Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Avatar

        Călin Stănculescu

Revenirea cunoscutului regizor James Cameron în atenţia publicului după 12 ani de la succesul controversatului film „Titanic” este legată de ambiţia cineastului de a arăta cele mai spectaculoase noutăţi din domeniul efectelor speciale. şi cum s-a demonstrat şi până acum, operele bazate pe efecte speciale sunt cam debile din punct de vedere estetic, nici recentul „Avatar” nu vine pe ecrane pentru a contrazice o regulă, propusă mai ales de scepticii fani ai cinematografului clasic.


Cel mai scump film din istoria celei de a şaptea arte, cele mai spectaculoase efecte admirate în trei dimensiuni, cea mai numeroasă echipă de colaboratori, peste o mie, toate acestea sunt elemente ce ţin mai degrabă de o bine orchestrată ofensivă a marketingului, tot atât de agresivă ca şi pentru alte filme americane de mai mică anvergură.


Povestea este destul de simpluţă - într-un viitor cam nebulos, pământenii cuceresc o planetă, Pandora, locuită de fiinţe longiline şi albastre, îşi combină ADN-ul uman cu cel al învinşilor şi, în ciuda tuturor superiorităţilor, militare, tehnologice etc., nu reuşesc să anihileze o inedită poveste de amor. Eroul este un tânăr paraplegic, care face naveta din scaunul său cu rotile în pielea unui frumos Na’vi – aşa se numesc locuitorii planetei Pandora –, îndrăgostit iremediabil de frumoasa prinţesă Neytiri, ajutat fiind şi de o echipă de ecologişti, printre care o zărim pe doctor Grace Augustine, interpretată de actriţa Sigourney Weaver, într-o ipostază roşcată şi idealistă.


Eforturile militare ale Pământenilor ajunşi pe planeta Pandora seamănă cu războaiele recente din Irak şi Afganistan, doar că tehnologiile sunt mai sofisticate, urmând ca Pentagonul să se inspire în viitor de recenta producţie semnată de James Cameron. Povestea imaginată de scenarişti seamănă cu romanele fantasy care s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie după succesul seriei „Harry Potter”, actorii nu sunt cu mult mai buni decât un produs de serie al fabricii de la Hollywood, efectele sunt potenţate mai ales de efectul stereoscopiei, care pentru unii pare a fi viitorul artei a şaptea, lungimea  operei lui Cameron – de aproape trei ore – diluează efectele dramatice ale conflictului schiţat între cei răi şi cei buni, între cei paşnici şi cei războinici, între tehnologie şi naturism etc., etc.


Lipsa de umor, abundenţa spectaculosului gratuit, maniheismul personajelor, sărăcia psihologică nu sunt „calităţi” neaşteptate la acest gen de filme care-şi propun parcă toate să concureze cu Cartea recordurilor, de încasări, fireşte, nereuşind însă decât puţine să ajungă pe culmile rentabilităţii. Fiindcă, deşi se pare că „Avatar” ar putea fi cel mai scump film turnat până acum, rentabilitatea lui se va stabili doar la sfârşitul perioadei de proiecţie în lume. De altfel, un film turnat în 2007, „Paranormal Activity”, turnat cu doar 15 mii de dolari, avea să aducă 107 milioane de dolari doar în Statele Unite. şi celebrul „Blair Witch Project”, turnat cu doar 80 de mii de dolari, a adus aproape 250 de milioane de dolari. şi precedentul film semnat de James Cameron, „Titanic”, având un buget de 285 de milioane de dolari, a adus 1,8 miliarde, după cum două serii din „Piraţii din Caraibe”, turnate cu circa 500 de milioane de dolari, au adus peste două mi­liarde. Dar, sincer să fiu, prefer „Piraţii” sau chiar „Ice Age”, şi el un film foarte rentabil – peste 875 la sută, decât produsele regizorului Cameron, care are de gând să ne mai fericească cu două-trei urmări. Se poartă trilogiile şi mai ales lansarea lor agresivă, menită să mobilizeze spectatorii încă nehotărâţi.


Recenta ceremonie de premiere a celor mai bune opere cinematografice europene a mai adus o recunoaştere prestigioasă lui Peter Strickland, autorul filmului „Katalin Varga”, turnat în România, producător – Tudor Giurgiu –, comentat în această rubrică.

O ultimă veste bună în acest an este apariţia a două numere din revista dedicată cinematografului, „Film menu”, realizată de Andrei Rus  şi colaboratorii săi, studenţi la UNATC, publicaţie, după modesta mea opinie, comparabilă cu cele mai prestigioase reviste din patriile filmului european. Ajunsă la numărul trei, revista studenţilor de la UNATC promite să joace rolul pe care Cahiers du Cinema l-a avut în geneza unui nou suflu în filmul european. Nu ne rămâne decât să vedem promisiunile...
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul