PNL nu e decât spoială de circums­tanţă se vădiseră, nimic de zis, şi în zilele premergătoare scrutinului, dar ieşirea în decor de duminică a depăşit cele mai sumbre aşteptări, plonjând direct în grotesc şi legitimând o labilitate psihică bulversantă. Drama nu e însă că domnul Crin Antonescu n-a câştigat dreptul de a intra în turul al doilea; mai grav este că PNL-ul a pierdut foarte mult prin prestaţia lui...
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul