Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Masă de disecţie

        Viorel Lică

 


1


 


Încercare de reclădire a vieţii de le zero.


Rechizitoriu în toată regula asupra lumii.


Exhibiţionism cu reţetă de succes.


În momentul cheie nu iei în calcul nici un fel de criteriu.


Rămâi în zona măştilor ca un câine de pază scos


de la  naftalină de post-istoria nedrept de săracă.


Ai actoria în sânge dintr-un


septembrie negru, autosuficient. Eşti


victimă şi călău în acelaşi aluat al unui


scenariu pricăjit şi părăsit de culori din


prima linie a frontului.


 


2


 


Acoperit de o paradigmă în sistem avalanşă, cu o temă


favorită de manipulare în braţe, ţeşi la cămaşa de


forţă un joc de-a v-aţi ascunselea cu viaţa toxică


decorată în stil baroc şi în rasate tandreţuri cu


acceleraţia alcoolului – antreprenor în derâdere.


Te aşezi cu reverenţă în fotoliu şi aştepţi din eter


un  nou tip de existenţă, final trist de partidă


cu un cobai burduşit de clemenţă.


Nu-i nevoie să înţelegi clevetirea en vogue, bine


bătută  în cuie de pe o zi pe alta, chiar dacă eşti în


cea mai bună formă, precum a fiarei cu vocea poleită. Te


aperi simplu, cu fraza scurtă, tăioasă şi precisă.


Setea de Dumnezeu are puteri secrete.


Nu trebuie să ai toate răspunsurile de pe conducta


adrenalinei. Sufletul vinovat, încărcat de o istorie


păguboasă, aşteaptă întemeietor în


ploaie tutela Îngerului bonom ca pe un drept din


naştere care îţi lipseşte din panoplie.


 


3


 


Strâns cu uşa de propria voce – presată din toate părţile –


ai învăţat să ierţi cuvintele care nu pot fi


salvate. Acum ai ocazia să tratezi poemul ca pe o


afacere în care experimental să nu ocupe un


nivel superior, iar înfricoşătorul potenţial de


adrenalină să se închidă într-un con de umbră.


4


 


Te consideri povestitor exuberant – aleatoriu.


Îndrăzneşti să priveşti lucrurile altfel. Respecţi


noul job şi planul diabolic al căderii în


ispită. Într-o zi o să te vadă Dumnezeu aşa


cam eşti: arogant


    cinic


    mizantrop. Un cotlon înhăţat de noapte.


Extravaganţa ta începe să ia forma unei


maladii  incurabile.


 


5


 


Nu te sfii


megaloman fără prescriere,


să vrei din poem partea ta


de hrană şi de


teritoriu,


ciobire a statuii în


sălbatecă ascensiune în costumul


de clovn.


 


6


 


Numai Dumnezeu te poate pedepsi. Cariera, atent şlefuită


rămâne în suspans, cu practica uzuală a frustrării


trecute de prima tinereţe. Încă o biografie vândută în


cuvinte din subsolul umbros şi umed al unei ciudate


celebrităţi.


Reconciliere pe un efort de imaginaţie egal


cu zero.


E momentul să fii mai inventiv în


ambalajul corporatist al trufiei cu grimase de


box office.


Aşa că pune căpăstru arhivei secrete cu o broderie de


mătase  şi fă-i o plecăciune nesfârşită


personajului rămas acasă


să spele rufele murdare.


Inventează-ţi apoi o altă identitate la care


lumea  să se supună ca unui zvon de


atentat la


pudoare.


7


 


Harul, scăpat de eutanasie,


rămâne pe mâini bune. Vehicul spre trecut, fragilă,


socializare, omagiu rănit din ultima


alfabetizare fără frâu a


ploii de la masa de direcţie a


canonului.


 


8


 


Temă de talk-show. Viaţă fără perspectivă: secrete,


obsesii,  jocuri de glezne. Intrare alandala în sistem,


fără coloană vertebrală, fără idei, fără jenă.


Moştenirea, ca lovitură de graţie. Vârful


aisbergului e în cârje. Adevărată e numai frica


de luminile rampei.


 


9


 


Într-un spectacol media cu melodicitate lâncedă


eşti  mimul fără noimă al deconspirării


graţiei în aşteptarea demonizării.


Ochiul, atotvăzător


cere ajutor unui  greier


lângă gura criptei


cu privilegii dulci.


 


10


 


Imitatio Christi. Poezia ridică vălul dezbinator


de pe faţa sumbră a realităţii. Curajul mărturisirii


egal cu al rezistenţei. Pledoarie în ritm de rugăciune.


Pierdere şi salvare. Un ochi râde, un ochi plânge.


 


11


 


Te forţezi să te lupţi cu proprii demoni. Crezi că


nimic nu este năclăit sau veşted. Eşti ca o societate


de consum căzută în capcana superiorităţii. Vrei doar


bunătăţile de protocol fără menajamente.


Minunea de care ai nevoie are nasul fin în bezmetică


atitudine clinică.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul