Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Remember

        Călin Stănculescu

22 februarie 2010 este data când cinematecile lumii şi muzeele dedicate artei a şaptea sărbătoresc 110 ani de la naşterea unuia dintre cei mai importanţi cineaşti din toate timpurile – Luis Bunuel.


Celebrul regizor spaniol s-a născut la Calanda, un sat cu mai puţin de cinci mii de suflete, din provincia Teruel, localitate despre care cineastul afirma că a păstrat Evul Mediu până la izbucnirea Primului Război Mondial. Mai întâi format la o şcoală iezuită, Bunuel ajunge la Universitatea din Madrid, unde fondează un cineclub, iar apoi pleacă să studieze arta filmului la Paris. Este asistentul lui Jean Epstein pentru filmele „Mauprat“ şi „Căderea casei Usher“, inspirat de proza lui Poe. Asociat cu Salvador Dali, Bunuel va realiza în 1928 „Câinele andaluz“, film ce materializa pe peliculă substanţa a două vise avute de cei doi autori. Opera va deveni un manifest al suprarealismului. După doi ani, Bunuel va realiza „Vârsta de aur“, operă iconoclastă, deliberat subversivă,  ce va stârni un imens scandal şi care a fost finanţată de contele Charles de Noailles.


Una dintre capodoperele cineastului este realizată în 1950 în Mexic – „Los Olvidados“. Bunuel polemiza cu şcoala neorealistă italiană, impunându-şi un fel de realism fără margini, ce includea poezia, oniricul şi iraţionalitatea, elemente constitutive ale universului eroilor săi, doi copii marginalizaţi, Pedro şi Jaibo, întruchipând aspiraţiile Binelui şi tentaţiile Răului.


În 1972, Luis Bunuel va realiza o comedie suprarealistă dedicată unor cu­pluri burgheze, un coşmar vesel cu laitmotive repetate şi obsesive – „Farmecul dis­cret al burgheziei“. Filmul, interpretat de Fernando Rey, Delphine Seyrig, Bulle Ogier, Jean-Pierre Cassel, îi va aduce regizorului unicul Premiu Oscar din carieră. Capodoperă a umorului negru, „Farmecul discret al burgheziei“ este şi o demonstraţie de stil, Bunuel inventariind aici mai multe genuri cinematografice într-un irezistibil cocktail.


Cele două filme pot fi văzute la Cinemateca Română, în zilele de  27 şi 28 februarie, la Sala Eforie – „Jean Georgescu“.


şi fiindcă se apropie Ziua îndrăgostiţilor, deşi personal prefer calendarul românesc, pot doar să recomand, în absenţa unor filme mai ca lumea din reţeaua obişnuită de difuzare, câteva rarităţi clasice. Astfel, în perioada 11-14 februarie vor fi proiectate la Sala Jean Georgescu a Cinematecii Române fil­mele „Regina Christina“, „Elvira Madigan“, „Jules şi Jim“, „Luminile oraşului“ şi „Pe aripile vântului“.


Primul a fost realizat în 1933 de Rouben Mamoulian şi a prilejuit Gretei Garbo unul dintre cele mai bune roluri ale carierei. Partizanul unui cinemato­graf realist, Mamoulian nu ezită să sublinieze poezia unei poveşti de iubire, imposibile în contextul istoric.


Cel de-al doilea film se inspiră dintr-o poveste adevărată, petrecută cu 120 de ani în urmă, în Suedia. Povestea  de dragoste ce-i uneşte pe contele Sparre şi dansatoarea Madigan este creionată magnific în cheie romantică, cu ima­gini de o plasticitate greu de uitat, cu simboluri ce subliniază pasiunea eroilor ce au scandalizat societatea sfârşitului de secol XIX.


Ecranizare a romanului semnat de Henri-Pierre Roche, filmul lui Francois Truffaut a cucerit publicul prin strălucirea unei demonstraţii ce poate avansa relaţiile unui triunghi amoros, păstrând în acelaşi timp fascinaţia reprezentată de personajul jucat de Jeanne Moreau.


Filmul cult al anului 1939 „Pe aripile vântului“ este realizat de un fost cascador, Victor Fleming, regizor ce a mai semnat o operă de referinţă „Vrăjitorul din Oz“. Clark Gable şi Vivien Leigh pot  sensibiliza şi spectatorii de astăzi prin jocul lor modern.


În ceea ce priveşte melodrama lui Chaplin „Luminile oraşului“, este remarcabil faptul cum genialul cineast a rămas fidel Marelui Mut în momentul triumfului sonorului. Gagurile imaginate de Chaplin îşi păstrează şi astăzi prospeţimea, relaţia cu milionarul, când lucid, când ameţit, fiind antologică.

Mai sunt de urmărit, tot în programele Cinematecii Române, filmele „Gară pentru doi“, de Eldar Reazanov, şi „Strada Hanovra“, de Peter Hyams.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul