Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Omagiu regizorului Iulian Mihu

        Călin Stănculescu

Săptămâna trecută sala Union a Cinematecii a fost neîncăpătoare la seara omagială Iulian Mihu, regizor de la a cărui dispariţie s-au scurs zece ani. „Despre Iulian Mihu, aşa cum a fost. Despre noi aşa cum suntem” este titlul filmului documentar semnat de Laurenţiu Damian, regia, şi Ana Marina Constantinescu, scenariul, s-ar putea spune un model de rememorare cinematografică a unuia dintre „clasicii” artei a şaptea, aşa cum  s-a materializat în ultima jumătate de secol. Actori şi regizori, scenografi şi asistenţi de regie, tehnicieni sau doar apropiaţi ai cineastului dispărut au rememorat cu emoţie în faţa camerei clipe de artă şi viaţă desenând firesc dimensiunile personalităţii creatorului inegal şi turbulent care a fost autorul unor titluri remarcabile precum „Viaţa nu iartă”, „Poveste sentimentală”, „Felix şi Otilia” sau „Lumina palidă a durerii”.

Iulian Mihu a debutat în 1955 cu „La mere”, ecranizare a unei proze cehoviene, semnată alături de Manole Marcus, un film-parabolă legat de izgonirea biblică din rai, în acelaşi timp semnul intrării în activitate a primului val de cineaşti după etatizarea cinematografiei. O formulă inovatoare experimentalistă avea să fie şi filmul „Viaţa nu iartă”, evocare dramatică a unor secvenţe petrecute la Mărăşeşti, scena unor dramatice confruntări militare şi, nu mai puţin, factorul declanşator al unor puternice conflicte psihologice, afective sau intelectuale. şi acest film, ţinut aproape doi ani în cutii din cauza cenzurii, a fost realizat în colaborare cu Manole Marcus, şi aici s-au exprimat pentru prima oară preocupările cineaştilor români de a materializa fluxul spiritual al memoriei, ulterior strălucit exemplificată de operele unui Alain Resnais ca „Hiroshima, dragostea mea” sau „Anul trecut la Marienbad”.

Un frumos exemplu de ecranizare iconoclastă este şi „Felix şi Otilia”, unde regizorul are inspiraţia de a distribui doi actori neprofesionişti, interpretarea acestora egalând-o pe cea a marilor nume de pe generic - Clody Bertola, Gheorghe Dinică, Gina Patrichi, Eliza Petrăchescu, Violeta Andrei sau Ovidiu Schumacher. Aici debutează ca actor şi marele scenograf Radu Boruzescu, ale cărui amintiri surprinse de Laurenţiu Damian configurează relaţia regizorului cu proprii actori. În filmul-omagiu, un loc poate prea larg este acordat interpretului lui Pascalopol din filmul amintit, regizorul Sergiu Nicolaescu, care a impus un alt final personajului său, conferindu-i un plus de patetism nemeritat.

Printre titlurile operei surprinse de autorii omagiului se numără şi capodopera lui Iulian Mihu „Lumina palidă a durerii”, singurul scenariu de ficţiune semnat de George Macovescu, care în epocă mai scrisese câteva comentarii la documentare. „Frescă epică, cronică şi poem”, spune Marina Constantinescu, acest film  poate fi cu  demnitate alăturat de un titlu celebru al timpului, „Siberiada” lui Andrei Mihalkov Koncealovski, realizat cu doi ani înainte de cineastul român, în 1978.

Dar Iulian Mihu nu era numai un autor genial, ci şi un creator foarte incomod, exigent cu sine, dar extrem de tiranic pe platou, cu replici muşcătoare şi ironii acide la adresa celor mai apropiaţi colaboratori. Unul dintre marile merite ale autorilor filmului dedicat lui Iulian Mihu este şi acela de a nu fi denaturat sau edulcorat dimensiunile umane ale personajului acestei autentice „lecţii de cinema”. Portretul regizorului este desenat însă cu tuşe fine de emoţie, semnate de actorii Violeta Andrei, Julieta Szonyi, Irina Petrescu, Liliana Tudor Iorgulescu, regizorul secund Adriana Lupu sau de monteuza Gabriela Nasta.

O dată cu lansarea filmului a fost lansat şi volumul „Despre Iulian Mihu aşa cum a fost”, editat de Editura Video, în română şi engleză, ce cuprinde extrase din cronicile timpului, mărturii ale colaboratorilor şi prietenilor cineastului, studiul „Omul, artistul, profesorul”, semnat de Marina Constantinescu, extracte din profesiunile de credinţă ale regizorului, precum şi filmografia completă.Credem că asemenea exerciţii de neuitare pot fi continuate şi pentru alţi cineaşti ca Mircea Săucan, Alexandru Tatos, Lucian Bratu, Savel Stiopul, Mircea Veroiu, Ion Popescu-Gopo şi mulţi alţii.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul