Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Melodie basarabeană

        Mircea Ghiţulescu

După Nicoleta Esinencu jucată la Braşov cu Fuck you Eu.ro.pa, Constantin Cheianu este încă un dramaturg din Basarabia jucat în România, deşi există acolo un cvintet de autori dramatici demni de tot interesul. În container este drama emigranţilor basarabeni, concentrată în câteva scene dramatice bine plasate într-o atmosferă generală de farsă tragică specifică lui Constantin Cheianu. Anume i-am pus alături pe cei doi autori pentru că temele lor sunt identice şi obsesiile comune: soarta basarabeanului care rătăceşte printr-o Europă care nu-l doreşte, ci îl rejectează. Sigur, din punct de vedere tehnic, drama lui Cheianu e mai complexă, mai lucrată, nu e o simplă revărsare, oricât de talentată, de frustrări şi proteste. Este o frumoasă construcţie dramatică, o tristă „melodie basarabeană” - apropo de Melodie varşoviană. Din „melodia” de la Chişinău a dispărut orice urmă de sentimentalism, dar şi melancolia pentru iu­birea interzisă din piesa lui Leonid Zorin. Oamenii din piesa lui Constantin Cheianu trăiesc în epoca graniţelor interzise şi sunt în stare să-şi dea viaţa pentru un paşaport, nu pentru o mare iubire. Viorel Ciobanu (în lituaniană Viorelus Ciobanus, glumeşte Cheianu) a traversat Europa călare pe roata de rezervă a unui TIR pentru a ajunge în Irlanda, un fel de „american dream”... Se poate şi mai rău, ca de pildă să te ghemuieşti într-un container unde trebuie să stai patruzeci şi opt de ore cu riscul să te sufoci în orice clipă.

Basarabenii orbecăie prin Europa în căutare de bani şi hrană, fiind reduşi la necesităţile primitive, într-o stare de semianimalitate deplorabilă, aşa cum excelent punctează scena în care oamenii imită maimuţele, una dintre scenelecheie ale spectacolului regizat de Cristian Ban la Teatrul Odeon. Sigur, pentru români problema frontierelor europene nu se mai pune cu aceeaşi înverşunare.

Acţiunea autorului se plasează într-un hotel din Bruxelles, dar viziunea mizerabilistă a scenografei Cristina Milea este mult mai adecvată. Ea a  stabilit ca spaţiu de joc o cameră în vecinătatea unui closet comun, locul de întâlnire al interlopilor, acolo unde se fac afaceri pe seama transfugilor. Mizeria vieţii de transfug devine, astfel, senzorială, rău mirositoare. Constantin Cheianu este necruţător cu compatrioţii săi, asemenea lui Emil Cio­ran pe vremuri. Nu-i compătimeşte, ci îi acuză pentru trădarea aproapelui. Mai exact îi ironizează, de unde şi efectele comice în contexte mizerabile ce răzbat,  din când în când, printre strigăte şi înjurături. „Melodia basarabeană”, spre deosebire de cea varşoviană, este o tragică bolboroseală româno-ruso-lituaniană indistinctă (paşapoartele basarabenilor vin pe filieră lituaniană) a unor fiinţe umane care nu mai au acces la tragedie pentru că şi-au pierdut demnitatea.

Marius Damian, o surpriză ca actor, după ce, cu câţiva ani în urmă, ne-a surprins ca autor dramatic, exprimă cel mai puternic acest sentiment al demnităţii pierdute care transformă existenţa într-o farsă. Actorii imită cu voluptate vorbirea de peste Prut, unii dintre ei fiind basarabeni sadea ca Dimitri Bogomaz (Sergiu, păcălitorul păcălit, care înşală compatrioţii, dar îl fură lituanienii). Un tip de mafiot de duzină compune Relu Poalelungi (Donatas). Un naiv care porneşte în lume la voia întâmplării joacă Mihai Smarandache cu o frumoasă inocenţă, plecând spre moarte cu nedumerirea pe chip (Igor). Veşnic agitat, mereu în acţiune, Gabriel Pintilei este „ghidul” spre Irlanda, de fapt, un fel de Caron care te trece Styxul. Irina Mazanitis joacă rolul mamei lui Igor cu infinite nuanţe de tandreţe.    Nu este, totuşi, doar o dramă basarabeană, pentru că emigraţia interzisă este o temă mereu în actualitate. Se potriveşte şi cubanezilor care înoată până în Florida. Dar soundul de la Chişinău  este foarte distinct.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul