Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Campionul

        Constantin Stan

Cred că mulţi romāni s-au trezit duminică la prima oră a dimineţii să vadă meciul lui Lucian Bute pentru titlul mondial. Am observat cātă solidaritate spontană există īn noi atunci cānd e vorba ca un romān de-al nostru să fie aproape de o performanţă. Am fost, pe rānd, solidari cu legendara pereche Ilie Năstase/Ion Ţiriac īn finalele de Cupa Davis cu echipa Statelor Unite. Am petrecut īmpreună noaptea magică a victoriei de la Guadalajara cānd naţionala Romāniei nu numai că ajungea, după decenii, la Campionatul Mondial, dar şi bătea Cehoslovacia; am stat cu toţii cu sufletul la gură īn noaptea primului zece din istoria gimnasticii, la Montreal, prin micuţa zānă Nadia Comăneci. Izbānzile ne dau mereu sentimentul bucuriei şi redeşteptării unei demnităţi de multe ori călcate īn picioare de alte şi alte fapte reprobabile, de alţi şi alţi romāni care ne fac să ne ruşinăm de noi īnşine. E frumos să te arăţi compatriotul unui mare campion, este o māndrie şi ţi se umflă pieptul cānd cineva te priveşte cu mai mult respect pentru că vii, că eşti din ţara unui mare īnvingător. Nu ştiu cāţi romāni sunt cu adevărat pasionaţi de box. Victoriile atrag şi pe cei care pānă atunci erau indferenţi chiar şi la ideea de sport. Un flux subteran – pentru că mintea refuză să cuprindă cifre mari: 300.000.000 de oameni care au urmărit meciul lui Bute īnseamnă o abstracţiune, o lipsire de omenescul curpins īn cei cāţiva pe care īi ştii īn faţa televizorului aşa cum stai şi tu  – ,  o  undă de căldură invadează fiecare fibră a fiinţei tale īn asemenea clipe magice.

Din fericire, pentru noi, mai vin şi astfel de momente. Din nefericire, ele sunt rare, iar, din păcate, vin numai din sport. Şi vin din sporturi care ne polarizează atenţia numai la victorii. Īn rest, tocăm tot felul de de spectacole jalnice, de insipide aventuri populare care ne arată mizeria din noi şi nicidecum partea de frumuseţe. Şi, iarăşi, din păcate realizările sunt inviduale şi nu fac parte dintr-un sistem sănătos care produce valori. “Moşu’” Doroftei a deschis pārtia asta cu Canada īn boxul nostru manageriat, susţinut şi impus de alţii, pe alte meleaguri. Sunt convins că, īntr-o bună măsură, ei rămān cu grosul banilor veniţi din afacere, iar noi şi ai noştri, cu partea mai puţin mănoasă a gloriei. Nu avem a-i acuza pe alţii că fac bani cu buna noastră materie primă. Trebuie să ne blamăm pe noi că o dăm pe degeaba.

Nu voi comenta şi analiza meciul pentru că e inutil. O victorie se savurează şi ţi se imprimă īn suflet. Numai īnfrāngerile sunt bune de forfecat, de mărunţit! Aş spune, totuşi, un singur lucru: la un moment dat, am crezut că Librado Andrade, mexicanul ăla de-l pu­sese la podea pe Lucian īn partida anterioară, făcāndu-l să se schimonsească de durere, e supraom, adică aproape imposibil de doborāt. Părea că nu-l clatină nicio lovitură, īi zbura capul ca la o jucărie de cauciuc şi el făcea mereu pasul īnainte ca şi cum nimic nu s-ar fi īntămplat. Lovitura lui Bute īn bărbia sa mi s-a părut a fi o īntāmplare, dar cea care l-a trimis la podea, la ficat, mi-a dat dimensiunea extraordinarei forţe a romānului. Forţa unui mare, excepţional campion! Pānă atunci, ferindu-se mereu de lupta de aproape şi de clinciurile din care mexicanul ştia să iasă mai bine īntotdeauna, mi se păruse un boxer inteligent, dar care nu ar fi putut cāştiga doar cu inteligenţa. Sincer, m-am bucurat cānd s-a terminat cu KO, dar parcă mi-aş fi dorit ca meciul să mai dureze. Acum că ştiam că Lucian Bute īl poate doborī mi-aş fi dorit să ţină mai mult: nu oricānd ai prilejul să vezi şi un romān care să īţi transmită atātă īncredere īn forţa, priceperea, talentul şi voinţa de a īnvinge!La acest meci m-au deranjat īnsă comentariile lui Ionel Stoica (băiatu’ ăsta īn afara unor demogogice dscursuri de vechi activit utecist nu are nimic īn cap) şi defazarea sunet/imagine (aşa cum s-a petrecut şi la FC Barcelona-Real Madrid). E frustrant să auzi deja “s-a terminat, s-a terminat” cānd pe ecran pumnul care avea să-l doboare pe Andrade nici nu plecase către el!
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul