Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Revista revistelor

        Gelu Negrea

Provincialismul soft şi benign


 


Am īn faţă īntāiaşi dată pentru īntāia oară (mea culpa!) acest periodic cultural trimestrial editat de Fundaţia Naţional㠄Satul romānesc” (preşedinte Alexandru Brad), care are redacţia īn Bucureşti, dar apare cu sprijinul Consiliului Judeţean Alba. Menţionez acestea pentru a sublinia echilibristica precară la care sunt silite să recurgă, din raţiuni financiare, publicaţiile culturale din Romānia vremii şi vremurilor noastre (vezi, īn acest sens, şi intervalul de apariţie...).


Mărturisesc că sunt plăcut surprins, īn primul rānd, de grafica aleasă, tehnoredactarea profesionistă şi calitatea ridicată a fotografiilor şi reproducerilor după opere de artă ce se constituie īn zona iconografică a revistei. Dar, tot īn primul rānd, remarc şi sumarul dens şi variat al numerelor 3 şi 4/iulie-decembrie a.c. al trimestrialului.


O menţiune aparte se cuvine convorbirii lui Valeriu Rāpeanu cu acad. Eugen Simion şi cu artistul Mircia Dumitrescu, oamenii de cultură cărora le datorăm un autentic monument editorial naţional: manuscrisele lui Mihai Eminescu.


Bine reprezentată, este secţiunea de critică a actualităţii literare (rubricile Cronici şi recenzii şi Vitrina cu cărţi), dar şi aceea intitulată Evenimente, oameni, idei.


Poate că atragerea unui mai mare număr de colaboratori „cu nume”, care să se adauge contribuţiilor unor Ion Vlad, Sultana Craia sau Henri Zalis ar fi profitabilă pentru Acasă, după cum nu cred c-ar strica imprimarea unui mai accentuat spirit critic articolelor ce vizează fenomenul editorial curent. Pe ici pe colo, Acasă se vădeşte uneori o publicaţie excesiv de amabilă cu oaspeţii pe care īi găzduieşte īn paginile sale. Ori, va fi fiind aceasta o chestiune programatică şi asumată de editor īn deplină cunoştin­ţă de cauză şi efect?!


 


***


Mensualul editat la Cluj are ceva specific ardelenesc īn forma şi conţinutul său de idei şi sentimente literare: o sobrietate vecină cu austeritatea, o manieră aşezată, temeinică de alegere şi abordare a subiectelor şi, īn general, o ţinută intelectuală ce impune respect chiar şi celor care şi-ar dori o lectură mai sprinţară, mai jucăuşă, mai postmodernă, dacă pot pentru ca să zic aşa. Cel mai recent număr (dublu, pe octombrie şi noiembrie) confirmă con brio aprecierile de mai sus, iar dacă ar fi să aduc un argument īn sprijinul lor, o listă (selectivă) a redactorilor şi colaboratorilor care semnează texte de diferite facturi ar fi suficientă şi convingătoare: Ruxandra Cesereanu, Andrei Codrescu, Ovidiu Pecican, Mircea şi Corin Braga, Aurel Rău, Florin Mihăilescu, Irina Petraş, Adrian Popescu, Horia Bădescu, Felix Nicolau...


Reţin atenţia: grupajul de articole dedicat lui Eugen Ionesco la centenar, consemnările (cvasiobligatorii, īn această perioadă) consacrate Istoriei critice... a lui Nicolae Manolescu şi laureatei Nobel pentru literatură pe 2009, Herta Müller, precum şi co­men­tariul spumos al unui volum care a făcut valuri dicolo şi dincoace de Pacific: Ghidul postum Dada: Tzara şi Lenin joacă şah.


 


***


Publicaţia gălăţeană are, de re-gulă, un aer de provincialism soft şi benign, iar numărul său din decembrie nu face excepţie. (Aceasta nu este o judecată de valoare, ci o cons­tatare neutră şi la īndemānă). E bine sau rău că se īntāmplă aşa, respectiv, că o revistă īşi an­corează predilect preocupările īntr-un spaţiu geografic anume? Mie, unul, mi se pare că răspunsul e, mai curānd, favorabil orientării editoriale a Dunării de Jos. Singura problemă (pentru ea şi pentru alte reviste aflate īn aceeaşi situaţie) rămāne găsirea acelui punct de dreaptă cumpănă absolut necesar īn evaluarea, īn context naţional, a autorilor locali şi a cărţilor lor. Cānd patriotismul regional şi de serviciu nu bulversează criteriile şi judecăţile critice, totul e OK. Cānd īnsă se sare calul (sau īntreaga herghelie – se mai īntāmplă şi de-astea...) īntreprinderea virează instant īn comic involuntar. Nu este cazul de această dată.


Editorialiştii consacraţi ai revistei, Constantin Frosin şi George Lateş, glosează inteligent pe seama crizei... literare (tema numărului īn discuţie): primul ludic, celălalt serios şi aplicat, ambii avānd, nu-i aşa, tăria opiniunilor lor.

Neaşteptat de cuminţi – adică, de echilibrate şi convingătoare – răspunsurile lui Şerban Codrin la Chestionarul lui (Viorel) Dinescu. Dar cine stă, īn ziua de azi, să-l asculte pe un Şerban Codrin şi să se lase pătruns de justeaţea aserţiunilor sale?!
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul