Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Azer - Focul viu

        Horia Gārbea

 


Marea Caspică iarna īn Misterul Turnului Fecioarei un Un cort īn Şuşa pentru o vilă la Baku īn Zece nume pentru foc īn Referinţe īn Cartea egipteană a morţilor īn Prima ţară creştină īn Cultura gustului: dulceaţa de vinete şi puiul la puţ īn Adio, comisarilor sovietici! 


Pentru mulţi compatrioţi, spaţiul extra-UE este o hartă albă cu cīteva pete colorate īn jurul New-York-ului, Antalyei şi al cītorva staţiuni de la Marea Roşie. Nu făceam excepţie pīnă de curīnd. Am ajuns īn Azerbaijan pentru a doua oară īn acest ianuarie 2010, la invitaţia Fundaţiei Heydar Aliyev, şi m-am īntors cu mai puţine prejudecăţi despre Asia Centrală şi zona Caucazului, dar şi cu un material documentar format din 20 de kilograme de cărţi, zeci de CD-uri şi multe pagini scrise mărunt. Pe toate le voi aduna īntr-o carte care se va numi „Azer - Focul viu” şi care aş vrea să schimbe puţin părerea unora că lumea se termină la Marea Mediterană.  


Prima mea impresie la reīntīlnirea cu Baku a fost că Marea Caspică e frumoasă şi iarna. A doua, că oraşul se schimbă neverosimil de repede. Cartiere vechi prin care am trecut acum şase luni au dispărut, s-au ridicat noi construcţii. Īnsăşi faleza e nou-nouţă, refăcută pe kilometri īntregi, iar alţi kilometri de-a lungul mării se vor transforma curīnd īntr-un parc. Au rămas la fel silueta subţire a turnului de televiziune şi cea masivă, stranie a Turnului Fecioarei, clădire despre care niciun istoric dintre cei mulţi cu care am discutat nu a putut spune exact cīnd, cum şi de ce a fost construită.


A rămas acelaşi, din păcate, şi numărul refugiaţilor. Prefectul, aflat īn exil, al regi­unii Şuşa din Karabah, cea care a dat Azerbaijan-ului zeci de oameni de cultură şi acum a rămas īn mīinile ocupanţilor, mi-a spus că la Baku are tot ce-i este necesar, dar că ar prefera să locuiască īntr-un cort, numai să fie īn zona lui de baştină. Tot el mi-a povestit că membrii comunităţilor refugiate cărora le este dat să moară sīnt īnmormīntaţi provizoriu pentru ca, după eliberare, să fie strămutaţi īn pămāntul strămoşesc.


Dincolo de această tristeţe şi īnvingīnd-o cu demnitate, oamenii din Baku sīnt activi şi optimişti. Nu fac excepţie nici scriitorii pe care i-am īntīlnit la sediul organizaţiei lor. Am avut bucuria să-l revăd pe īnţeleptul romancier Anar Rzayev, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Azerbaijan, cu nedespărţita lui pipă, şi pe dinamicul Cenghiz Abdullaev, cel tradus īn 49 de limbi şi īn romāneşte. Uniunea Scriitorilor din Azerbaijan a sărbătorit recent aniversarea a 75 de ani de existenţă.


Īn ceea ce priveşte vizita mea, am avut o documentare bogată īn informaţii inedite şi experienţe foarte interesante pe care le voi relata īn curīnd pe larg. Pentru toate acestea ţin să mulţumesc Fundaţiei Heydar Aliyev care m-a invitat şi m-a găzduit cu o perfectă ospitalitate. Drumul mi-a fost deschis - şi am avut mereu la Baku gīnduri de recunoştinţă - de domnul primar Neculai Onţanu. Mass-media din Baku m-a onorat cu atenţia ei şi, īn general, Romānia se bucură de o bună percepţie, fiind considerată o ţară prietenă. Cum se ştie, la īnfiinţarea statului Azerbaijan, care a venit īn ciuda sīngeroasei represiuni sovietice din ianuarie 1990, Romānia a fost a doua ţară din lume care a recunoscut independenţa noii republici.


Marea Caspică se numeşte Khazer. Azer e o denumire mai veche pentru foc, iar ţara se mai numeşte Ţara Focurilor. Notez īn treacăt c㠄tongal” e tot foc, dar unul mare, o vīlvătaie. Azerii au mulţi termeni prin care desemnează elementul lor primordial.


Cultura azeră este străveche, religiile antechristice de pe teritoriul actual şi părţile cedate sau căzute īn stăpīnirea altora fiind tengrinismul (de la zeitatea Tengri) şi  zoroastrismul, strīns legat de cultul focului, inevitabil īntr-un loc īn care focul iese din pămīnt de la sine, mai precis gazul natural care se aprinde. Se pare că īn ceea ce priveşte cultul focului şi implicit al soarelui, caucazienii de sud l-au exportat īn Egiptul antic şi īnsuşi numele oraşului Baku apare īn Cartea morţilor egipteană. A urmat creştinismul, Azerbaijan fiind prima ţară care l-a adoptat ca religie de stat după ce, īnsă, propăvăduitorul ei, Sf. Apostol Bartolomeu, a fost martirizat acolo unde oficia, īntr-un loc pe care l-am văzut, la doi paşi de Turnul Fecioarei, īn anul 71 al Erei Christice. Dar influenţa şi ocupaţia triburilor turcice, īncepīnd cu secolul VIII, atestată şi de mos­cheele milenare vizibile şi azi din Işari Şeher (Oraşul Vechi, literal Oraşul Interior), au impus islamismul şi limba, rămasă şi azi o limbă turcică, foarte interesantă, cu alfabet latin īn prezent, aglutinantă, fără genuri şi fără plural cīnd numeralul īi ţine locul, asemeni limbii turce contemporane. 


Cultura azeră ce se oferă călătorului cu ospitalitate orientală - cinstirea musafirilor fiind o regulă imuabilă īn Azerbaijan - trece şi prin papilele gustative. Bucătăria azeră conţine, ca un relicvariu, reţete vechi de secole, dintre care 90 numai pentru plov (pilaf) şi cīteva zeci pentru dolma (sarma, umplutură), aceasta devenind chiar un brand disputat, pe care hrăpăreţii vecini de la Vest ar vrea să-l treacă pe numele lor. Li se adaugă dulceţurile de tot felul precum cele de vinete, roşii sau dude, merele pădu­reţe şi prunele verzi murate, zecile de kebaburi, supele tradiţionale īntre care crema de linte e la mare preţ, berbecul copt īn cocă şi puiul copt la puţ, variantă originală de ţest vertical cu focul jos şi pasărea atīrnată deasupra, īn miezul unui lut īncins pīnă la to­pirea oaselor, dar răcită ulterior cu vin roşu. Vinul azer, īn special cel roşu, e remarcabil. Despre sturioni şi icrele lor ar fi şi mai multe de spus.


Voi mai scrie pe larg despre toate īn curīnd, ca şi despre oraşul Baku, īn care se combină antichitatea, secolul XIX francez, clădirile de tip Capşa sau Continental fiind curente īn centru, arhitectura sovietică, scoasă recent pe tuşă sau chiar rasă din temelii, şi noile construcţii imense, impunătoare, de un criant postmodernism, precum un gigantic hotel īn formă stilizată de ca­ravelă. Monumentele sīnt noi, īn locul odio­şilor comisari de la Baku, emblema sovietică, fiind edificată acum o frumoasă fīntīnă ca un vas oriental, chiar peste drum de Biblioteca Naţională care mi-a găzduit multe ore de lectură şi scris.

Veţi īnţelege, aşadar, de ce primul drum pe care l-am făcut īn Bucureştiul īngheţat (la Baku era o frumoasă iarnă meditera­nea­nă, cu temperaturi pīnă la 13 grade) a fost, trăgīnd sania cu fiul meu pe ea, īn Parcul Tei, unde se află statuia lui Heydar Aliyev, eroul civilizator şi providenţial al Azerbaijanului. 
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul