Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Dinu şi Sănduc

        Sorin Lavric

Există o poză la Casa Lovinescu, casa īn care criticul literar găzduia īntrunirile Cenaclului „Zburătorul“ īn ultimii ani de viaţă, există o poză īnfăţişīndu-i pe Alexandru Dragomir şi pe Constantin Noica, stīnd īn picioare faţă īn faţă, ale cărei detalii mi-au atras mereu atenţia. Este o fotografie de 10x20 cm, īn alb-negru, cu Sănduc şi Dinu rīzīnd unul la altul şi privindu-se cu un licăr ludic nefiresc, un fel de strălucire jovială care emană o nuanţă de complicitate şi de afecţiune, ca aceea pe care nu o poţi īntīlni decīt la doi oameni legaţi de un trecut de peste 50 de ani. Sunt bătrīni şi rīd ca nişte copii care parcă s-au regăsit după o absenţă īndelungată. Amīndoi au obrajii supţi, iar ridurile pielii, accentuate de unda rīsului, le brăzdează īntreaga faţă, īn linii de irizare ce pornesc din colţurile gurii şi urcă spre pomeţii a căror proeminenţă este sporită de conformaţia emaciată a feţei. Amīndoi sunt īn costum şi cravată, Noica purtīnd o vestă cu guler deschis īn triunghi, şi, īn ciuda uscăciunii trupului lor, par zdraveni şi sănătoşi, deşi decrepitudinea vīrstei se simte īn spatele uşor adus al lui Noica şi īn profilul prea schilav al lui Sănduc. Gura lui Noica, cu obişnuita placă dentară, nu are pungirea din alte poze, zīmbetul īntinzīndu-i īndeajuns de mult pielea spre a nu lăsa loc īncreţiturilor dese ce īnsoţesc colapsul unei guri lipsite de reazemul dinţilor. Noica este aproape pleşuv, iar firele de păr pe care le mai are le poartă date pe spate cu grijă, īntr-o schiţă de coamă linsă pe creştet. Sănduc are părul alb şi des, ridicat īntr-un breton repezit īn sus, spre frunte.


Ce anume m-a intrigat mereu la această poză este un ceva aparte, ceva nefamiliar, ceva cu totul straniu şi, īn acelaşi timp, cu totul şi cu totul voluptuos, ceva a cărui īnţelegere parcă īmi scăpa tot timpul, ca şi cum poza aceasta, inertă īn cadrul ei īncremenit, nu avea să-mi spună altceva decīt īmi īnchipuiam eu că īmi spune. Am privit-o de nenumărate ori, īntrebīndu-mă mereu „Ce are, Doamne, poza asta de mă nelinişteşte īn aşa măsură?“ şi apoi, plimbīndu-mi cu toată atenţia privirea asupra fiecărui amănunt ce se poate distinge pe chipul celor doi, am realizat că chipul lui Sănduc, cu acea drăcească licărire desprinsă din firea lui vitriolant de cinică, are negreşit ceva mefistofelic īn ea. De altfel, despre firea diabolic de sarcastică şi de sagace a lui Sănduc scriind chiar Noica īn Jurnalul de idei. Dar ce este cu adevărat ciudat īn īnfăţişarea acestor doi oameni surpaţi de senectute, īn a căror fiinţă s-a adunat, poate, toată filozofia Romāniei comuniste, este că amīndoi au aceeaşi expresie. Noica rīde cu toată gura, īnvăluindu-l pe Sănduc īntr-o privire caldă şi ştrengărească, de parcă i-ar spune: „A naibii viaţa asta, Sănducule, că frumoasă mai este!“, iar Sănduc ta­chi- ­nīndu-l: „Dinule, tu ai fost un nebun frumos! Dar nu īnţeleg cum de mai eşti īn toate minţile după atīta prostească filozofie?.“ Şi aşa īţi dai seama unde stă particularitatea pozei: licărul drăcesc de pe chipul lui Sănduc se regăseşte īn cel al lui Noica, dar nu e vorba de răsfrīngerea unei stări pe care Noica ar prelua-o oglindind-o la rīndul lui, ci expresia tăioasă a rīsului lui Noica trădează, ea īnsăşi, o lumină diabolică, de o sagacitate agresivă, care nu e rezultatul molipsirii de la starea lui Sănduc, ci expresia trăirii lui interioare. Noica, el īnsuşi, are ceva drăcesc īn această poză. Noica īnsuşi e dracul, nu doar Sănduc. Doi draci īn carcasa şubredă, roasă şi lipsită de farmec a doi bătrīni ce se amuză copios. Şi aici nu e vorba de aceşti doi oameni cu identităţile lor inconfundabile, deşi, fără īntruchiparea īn asemenea perso­naje, atmosfera pozei nu ar avea nimic drăcesc īn ea, ci de o condiţie universală a filozofiei, fără nici o legătură cu poza, dar care aici, īn această poză, capătă o limpezime de o nebănuită expresivitate: condiţia sub care apare gīndirea īn lume este ipostaza diabolică a inteligenţei rafinate.

Filozofia e demonică īn sens bun. Chenarul acestei poze, un instantaneu īntīmplător a doi gīnditori, adăposteşte īn el adevărul universal al filozofiei. Cine nu a īnţeles asta va privi filozofia ca pe o īndeletnicire menită instruirii personale, a cărei contribuţie lăudabilă la binele omenirii dă măsura virtuţii celor care o practică, cum tot aşa, cine nu a īnţeles asta va privi filozofia fie ca pe o īnţelepciune aparte, pe cale de ducă, căreia nu-i mai cad victime decīt anemicii sau psihopaţii acestei lumi, fie ca pe o fandoseală doctă a unor universitari labili psihic sau a unor intelectuali snobi. Īn fine, cine nu a īnţeles asta va privi filozofia ca pe o apucătură desuetă şi inutilă a unor paraziţi de lux cărora, de prea mult bine şi din prea mult dispreţ faţă de vulg, le arde de sofisticării lexicale şi de idei elitiste. Cīnd, de fapt, ea, filozofia, ca expresie nemijlocită a unei nemulţumiri constituţionale, este actul de insurecţie totală īmpotriva unei lumi golite de sens. Este rebeliunea īmpotriva unei lumi asupra căreia īţi reverşi gīndul. Nimeni nu face filozofie pentru că e fericit, dar toţi cei care fac filozofie ştiu că fericirea īn afara ei e cu neputinţă. Iar fericirea īnseamnă o stare de spirit de tip fantasmatic īn care o conştiinţă nu poate trăi decīt năzuind mereu, pīnă la sfīrşit, la misterul, seducţia, puterea şi frumuseţea pe care ea īnsăşi, conştiinţa, le poate crea şi exercita asupra semenilor. Fiind insurecţie deplină, adică act de apostazie īn faţa oricărui adevăr revelat şi īn faţa oricărei autorităţi impuse de tradiţie, filozofia e manifestarea pură a unui spirit luciferic. Şi fiind, īn al doilea rīnd, o stare de spirit a cărei sursă e numai şi numai fantasma, filozofia, prin forţa ei seducătoare şi mistagogică, este actul diabolic de īmputernicire a omului prin frumosul pe care īl creează. Acolo unde nu există mister şi seducţie, acolo filozofia moare. Iată nuanţele ce se desprind din impresia lăsată de poza lui Dinu şi Sănduc.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul