Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

De ce nu vom fi campioni europeni

        Gelu Negrea

 Ştiţi de ce echipa României nu va câştiga ediţia din acest an a Campionatului European? Simplu: pentru că echipa României nu-şi propune să câştige competiţia în cauză. Ea îşi propune să aibă o evoluţie apreciată, să dovedească progresele înregistrate de soccerul naţional în ultimii ani, să confirme rezultatele de la World Cup, (…), să aibă echipamentul în perfectă regulă (inclusiv adecvarea culorii şireturilor de la bocanci la nuanţa bordurii echipamentului tricolor) – în fine, orice altceva în afară de cucerirea titlului.


Modestie? În sport, asta e o tâmpenie: cine vrea să facă performanţă adevărată şi nu-şi propune să devină campion e bine să se apuce de bambilici, de copcică sau de orice altceva, dar să lase sportul în pace. El e pentru cei care visează lei, precum Bătrânul lui Hemingway, şi pentru cei care sunt capabili să asalteze piscurile, nu pentru anonimii mărşăluitori în pluton. Deviza olimpică „important e nu să câştigi, ci să participi” e o diversiune populistă şi cantitativă fără legătură cu spiritul sportiv veritabil.


Să fie vorba despre o evaluare realistă a potenţialului competitiv al echipei noastre? Mă îndoiesc până la pământ: dacă în meciul din S.U.A. cu Suedia, în ’94, fotbaliştii noştri n-ar fi plătit tribut mentalităţii balcanice şi ciupitative a lui „să nu ne întindem mai mult decât ne e plapuma” şi, în plus, ar fi beneficiat pe banca tehnică de un antrenor ceva mai puţin bigot decât Anghel Iordănescu, altă făină s-ar fi măcinat la moara noastră. Amintiţi-vă de bulgarii care nu izbutiseră, din şase participări la „mondiale”, să câştige nici un pârlit de meci, dar care, abandonând remanenţele istoriei, ajunseseră să-şi mijească ochii spre „Zeiţa de aur”! Iar noi parcă n-aveam atunci o formaţie mai costelivă decât a lui Stoicikov et comp.! Aşijderea, dacă Grecia s-ar fi resemnat cu pseudorealismul calculului hârtiei, n-ar mai fi ajuns campioană europeană în vecii vecilor!


Ascult, văd şi citesc tot felul de declaraţii diplomatice şi circumstanţiale ale mai marilor sau mai micilor fotbalului românesc. Toţi se ruşinează ca fetele mari în noaptea nunţii să se pronunţe ferm şi responsabil în privinţa şanselor noastre în vară, se dau pe după piersic şi ocolesc un răspuns tranşant de parcă el ar fi echivalent cu un angajament solemn în faţa colectivului. De fapt, e vorba de o şmecherie meschină: dacă treaba iese bine, se va spune că, „întrecându-se pe sine, formaţia noastră...” etc., etc.; dacă iese prost, ei se simt absolviţi fiindcă, vezi Doamne, nu promiseseră nimic, mă-nţelegi...


Mie unul nu mi s-ar părea nimic jenant ori nepotrivit în fixarea bărbătească drept obiectiv al lui Euro 2008 cucerirea titlului continental. Iar în situaţia în care nu va fi atins, dar toată lumea va fi făcut tot posibilul în acest sens, nimeni n-ar reproşa, cred, nimănui nimic. Sentimentul datoriei împlinite este, uneori, chiar mai preţios decât un titlu.


 


Acest articol (cu minime modificări de ordin calendaristic şi cu adăugarea unei singure fraze, cea privitoare la performanţa Greciei) a fost scris şi publicat în urmă cu aproape doisprezece ani, în mai 1996, cu puţin timp înaintea turneului final al C.E. din Anglia. Faptul că îşi păstrează şi astăzi actualitatea  dovedeşte că în mentalul şi în mentalităţile noastre competiţionale persistă o mare problemă. Iar dacă mental nu e, nimic nu e, ca să-l parafrazez eu cu melancolic regret pe Marin Preda...


 


 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul