Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

De ce nu vom fi campioni europeni

        Gelu Negrea

 Ştiţi de ce echipa Romāniei nu va cāştiga ediţia din acest an a Campionatului European? Simplu: pentru că echipa Romāniei nu-şi propune să cāştige competiţia īn cauză. Ea īşi propune să aibă o evoluţie apreciată, să dovedească progresele īnregistrate de soccerul naţional īn ultimii ani, să confirme rezultatele de la World Cup, (…), să aibă echipamentul īn perfectă regulă (inclusiv adecvarea culorii şireturilor de la bocanci la nuanţa bordurii echipamentului tricolor) – īn fine, orice altceva īn afară de cucerirea titlului.


Modestie? Īn sport, asta e o tāmpenie: cine vrea să facă performanţă adevărată şi nu-şi propune să devină campion e bine să se apuce de bambilici, de copcică sau de orice altceva, dar să lase sportul īn pace. El e pentru cei care visează lei, precum Bătrānul lui Hemingway, şi pentru cei care sunt capabili să asalteze piscurile, nu pentru anonimii mărşăluitori īn pluton. Deviza olimpic㠄important e nu să cāştigi, ci să participi” e o diversiune populistă şi cantitativă fără legătură cu spiritul sportiv veritabil.


Să fie vorba despre o evaluare realistă a potenţialului competitiv al echipei noastre? Mă īndoiesc pānă la pămānt: dacă īn meciul din S.U.A. cu Suedia, īn ’94, fotbaliştii noştri n-ar fi plătit tribut mentalităţii balcanice şi ciupitative a lui „să nu ne īntindem mai mult decāt ne e plapuma” şi, īn plus, ar fi beneficiat pe banca tehnică de un antrenor ceva mai puţin bigot decāt Anghel Iordănescu, altă făină s-ar fi măcinat la moara noastră. Amintiţi-vă de bulgarii care nu izbutiseră, din şase participări la „mondiale”, să cāştige nici un pārlit de meci, dar care, abandonānd remanenţele istoriei, ajunseseră să-şi mijească ochii spre „Zeiţa de aur”! Iar noi parcă n-aveam atunci o formaţie mai costelivă decāt a lui Stoicikov et comp.! Aşijderea, dacă Grecia s-ar fi resemnat cu pseudorealismul calculului hārtiei, n-ar mai fi ajuns campioană europeană īn vecii vecilor!


Ascult, văd şi citesc tot felul de declaraţii diplomatice şi circumstanţiale ale mai marilor sau mai micilor fotbalului romānesc. Toţi se ruşinează ca fetele mari īn noaptea nunţii să se pronunţe ferm şi responsabil īn privinţa şanselor noastre īn vară, se dau pe după piersic şi ocolesc un răspuns tranşant de parcă el ar fi echivalent cu un angajament solemn īn faţa colectivului. De fapt, e vorba de o şmecherie meschină: dacă treaba iese bine, se va spune că, „īntrecāndu-se pe sine, formaţia noastră...” etc., etc.; dacă iese prost, ei se simt absolviţi fiindcă, vezi Doamne, nu promiseseră nimic, mă-nţelegi...


Mie unul nu mi s-ar părea nimic jenant ori nepotrivit īn fixarea bărbătească drept obiectiv al lui Euro 2008 cucerirea titlului continental. Iar īn situaţia īn care nu va fi atins, dar toată lumea va fi făcut tot posibilul īn acest sens, nimeni n-ar reproşa, cred, nimănui nimic. Sentimentul datoriei īmplinite este, uneori, chiar mai preţios decāt un titlu.


 


Acest articol (cu minime modificări de ordin calendaristic şi cu adăugarea unei singure fraze, cea privitoare la performanţa Greciei) a fost scris şi publicat īn urmă cu aproape doisprezece ani, īn mai 1996, cu puţin timp īnaintea turneului final al C.E. din Anglia. Faptul că īşi păstrează şi astăzi actualitatea  dovedeşte că īn mentalul şi īn mentalităţile noastre competiţionale persistă o mare problemă. Iar dacă mental nu e, nimic nu e, ca să-l parafrazez eu cu melancolic regret pe Marin Preda...


 


 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul