Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Detenţia feminină în România anilor 1945-1989

        Monica Grosu

Segment mai puţin investigat de literatura genului, detenţia feminină în România anilor 1945-1989 constituie o arie de studiu de o vădită importanţă şi un real interes nu doar pentru cercetători, ci şi pentru publicul larg. Este tocmai ceea ce îşi propune studiul tânărului şi activului cercetător Graţian Cormoş, Femei în universul concentraţionar din România (1945-1989), Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2009, studiu aflat deja la a doua ediţie, din raţiuni pe care însuşi autorul le clarifică în Prefaţă: ,,Am constatat că volumul a trezit interesul unor oameni cât se poate de diferiţi… Deşi poate părea ciudat, Femei în universul concentraţionar din România (1945-1989) este, pentru mulţi dintre cititorii mei, o poveste atemporală, care poate fi înţeleasă fără probleme şi de un chelner din Malaezia sau de o coafeză din Manhattan, pentru că ea penetrează rapid schemele intuitiv-emoţionale ale oricui’’ (p. 9).


Subscriem întru totul opiniei autorului privind accesibilitatea studiului de faţă, adăugând că, în ceea ce ne priveşte, considerăm acest tip de abordare în deplin acord cu timpurile pe care le traversăm într-o viteză demnă de secolul nostru. În acest mod, cercetătorul avid de tainele bibliotecii şi ale trecutului istoric, literar sau de orice fel, reuşeşte să găsească un liant al comunicării cu publicul larg, întinzând generos o punte spre cititor, indiferent în ce categorie s-ar afla acesta. Nu trebuie însă să se concluzioneze pripit că studiul ar fi unul simplist, dimpotrivă, el constituie o provocare, punând la încercare în primul rând rezistenţa mentală şi imaginativă în faţa ororilor trăite de femei în închisorile comuniste. Provocarea e a fiecăruia cu sine însuşi, cu propria-i capacitate de acceptare şi percepere a ideii de suferinţă, dusă până la absurd, din motive la fel de absurde. Cartea de faţă dezvăluie contururile unui univers aproape greu de închipuit, dar atât de credibil şi dureros de real, e vorba, mai precis, de închisorile unde un număr destul de mare de femei au suportat torturi incredibile.


Aşa cum de altfel şi mărturiseşte, Graţian Cormoş şi-a pornit cercetarea de la câteva volume mai cunoscute de mărturii, jurnale sau memorii de detenţie feminină, iar, cu timpul, bibliografia s-a tot extins, însă deseori demersul cercetătorului face trimitere la câteva nume precum: Ioana Berindei, Madelaine Cancicov, Lena Constante, Adriana Georgescu, Lucreţia Jurj, Elisabeta Rizea, Aspazia Oţel Petrescu, Nicole Valery-Grosu, Dina Balş, Micaela Ghiţescu. Evident, lista nume­lor este mult mai impresionantă, însă nu e cazul să o extindem aici. Şi, în plus, intervine o altă problemă tradusă prin faptul că nu toate femeile ce au traversat un regim carceral au dat curs impulsului de a-şi însemna trăirile, amintirile şi suferinţele sau poate de a le mai exorciza puţin prin scris. Şi unele, chiar dacă şi-au dorit acest lucru, nu au mai avut şansa. Despre toate aceste aspecte şi multe altele, prezentate aplicat şi minuţios, vorbeşte cartea lui Graţian Cormoş.


Dintru început, autorul operează cu o clasificare, clarificând, pentru cititor, statutul femeilor deţinute în închisorile din România anilor 1945-1989. ,,Femeile care au intrat în situaţii conflictuale cu fostul regim comunist din România pot fi circumscrise în două mari categorii: cele – puţine – care s-au implicat în acţiuni împotriva sistemului şi cele cărora, deşi iniţial fără intenţionalitate combativă, regimul le-a provocat şi anticipat opoziţia’’ (p. 11). Dacă în prima categorie se includ femeile-partizan, femeile legionare şi unele reprezentante ale exilului românesc, în cea de-a doua se încadrează rude ale foştilor demnitari şi oameni de cultură indezirabili, intelectuali, călugăriţe catolice şi reprezentante ale cultelor protestante. Prin urmare, simpla existenţă a unor femei era considerată de regim un delict, fără ca ele să fi acţionat în vreun fel, şi reprezentanţii sistemului nu au ezitat în a-şi pune în aplicare planurile diabolice.


Având o arhitectonică solidă, susţinută de cinci capitole, studiul lui Graţian Cormoş urmăreşte, gradual şi evolutiv, destinul greu încercat al femeilor aflate sub incidenţa represiunii politice din România comunistă, îm­pingând abordarea analitică spre zone foarte sensibile, chiar tabu, ce vizează şi aspecte postdetenţie, efecte ale represaliilor îndurate, depersonalizarea (în unele cazuri), devianţe sexuale şi materne, alienare şi suicid, într-un cuvânt, o tulburătoare radiografie socio-psihologică, instrumentată cu echilibru emoţional şi obiectivitate ştiinţifică. De fapt, cercetarea minuţios documentată a lui Graţian Cormoş reface şi înlănţuie, ca-ntr-o povestire în ramă, o suită de ,,poveşti’’, reale de data aceasta, care nu sunt altceva decât poveştile unei istorii nefericite, ale unor destine, pe nedrept ciuntite de un sistem politic opresiv şi întru totul intolerant.


În acest context, eliberarea, pentru acele femei care au mai atins acest stadiu, a constituit un nou prilej de drastică şi fundamentală confruntare cu propriul sine şi cu societatea din jur, întrucât vulnerabilitatea fostelor deţinute se construia tocmai pe această exterioritate fragilă, pradă a ameninţărilor, vădite sau tacite, ale unei lumi în care nu-şi găseau locul şi rostul. Relevante ne apar, astfel, mărturii de genul: ,,În închisoare avusesem tot timpul o speranţă. Aşteptam eliberarea. Când am ieşit şi când am început să mă lovesc de atâtea şi atâtea, n-am mai avut speranţă. Am avut o perioadă de depresie. Am ieşit şi ce-am găsit?” (mărturia Micaelei Ghjiţescu, citată la pagina 78). Prin urmare, infernul concentraţionar se prelungea, prin efectele sale, într-o altă lume cu o libertate aparentă, într-un alt univers, uşor mai mare, dar cu tenebroase complicaţii de ordin interior şi exterior.


Re-dimensionate şi re-asamblate armonios, într-o originală sinteză eseistică, pe alocuri descriptivă, pe alocuri analitic-interpretativă, după cum admite însuşi autorul ei,  informaţiile de tip documentar şi confesiv, aduc indubitabila dovadă a unor grave abuzuri comise asupra femeilor, precum şi formele de manifestare a unei solide rezistenţe interioare în faţa unui astfel de tratament. În evantaiul ,,metodelor’’ de supravieţuire,  poziţia centrală o ocupă ,,formula unei veritabile imitatio Christi’’ (p. 108), suferinţa devine revelatoare şi purificatoare în sens creştin, iar infernul exterior se metamorfo­zează într-unul interior, subiectiv, spiritualizat, marcat de conş­tiinţa sacrului şi, tocmai de aceea, mai accesibil, oferind garantul salvării divine. Supravieţuirea prin cultură a reprezentat, de asemenea, un alt modus vivendi eficient, perceput ca o contrapondere esenţială la povara detenţiei.    

Femei în infernul concentraţionar din România (1945-1989) developează, sub o nouă lupă analitică, foarte fidelă documentului istoric şi memorialistic, formele şi efectele re­presiunii politice din România asupra femeilor, aflate în opoziţie făţişă sau pasivă faţă de sistemul comunist. Aportul exegetic al lui Graţian Cormoş nu rezidă doar în abordarea şi reconfigurarea într-un ,,eseu comportamental’’, cum însuşi îl numeşte, a drama­ticelor raporturi dintre femeile românce şi reprezentanţii, cel mai adesea siniştri, ai politicii comuniste diabolice, ci şi încercarea meritorie de a lansa sau lărgi sfera dezbaterii spre zone aproape virgine, din punct de vedere al unor prealabile cercetări, cel puţin la noi, cum ar fi aspectele inerente decorului concentraţionar cotidian: igiena corporală, asistenţa medicală, naşterea în închisoare, abuzurile sexuale, con­trolul fertilităţii, frustrarea, munca fizică etc. Fără pretenţii de exhaustivitate, studiul lui Graţian Cormoş se susţine printr-o certă relevanţă documentară şi interpretativă la mai multe paliere de lectură.     
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul