Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Revista revistelor

        Gelu Negrea

 


17 ani de Dileme Noi şi Vechi


 


Numărul 309/14-20 ianuarie 2010 al săptămânalului de tranziţie Dilema veche marchează împlinirea a 17 ani de apariţie neîntreruptă a acestei publicaţii vii, elevate, tinere în spirit şi matură în idei, una dintre puţinele din peisajul românesc postdecembrist în ale cărei pagini cuvântul dezbatere are acoperire, sens şi consistenţă. De 17 ani, într-o lume a convingerilor tot mai ţepene, revista cultivă cu supleţe dilemele – fundamentale şi cotidiene; de 17 ani, aici, farmecul destins-îngândurat al întrebărilor câştigă detaşat bătălia cu mohoreala plicticoasă a certitudinilor sterile; de 17 ani, Dilema (acum, deja veche) face dovada că, într-un timp al polarizărilor contondente, echidistanţa politică este, totuşi, posibilă. La fel cum sunt posibile: seninătatea abordării celor mai volburoase probleme, civilitatea controversei şi eleganţa polemicii, cordialitatea pluralismului ideilor, echilibrul unităţii în diversitate şi alte câteva lucruri fără de care viaţa noastră ar fi mai fadă, mai tristă şi mai străină de normalitate.


Deşi redactor şef, Mircea Vasilescu are dreptate: Ţineţi minte 17 cuvinte: Dilema (veche) e la fel ca înainte! Iar la anul îşi dă majoratul.   Într-adevăr, de la începuturi, revista şi-a inventat o formulă publicistică aparte, cu o structură în egală măsură stabilă şi flexibilă, căreia a înţeles să-i rămână până-n zilele noastre fidelă (Caragiale, patronul său spiritual, ar fi spus fidea...). Şi bine a făcut! Atenţie însă la treaba cu majoratul: acest moment echivalează nu doar cu ieşirea din adolescenţă, ci şi cu dobândirea dreptului la vot, iar de aici încolo pot începe tentaţiile... Eu, unul – fan  înrăit şi declarat al Dilemei de 17 ani şi aproape o săptănână –, sper  să rămână mereu departe de orice cântec de sirenă partizană şi să voteze în continuare doar cu ea însăşi!


P.S. Pe ultima pagină, publicaţia reproduce editorialul lui Andrei Pleşu din numărul 1/14 ianuarie 1993, Dilema noastră cea de toate zilele. Straniu, dar şi îngrijorător, în acelaşi timp: parc-ar fi fost scris ieri...


Ultimul număr din anul trecut al mensualului craiovean Ramuri omologhează încă odată calităţile – consacrate, de-acum – ale publicaţiei conduse de Gabriel Chifu: ţinuta intelectuală apreciabilă a articolelor, linia consecventă de sobrietate analitică şi soliditate a abordării fenomenului cultural – naţional  şi local – în  ansamblu, cu un accent special, fireşte, pe dimensiunea sa literară.


Regăsim cu plăcerea dintotdeauna în coloanele sale semnăturile prestigioase ale „rubricarzilor externi” Gheorghe Grigurcu, Gabriel Dimisianu, Adrian Popescu şi Nicolae Prelipceanu cărora li se adaugă plutonul de recenzenţi – tineri  sau mai puţin tineri – care  asigură racordul la actualitatea literară imediată în secţiunea cea mai substanţială a revistei („Cărţi şi autori în selecţia „Ramuri”): Gabriela Gheorghişor, Paul Aretzu, Bucur Demetrian, Ioan Lascu, Florea Miu, Mircea Moisa, Constantin M. Popa.

Sub titlul Arta e singura îndeletnicire umană care învinge fără să lase în urmă învinşi şi cucereşte fără să umilească, Horia Gârbea publică un interviu amplu şi incitant, în care îl are ca interlocutor pe multiplul premiat al anului trecut pentru volumul de proză Cartea şoaptelor, Varujan Vosganian.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul