Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Miticii şi Săndeii forever

        Constantin Stan

Romānia īncremeneşte. Ne aflăm la al patrulea guvern Boc, la al doilea mandat prezidenţial, la al paişpelea Isărescu! Fără unii nu se mai pot face guverne - vezi cazul Vlădescu sau Elena Udrea -, fără alţii - televiziune: Florin Călinescu a adunat o ceată de rebutaţi de pe la alte posturi şi vrea să facă o nouă televiziune cu mānuţele alea două ale lui şi cu aceleaşi şi aceleaşi figuri răsuflate şi īnţepenite pe micile ecrane, de zici că sunt mira de pe vremuri. Prin facultăţi dăinuie aceiaşi decani (chiar dacă legea prevede doar două mandate, toţi găsesc subterfugii pentru a īncremeni la şefie!) şi aceiaşi eterni profesoraşi-playboy de care se īndrăgostesc mereu la fel alte şi alte fătuce, toate croite pe acelaşi calapod al vremurilor triste şi umoristice īn care trăim – preţioase şi ridicole, dar cu ştiinţa parvenirii prin protecţie de şliţuri. La 10 pentru Romānia sunt aceleaşi nume īn aceeaşi ordine, de parcă zici că ierarhiile se trag la şapirograf an de an! Cum se putea ca acest decor să fie stricat tocmai de fotbal? Societatea romānească are dinamica peisajului văzut din tren: pare īntr-o continuă schimbare, cānd, de fapt, el stă pe loc şi doar trenul se mişcă! Mitică de la Ligă s-a eternizat. Alegerile au devenit farsele electorale de pe vremuri (de pe vremurile comuniste), candidatul avānd o īnduioşătoare majoritate, cāte un votant neprezentāndu-se sau abţināndu-se pentru ca unanimitatea să nu pută mai mult decāt e cazul. Mai mult, cei din funcţii ştiu exact cānd nu vor mai fi, pla­nificānd cedarea şefiei (unui om de īncredere, pregătit cum se cuvine) aşa cum omul de rānd ştie cam cānd iese la pensie. La Ligă, don Mitică nu a avut contracandidat. Ne-a asigurat că īn vecii-vecilor nu o să aibă, că n-are cine să-l schimbe pe el după cāte a făcut şi a dres pentru fotbalul romānesc. După ce Mitică va fi ieşit la pensie, Liga se va numi, probabil, „Liga Mitică Dragomir”, pentru că nu mai avem instituţii, ci oameni-instituţii. Īmi pun īntrebarea adesea dacă nu cumva nişte instituţii au fost create tocmai spre a avea ei ce conduce. După cum, la fiecare nouă sesiune de alegeri, mă īntreb de ce mai e nevoie de a consuma bani, de a agita un pic spiritele, cānd rezultatul se ştie dinainte. Observ un fapt care tinde să devină īngrijorător: nimeni aflat la putere nu mai pierde alegerile. Mecanismul furtului electoral a ajuns la perfecţiune. Cine face regulile le face pentru el. Mircea Sandu a decis ca alegerile la RFR să fie cu patru luni mai devreme. Īn brambureala sărbătorilor de iarnă, s-a fixat rapid data pentru ca potenţialii adversari să nu aibă timp nici măcar să se adune de pe coclaurile unde vor fi petrecut, darămite să īşi ducă o campanie electorală. Sigur, nu chiar el singurel a stabilit, ci Comitetul Executiv, dar cum se minte mai mult decāt cu statistica şi cum se aduc dictatorii la putere mai sigur decāt cu decizii colective şi democratice? Şi cum se instalează un şef īntr-o funcţie pentru veşnicie? Evident, cu votul liber şi democratic. „N-am avut niciodată emoţii la alegeri”, a zis Mircea Sandu. Cuvinte pe care le-am mai auzit şi la alt preşedinte reconfirmat, tot prin alegeri libere şi democrate, īn funcţie, semn că marile spirite se īntālnesc indiferent pe ce teren joacă. Mircea Sandu e sigur nu numai de alegerile din 2010, ci şi de cele din 2014, domnia sa stabilindu-şi singurel – ca şi don Mitic㠖 data la care va avea chef să plece din fruntea FRF: 2018. Acu’, vorba regretatului mucalit Igor Grinevici, mult n-ar mai fi. Anii, după cum zicea Topārceanu, trec ca apa: nu-s decāt vreo alte două turnee mondiale şi alte două europene pe care trebuie să le mai ratăm, Albania aşteaptă cam de mult timp la rānd să ne-o tragă cu un 3-0, că doar nu or fi ei mai proşti decāt lituanienii, iar pescarii din Insulele Feroe au văzut că se pot bate de la egal la egal cu Romānia pentru ultimul loc īntr-o grupă de calificare. Īntre timp, vom exporta fotbalişti īn puternicele campionate din ţările arabe, dacă nu cumva prin Oceania, Patagonia şi Groenlanda, că comisionul, iertată-mi cacofonia, acela e bun care se ia, şi nu se dă, Stadionul Naţional va fi gata şi vom organiza un campionat regional īn care toate meciurile se vor disputa acolo de dimineaţa devreme pānă seara tārziu, sub privirile a cātorva mii de oameni şi a zeci de mii de scaune goale. Campionatul va ajunge la 4 echipe (două ale lui Mircea Sandu, două ale lui Mitică Dragomir), iar meciurile se vor disputa doar īn preajma alegerilor de la Federaţie şi Ligă.


Īnţeleg gestul lui Gică Popescu de a nu mai candida īn semn de protest faţă de mānăriile care se fac pentru a-l īncremeni īn post pe actualul şi viitorul preşedinte ale Federaţiei. Vă spun că niciun om nu poate lupta cu un sistem, mai ales cu unul nărăvit la rele şi osificat īn matrapazlācuri. Din păcate, mereu se găsesc naivi care cred că se poate. Aceşti naivi, perdanţii din start, fac totuşi jocurile celor ce trag sforile, participānd la acest simulacru al alegerilor, acreditānd, prin zbaterile lor, ideea de concurenţă, democraţie, libertate şi toate celelalte mofturi ale unei vieţi normale şi cinstite.

Cine a fost este, cine este va mai fi. Īn subteranele societăţii romāneşti funcţionează maşini de păstrat aceiaşi oameni īn aceleaşi posturi pentru ca nimic să nu se schimbe. Peisajul e īncremenit, bătut īn cuie pentru totdeauna parcă: Miticii din politică, fotbal, showbiz, cultură s-au eternizat.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul