Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Alte străduţe

        Valeria Sitaru

Str. Energiei


 


Shiva a spus: „Priveşte un lucru fără să vezi părţile din care e alcătuit. Deodată, vei deveni conştient”.


Accesaţi Google Map şi încercaţi să priviţi str. Energiei urmând sfatul lui Shiva. Dacă aveţi un ecran LCD de ultimă generaţie, accesaţi 3D. Observaţi aceas­tă străduţă paralelă cu str. Zece Mese. Nu are importanţă lungimea străzii. Pentru unii, poate fi scurtă. Nu priviţi petele verzi fotografiate din satelit, sunt nişte copaci. Nu priviţi nici petele zigoidale, sunt ţiglele sparte de pe blocuri. Nu priviţi nici acei puricei negri ca de smoală, nu sunt black holes, ştergeţi ecranul de praf.


Observaţi str. Energiei. Uitaţi-vă la forma ei. Ce formă de energie vă sugerează? Priviţi cu atenţie, fără să deplasţi mouse-ul computerului. Relaxaţi mâna. Din umăr. Totdeauna, un fenomen energetic antrenează un alt fenomen. Intensitatea celui de-al doilea fenomen depinde de intensitatea primului.


Reacţiile chimice din muşchii dumneavoastră vă vor permite să vă deplasaţi atenţia de-a lungul formei pe care o are str. Energiei. Chiar dacă e scurtă. Deplasaţi-vă cu câţi juli doriţi. Nu vă gândiţi la nimic altceva. Priviţi doar forma. Nu vă lăsaţi mintea să zboare la vreo black-hole care ar putea fi pe această străduţă.  Oricum, materia şi energia se joacă pretutindeni de-a v-aţi ascunselea. 


Nu gândiţi nimic. Nu mai mişcaţi ochii pe monitor.  Pătrundeţi  în profunzimea pixelilor.  Veţi deveni dintr-o dată conştienţi. Veţi fi în curând absorbiţi de acea formă a str. Energiei, din sectorul 2 al Bucureştiului. Pupila vi se va co­lora. Un fluid violet vă va conduce pe o nouă cale. Din ecran va izbucni o viziune. O căldură. Sau un frig. Iarna nu-i ca vara. Sunteţi foarte aproape de a înţelege str Energiei în formă pură. O energie necunoscută până acum, care vă va transforma în ceva ce nu aveţi cum să recunoaşteţi.


Dacă simţiţi că vă cuprinde neliniştea, urmaţi sfatul unui scriitor filozof contemporan, treceţi peste sufletele voastre bolnave, intraţi în baie, aşezaţi-vă în faţa oglinzii, meditaţi scurt şi cuprinzător, spargeţi-o, apoi, cu iubire şi înfiorare-n vene, întoarceţi-vă  la Google Map. Daţi zumul la maxim. Ca o bandă misterioasă pe o carte, str. Energiei va bara ecranul computerului dumneavoastră. Veţi simţi o schimbare. O imensă energie va invada mintea dumneavoastră rotindu-vă creierul cu 180 de grade. Nu intraţi în panică. Veţi percepe lumea invers, dar abia acum veţi putea vizualiza, cu creierul mic, adevăratul echilibru al lumii. Fiţi liniştiţi. Dacă veţi învinge somnul, veţi avea şansa să deveniţi nişte băieţi deştepţi.


Conform legilor fizicii, energia e ceva ce se conservă, produce transformări ireversibile şi se plăteşte. Unii o văd ca pe un fluid flogistic. Alţii, ca pe o undă. Voi o veţi vedea ca pe un carburant, o forţă în acţiune care vă înflăcărează. Nu râdeţi. Nu vă plângeţi de arsuri. Folosiţi comprese sterile, luptaţi-vă cu suferinţa,  lăsaţi-vă mistuiţi. Creierul mic vă ajută să înţelegeţi puterea flăcării care vă duce spre extaz. Sunteţi iluminaţi. Sunteţi mov. Scrum.


Din str. Energiei, îndreptaţi-vă cu toată forţa spre Calea Traian să trăiţi paranormal.


 


 


Str. Haricleea Darclée


 


În secolul  XXI, Haricleea Darclée este o stradă în spatele Gării de Nord din Bucureşti, un liceu din Brăila, un Festival Internaţional de canto, o Fundaţie, un medalion, timbru, poster de Hohenstein.


În 1900 era o voce: vestita soprană Haricleea Darclée pentru care Giacomo Puccini a scris Tosca, o operă în trei acte. Cinci acorduri violente, tutto forzza, se spune că au izbucnit în spatele cortinei cu fir de aur a Operei din Roma.  Baritonul Eugenio Giraldoni - un bărbat cu părul ondulat, ochi de diavol, buze arcuite sub un timbru vibrant - tulbura sufletul tinerei soprane venită de la Brăila cu soţul.


Puccini e cuprins de frisoane. Toscanini ridică bagheta. Verdi cască îngândurat. Gounod e cuprins de o nelinişte inofensivă. El era cel care descoperise glasul de privighe­toare al Toscăi din Delta Dunării. Hariclea se numea, după soţ, Hartulari. Gounod îi spune Darclée. Un joc de cuvinte franco-greque ancienne. Melomanii de la 1900 se cufundă în celebra arie Vissi d’Arte. Unii mor la mijlocul actului doi. Celor care supravieţuiesc li se opreşte respiraţia în actul trei, când tânărul Eugenio Giraldoni, în rolul lui Scarpia cel rău, îşi dă ochii peste cap, străpuns  între omoplaţi de Tosca.


Questo e il baccio di Tosca, îşi spuse Don Carlos al Portugaliei şi se rostogoli, rotund ca luna, în cabina Haricleei Darclée. Acolo, îi spuse că o preţuieşte ca pe propriul său regat. Obsedat de voce şi femeie, îi trimite lettres d’amour până la sfârşitul vieţii care nu fu prea lungă. Regele moare admirând artista şi iubind femeia.


Ileana Ţiganca din Brăila i-a prezis tinerei artiste că duduca va călători mult şi va fi mereu în sărbătoare. Copila se îmbolnăvise de tifos şi rămăsese cheală. Leacurile ţigăncii au vindecat-o. Cântăreaţa cheală a avut una dintre cele mai frumoase podoabe capilare din Europa. Haricleea Darclée obişnuia să aprindă lumânări totdeauna înainte de a intra în scenă. Temperamentul ei lua astfel foc. Pentru cunoscătorii şi iubitorii de teatru absurd: pompierul cântăreţei chele era baritonul Eugenio Giraldoni, cel care îl juca pe Scarpia - duşmanul ei de moarte în scenă. O iubire neîmplinită.


Osman Paşa a aflat că o pasăre de basm bântuie prin ma­rile teatre din Europa. Emisarii au găsit-o, au invitat-o în numele sultanului la nunta fiului său, unde Haricleea a cântat arii din opere celebre, a băut şampanie din pocalul de aur încrustat cu diamante al sultanului şi, probabil, l-a întrebat ce părere are despre scaunul electric de la Sing Sing. Sultanul i-a răspuns că preferă Turnul Eiffel şi pe Oscar Wilde. Toţi invitaţii la nuntă au râs. Târziu în noapte, Haricleea cînta Vai Mândruţo, draga mea.


În 1937, Haricleea Darclée a murit la Spitalul Filantropia. Se-ntorsese în ţară să înveţe poporul bel canto. A locuit în Hotelul Bratu de lângă Gara de Nord, singură, cu speranţe în suflet, o mâncare afurisită care distruge stomacul - cum obişnuia să spună. Opera din Paris, Scala din Milano, luminile teatrelor din Europa, pa­harul sultanului, Carusso, lettres d’amour, Don Carlos, baritonul, Puccini, Toscanini, Bene Merente clasa I, Verdi, Mavrocordaţii,  ţiganca Ileana s-au topit în celebra Vissi d’Arte. Dacă ar fi avut voce şi rădăcină grecească, Dorina Lazăr ar fi putut să joace într-un film despre cum Haricleea Darclée merge mai departe. Angela Gheorghiu a reuşit.

Pe str. Haricleea Darclée, casele, parcă, stau pe tocuri. Oameni trişti vorbesc la mobil, în timp ce câinii latră. Un pescăruş ia o acută.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul