Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Intrarea Protonilor

        Valeria Sitaru

 


Intrarea Protonilor se face perpendicular pe Calea Plevnei.


Intrarea e, desigur, liberă.


Nimeni n-a văzut, până-n prezent, cum s-ar mai ieşi de unde au intrat protonii. Dar, inteligenţa unui om e direct proporţională cu cantitatea de incertitudine pe care e capabil s-o suporte. Protonii sunt nişte particule elementare de forme şi mărimi diferite. Nu sunt punctiforme. Nu seamănă cu o minge de fotbal, ci, mai degrabă, cu una de rugby, dacă ar fi să-l credem pe Rutherford. Un domn cu coadă de ford.


În colţul drept al Intrării Protonilor, o doamnă, într-o seară de iarnă, observa o zonă foarte îndepărtată din univers. Doamne, îşi zise ea, au trecut aproape 3,5 miliarde de ani lumină de la Big Bang ! Să-mi pun ochelarii, să văd pe unde calc. Şi traversă strada atentă să nu interactiveze cu protonii instabili. Dar vizibili şi uşor de detectat oftalmic.


Străduţa nu are mai mult de 27 de metri, spre deosebire de cei 27 de km ai tunelului de la graniţa franco-elveţiană unde se va efectua primul tur complet al unui fascicol de protoni  într-un LHC - Large Haldron Collier. Acceleratorul de particule va produce intrarea în coliziune a protonilor care circulă în sensuri inverse la o viteză apropiată de cea a luminii.  Poate că zboară.  Poate se dau de-a dura. Poate că şi pe-această străduţă din Bucureştiul secolului XXI s-au simulat ciocniri ale unor paricule elementare cu specificul românesc. 


Numeroşi cercetători de origine nu numai română  au intrat, adeseori, pe străduţa fără ieşire numită Intrarea Protonilor, la diverse ore din zi sau din noapte, s-au avântat, s-au precipitat, au stat câteva clipe cu ochii pironiţi în cărămizile tencuite, şi-au satisfăcut programul fiziologic, apoi au dispărut în  viitorul ştiinţific românesc. Nimeni nu-i va cunoaşte vreodată. Nimeni nu le va măsura energia maximală a marii lor coliziuni cu peretele vreuneia dintre cele patru-cinci căsuţe de pe Intrarea Protonilor. Nimeni nu va elabora vreun studiu ştiinţific asupra traiectoriei făcută de bozoni, gravitoni, gluoni, cuarci de charm  pe zidurile-ngălbenite de frica sfârşitului lumii.


Energia unui proton e mai mică decât energia unei muşte. Vara, când roiurile prind a se-nvârti deasupra ca­pitalei supranumite cândva Micul Paris, pe Intrarea Pro­tonilor din sectorul 6 apar  mici descompuneri în care universul se reflectă  după 3.5 miliarde de ani lumină. Şi-atunci, îţi vine să fugi, terapeutic, cu un million de rotaţii pe secundă.  De tub. De Higgs. De orice particulă.


 


Strada prof. Ghe. Costa-Foru.  Cu Intrare.


 


Dacă prof. Ghe. Costa-Foru n-ar fi ajuns stradă cu mult înainte de 1989, azi ar fi fost doar un politician, profesor şi jurist român prin manuale şcolare. S-ar fi vorbit despre el la ceremonii universitare, aniversări, ministerul de externe, aripa moderată a liberalilor şi, evident, în toate studiile despre practicarea duelului la români.


Pe rând, cu răbdare şi tact :


Ghe. Costa-Foru a studiat dreptul la Sorbona, a fost prof. în vestul domestic al Saxoniei, apoi în solemna Austrie. Întors în ţară, l-a convins pe caimacamul Alex. Ghica să construiască Palatul Universităţii din Bucureşti. Era prin 1857 când  a compus primul studiu asupra sistemului european de educaţie contemporană. Astfel, a devenit primul rector român. A continuat să fie ministru de externe, agent diplomatic la Viena şi duelgiu.


Pe vremea aceea, toţi tinerii care plecau la Paris să înveţe, se-ntorceau în ţară cu pistoale de duel originale, spade de luptă, seturi de batiste speciale pentru sân­gerări. Şi, din când în când, unii dintre ei, veneau chiar şi cu  câte-o diplomă. De medicină.


Duelul sau duellum e o luptă între doi adversari. Scopul luptei: apărarea onoarei rănite. Adică mai întâi trebuia să te rănească cineva sufleteşte ca să poţi răni sau să fi rănit - uneori tot tu! - trupeşte. Cu pistoale să ne-mpuşcăm sau în spade să ne tăiem în funcţie de gradul de jignire. De exemplu, pentru jigniri  de gradul 3 se trăgea câte un singur glonţ: pac. Pentru gradul 2: pac – pac. Gradul 1 şi cel mai grav : pac – pac – pac.


Lupta avea loc în prezenţa a cel puţin doi martori şi un medic  radiolog  cu trusă. Femeile nu aveau voie să se dueleze. Ele ar fi leşinat înainte ca sângele să curgă şi să spele onoarea pătată a familiei. Rezultatul duelului era acceptat ca o hotărâre infailibilă a destinului. Nobilii, ofiţerii şi studenţii erau singurele categorii admise la acest tip de provocare cu final ales de divinitate.


Oficial, duelul era interzis. Combatanţii se sculau în zori, ca pentru vânătoare, se-mbrăcau elegant, cu fular şi mânuşi albe, mantia le flutura pe umeri după legile vântului, cizme, pălării, batiste speciale pentru sângerări cu set de rezervă  în cazul în care nu mureau. Martorii notau toate detaliile locului unde se petrecea ceremonia. Victor Hugo detesta duelul. Un bodyguard de la palatul Versailles îi smulsese o foaie din mână ofensându-l.  Desigur, era vorba de-un poem patriotic pentru o doamnă contesă. Bodyguardul l-a rănit la cot, şi, o perioadă, Hugo a fost nevoit să dicteze poeziile, aceleiaşi doamne, în alt palat.


Şi în România au avut loc astfel de dispute. Uneori legea conspiraţiei des practicată în lumea politică era încălcată. Alteori, disputele erau pur financiare. Prin 1850, la Paris, fiul Banului Mălinescu s-a luptat în duel cu poetul Dimitrie Bolintineanu - cel care a scris: viitor de aur ţara noastră are şi prevăd prin secoli a ei înălţare. Bolintineanu „dedese pe faţă un angajament secret, loat de vro câţva de aci, de sunt acum mai multe luni… d’aci duel…”! Dar, destinul a hotărât că nu e cazul să moară niciunul, aşa că Bolintineanu „n-a nemerit”, iar Mălinescu „a slobozit în vânt zicându-i Bolşinti­nea­nule“!


Alte dueluri celebre au fost:


 N. Bălcescu  contra Cristian Tell. (Într-un eseu compus de Andrei Oişteanu au fost culese şi descrise en detailles intrigile). În 1849, Bălcescu scria: „am poftit pe Tell să se bată la duel şi n-a cutezat. I-a fost frică să nu facă buba.“  Zicea şi Tell: „Am de gând să-i fac atâta de ocară încât să-l silesc să plece la Paris.“ Nicolae Băl­cescu a murit la Palermo.


Grigore M Sturza -  C-tin. Vârnov care moare împuşcat.


Lascăr Catargi şi Nicolae Şuţu şi-au declarat duel după balul de la Didiţa şi N Mavrocordat. Duelul, în cele din urmă, a fost anulat din pricina „ învălmăşirii din timpul dansului“.


Beldiman  cu un conte italian, din cauza Elizei Balş supranumită La Comtesse Balches des Baux. Eliza i-a părăsit pe-amândoi şi s-a-ncurcat, în timp ce vorbea nemţeşte, cu un baron local german.


R. Rosetti când cu Cantacuzino când cu  Mavro­cor­dat. Pe rând. Cu pistoale. Political correct.


C-tin Balş (şeful Poliţiei din Moldova) cu un conte austriac.  Cauza: domniţa Natalia Ghica. Efectul: moare Balş. Locul: o câmpie înafara Moldovei.


I. Heliade Rădulescu contra Iancu Isvoranu (ofiţer de cavalerie).


Un Ghica cu un Şuţu la Fontainebleu. Duel cu pistoale originale. Ghica nu a avut setul de batiste speciale pentru sângerări şi a murit. Şuţu a stat la puşcărie câţiva ani.


În sfârşit,  prof. Ghe . Costa-Foru  l-a provocat la duel pe Ghe. Lahovary, pentru o insultă uşoară. Ce i-o fi zis? Martorii au spus că lor nu li se pare, că nu merită, că plouă şi ei n-au nici umbrele, că trebuie să se ducă cineva să ia pistoalele etc. Costa-Foru s-a enervat ca din nimic şi i-a tras o palmă lui Lahovary, forţând astfel toate notele. „Onoarea trebuie scăldată imediat în sânge“  a zis în sfârşit un martor al lui Lahovary. Nu s-a dus nimeni după pistoale. Cum am spus, ploua. Cineva a făcut rapid rost de două spade, câmpul deschis era aproape, Costa-Foru a fost rănit uşor. Duelul s-a oprit odată cu ploaia.


Ar mai fi şi alte dueluri din vremea aceea: 


Macbeth şi Macduff, la teatrul Naţional.


Cyrano de Bergerac cu vicontele de Valvert  în franceză.


Stavroghin cu Gaganov.  Într-o carte.


La Oradea (o localitate din vest) s-au citit contoarele de branşament  astfel :


- în data de 14 dec. 2009, agentii economici: Ghe Costa-Foru, Dimitrie Cantemir, Ion Ghica, Piaţa Cetăţii.

- în data de 16 dec. 2009, agenţii economici: Louis Pasteur, M. Eminescu, Şirul Canonicilor, Ştefan cel Mare, Ştefan Zweig, Liszt Ferencs, W. Shakespeare, Muntele  Găina.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul