Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Ştefan Arteni, americanul neliniştit

        Mihai Rogobete

 


Născut la Bucureşti īn1947. Īn 1971 ia calea exilului; īn prezent locuieşte īn New York, Queens;


Studii: Liceul de Artă N.Tonitza şi Şcoala de Arhitectură Ion Mincu, Bucureşti; Accademia di Belle Arti, Roma; New York University, Institute of Fine Arts, Center for Conservation; Nihon Shodo Geijutsu Kyokai (Academia japoneză pentru artă caligrafică),Tokio.


Īntre 1974 şi 2008, zeci de expoziţii īn Italia, Statele Unite, Japonia, Coreea, Taiwan, China, Franţa, cāştigānd Marele Premiu pentru Caligrafie din partea Academiei de Artă Caligrafică din Japonia şi a Centrului japonez de Caligrafie din Los Angeles īn 1996 şi 2005.


Alte distincţii: Medalia de argint pentru Kana, īn 1999, Marele Premiu oferit de către Consulatul General al Japoniei din Los Angeles, īn 2002.


Din 2005 deţine rangul de SHIHAN, mare maestru caligraf īnvăţător.


Eseuri caligrafice şi sute de articole īn publicaţii de specialitate, unele reluate īn site-ul personal www.stefanarteni.net, eseuri antropologice, estetice şi literare actuale īn www.asymetria.org.


Referinţe (selectiv): Faustino Quintanilla, NY; Isaac Gewirtz, NY; Li Szu-hsien, Taiwan; Anthony Judge, Australia; Gheorghe Zbuchea īn revista „Balcanii şi Europa”, Bucureşti; Troy Harris, Singapore.


 


 


Teoria şi percepţia frumosului sunt īn ultima vreme temeinic zgālţāite. Pare-se, nu oriunde şi totdeauna ritmul, măsura şi proporţia procesează armonia,ea īnsăşi diferenţiindu-se crono-topic, īnsăşi unitatea spaţiu-timp relativizāndu-se. Imersiunea mentală īntreprinsă de Ştefan Arteni sub calota esteticii raţionaliste propriu-zise dezvăluie codul aproape inabordabil, comun atāt gāndirii cāt şi – prin atitudinea relativă la preceptele ei – sensibilităţii, spiritualităţii. Labirintul minoic – una din temele obsedante ale plasticianului, ca rătăcire odiseic㠖 sunt succesiuni de alternative permis/interzis codate de mentalul dualist-entelehic pentru care, asemănătoare, simetricele şi, contrare, antisimetricele fac analogonul, procesorul realităţii (lumii reprezentate), spiritualităţii entelehice. Aşadar, traseu al gāndirii, labirintul īşi iniţiază vizitatorul neofit prin indicatoarele neafişate permis/interzis, rătăcindu-l īn polisemia cuprinsă, care, de fiece dată, poate īnsemna lumină/īntuneric, ud/uscat, foc/apă, scund/īnalt, bucurie/tristeţe, viaţă/moarte etc., numai adevăr/fals, urāt/frumos, bine/rău īncă nu. Despre nici un zeu al cuplurilor panteonului nu se poate spune că minte sau nu minte, că e bun sau e rău, că-i frumos ori urāt; zeii sunt īnsuşi spiritul polarizării, verbele palindromului fundamental. Nici urāt, nici frumos, labirintul rătăcirilor lui Ulise este, reprezentānd nevăzutul tract al gāndului, creaţie transfiguratoare, artefact, artă.


Īn crono-topul entelehic abordat plastic de Ştefan Arteni, linia este traseul ariadnic, dāra de cenuşă a basmului, siajul corabiei lui Ulise, coridorul care ocoleşte prezentul şi duce de la trecutul strămoşilor la viitorul vieţii de apoi – prezenţa spaţială, relieful concret, perspectiva geometrică fiind inconceptibile. Tuşa cromatică groasă ca şi linia sunt fruste; nuanţa profană, absentă. Īn pre-estetica restituită, frumosul (ca şi binele şi adevărul) este prisosul care caută să se īnchege īn tripticul dihotomiilor fundamentale (binele/răul, adevărul/falsul, frumosul/urātul), ce vor axiomatiza sistemic noul crono-top, realitatea tri-valorică raţionalistă. Contrastele com­plementarelor domină paleta pictorului „īntors“ īn Panteonul zeilor dubli. Cāt o fi adăstat Ştefan Arteni pānă să hotărască intrarea īn labirint? Cele trei culori fundamentale plus cele trei complementare fac săptămāna de trudă spre duminica celor şapte corăbii odiseice pe care īnfruntă capriciile busolei  zeilor care-l rătăcesc pānă şi pe cea mai īndepărtată insulă a grafemelor şi Soarelui care răsare tot pentru aceeaşi linie condusă de gānd.


Crezul său tradiţionalist e profund. Ştefan Arteni autentifică multitudinea realităţilor, argumentānd  existenţa fiecăreia prin neo-entitatea pe care o īntrevede. Cărţile publicate cer ochiului minţii să vadă peste punctele sale de vedere. Narativitatea acestora stă īn traductibilitate; paradigme distincte, linia şi culoarea nu-şi īnşiruiesc, mānate de logicile intrinseci, implacabilitatea predestinării, ci rătăcirile căutărilor uneia īn cealalaltă a altor legităţi ale firii. Păstoasă, umbra cromatică metaforizează cu umbra groasă a liniei neaşteptata şi inedita lumină a percepţiei că tocmai privirea trebuie reprezentată. Prin punctele şi unghiurile, prin aventurile destinului ei. Arteni mută crono-topul īntr-o lume īn care partiţiile nu se mai separă, ci regenerează Geneza şi Apocalipsa īntr-o Regeneză eternă.


Ştefan Arteni dialoghează cu Timpul, căci, prin colajul pixelilor măriţi la dimensiunea lucrării picturale uzuale, re-atomizează temporalitatea. Pixelizarea dă expresie supra-vederii ineditei naivităţi a reflexivităţii creatice, descompunānd neo-impresionist lumina, nu īn culorile alcătuitoare, ci vederea īn puncte de vedere; timpul īn vremuri care pot dialoga īntre ele.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul