Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Cea mai reuşită glumă a anului

        Critias

• Alegerile s-au terminat, circoteca naţională deabia a īnceput: alegaţii, lamentaţii, contestaţii, divagaţii, demonstraţii, escoriaţii, jubilaţii, peroraţii, satisfacţii, figuraţii, inflamaţii, motivaţii, saturaţii, somaţii, fabulaţii, lacrimaţii, acuzaţii, fraudaţii, variaţii,  aberaţii – bref, tot tacāmul postelectoral moştenit din strămoşi preistorici şi īmpins cu ghionturi reciproc avantajoase către viitorul comun şi luminos al ţări­şoarei. Ăştia suntem, astfel defilăm: eternitatea e cu noi! • De un penibil fără egal, fără sens şi fără relevanţă a fost marea scenă televizoristică a jurămāntului pe Biblie din confruntarea finală a candidaţilor la alegerile prezidenţiale. Şi asta pentru că lipsa de inspiraţie profesională şi de cultură religioasă a lui Robert Turcescu a condus la amestecarea vulgară şi blasfemiatoare a sacralului īntr-o daraveră seculară de calitate morală īndoielnică. Strădanie superfluă: nu cred că mai aveam nevoie de īncă un argument pentru a ne īntări convingerea că am ajuns o ţară fără nici un Dumnezeu!... • Vineri seara, pe Antena 1, un fost moderator onest, decăzut īn circar de periferie, pe nume Mădălin Ionescu, se căznea la greu să fie antrenant, dacă nu cumva de-a dreptul spiritual īntr-o emisiune titrată Şi ele vor să fie preşedinte. Cine erau ele-le cu pricina? Nişte dezbrăcate (la propriu) care, uitāndu-şi la hotel costumele de baie, se fāţāiau prin platou īn chiloţei şi sutiene, debitānd cu aplomb toate inepţiile pe care le poate produce un cerebel fără circumvoluţiuni lăsat īn libertate. N-am īnţeles īn ruptul pixului ce se voia jalnica reprezentaţie: Un pamflet politic? O parodie īn devans a alegerilor de peste 36 de ore? Divertisment? Bătaie de joc? Prostie, pur şi simplu? Mie, unul, mi s-a părut, īn primul şi īn primul rānd, o sfidare la adresa celui mai elementar bun simţ. Revoluţia cu acelaşi nume, preconizată de Crin Antonescu, se vădeşte īncă o dată a fi cea mai reuşită glumă a anului. • Cāţiva lideri de opinie jurnalistică, cāteva canale TV şi cāteva publicaţii de ambe sexe au pus-o de-o campanie hotărātă pentru strāngerea fondurilor necesare aducerii īn ţara noastră a arhivei redacţiei romāneşti a postului de radio Europa Liberă. Costul estimativ al operaţiunii – vreo 350.000 de euro. O fi mult, o fi puţin pe praful ăsta de criză mondială? Nu ştiu nici asta, nici īn ce măsură recuperarea respectivei arhive reprezintă o prioritate şi o chestiune de interes naţional, cum o calificau protagoniştii campaniei. Mă īntreb, īnsă, ca un umil cetăţean pripăşit īntāmplător pe coclaurii culturii romāne: oare recondiţionarea şi editarea manuscriselor lui Mihai Eminescu, afectate de un īnalt grad de uzură şi deteriorate pānă īn vecinătatea ininteligibilului nu se constituiau şi ele īntr-o la fel de stringentă problemă de interes naţional? Iar dacă da, cum se face că pentru salvarea acestui tezaur, de valoare culturală inestimabilă, n-a organizat nimeni nici o chetă la nivel naţional sau măcar judeţean, sectorial, raional ori sătesc? Ştiam că literatura şi arta, īn general, sunt a şaptea roată la căruţa guvernanţilor noştri, dar nu ştiam că sunt şi ultima preocupare a intelectualilor noştri europeni şi liberi. • Cu ce credeţi că se deschide sumarul numărului din octombrie al revistei de cultură Tomis editată la Constanţa? Cu un articol dedicat lui Jim Morisson, compozitor, regizor, poet şi solist vocal al trupei The Doors (...) un mit al se­colului XX, după cum ne asigură competent autorul textului, Dan Mihuţ. Cu ce ocazie? Cu nici una; aşa, pur şi simplu... Abia peste cāteva pagini găsim un articol consacrat unui oarecare Eugen Ionescu, autor dramatic, critic literar, eseist, membru al Academiei Franceze etc. de la a cărui naştere s-au īmplinit īn 2009 o sută de ani. Nu e el (articolul, adică) primul după editorial, īn schimb e ceva mai scurt decāt celălalt: există mereu o justă compensaţie īn toate... • Cetăţeana Dana Grecu este o fiinţă calmă, paşnică, sociabilă, politicoasă şi plină de deferenţă la adresa contemporanilor săi, indiferent de naţionalitate, ocupaţie, vārstă, convingeri religioase, orientare politică şi sexuală. Asta atunci cānd se află la domiciliu, pe stradă, la piaţă, la coafor şi īn alte locuri de interes privat. Drama īncepe din clipa īn care persoana descinde īn studiourile Antenei 3 unde prestează cu sārg, īn calitate de moderatoare a emisiunii La ordinea zilei. Atunci, toată păşnicia Danei Grecu se duce pe apa sāmbetei şi a celorlalte zile din săptămānă, iar infatigabila silfidă devine o fiară dezlănţuită: se răsteşte la invitaţi, nu-i lasă să termine o frază (ba, uneori, nici s-o īnceapă...), se strāmbă inestetic, īşi dă ochii peste cap şi mitraliază īn jur inteligibil, inchizitorial şi ţăţist un torent de vorbe, vorbe, vorbe... Dacă cineva are răbdarea şi tăria de caracter s-o suporte mai mult de trei minute consecutiv pe exploziva Dana īşi poate depune liniştit candidatura pentru un loc fruntaş īn paginile Cărţii recordurilor de ridicol care nu ucide. • Eşantioane din opiniunile sincere ale domnului Victor Martin publicate sub titulatura Aforisme īn ultimul număr al mensualului Literatorul: 1. Literatura proastă crează o critică de calitate (Mă rog, e şi ăsta un punct de vedere, la care criticii nu subscriu deloc, iar literaţii chiar mai puţin...); 2. Mi s-a spus că, pentru a fi citat, trebuie să-mi dau obştescul sfīrşit (Sfat prietenesc: nu riscaţi inutil, soluţia nu e foarte sigură!); 3. De ce poezia? Pentru că scriind poezie, nu-i neapărat nevoie să fii tāmpit (Īntrebare inocentă: dar scriind aforisme, ce se īntāmplă, doctore?!).
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul