Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Cela Neamţu şi triumful tapiseriei

        Iolanda Malamen

Considerată multe secole un obiect pur decorativ, menit să umanizeze interioarele mai cenuşii sau să le dea un plus de strălucire şi splendoare narativă celor somptuoase, tapiseria şi-a depăşit pīnă la urmă acest „handicap” interpretativ, bucurīndu-se, īncepīnd din a doua jumătate de secol 20, de o asimilare categorică īn familia artelor majore. La asta au contribuit proteismul inepuizabil al procedeelor de lucru şi stilurilor, tematica extraordinar de complexă, materialele cu varii structuri şi, nu īn ultimul rīnd, posibilitatea lor de vizualizare īn expoziţii, muzee, sedii de instituţii cu impact internaţional ş.a.m.d. La fel de complexe au fost şi reacţiile pozitive ale criticilor de artă, care au acceptat atīt schimbările, cīt şi continuarea nefastidioasă a normelor ei tradiţionale şi funcţionale. Mulţi dintre pictori şi sculptori au ieşit măcar o dată din slujirea propriei vocaţii, aplecīndu-se cu fervoare şi asupra tapiseriei. Dacă ar fi să amintim (asta numai la noi) pe Şerban Gabrea şi Florin Ciubotaru, cunoscuţii pictori romāni, creatorii uneia dintre cele mai impresionante tapiserii din istoria mai recentă a artei universale, aflată īn incinta Teatrului Naţional Bucureşti, sau pe Nelu Bănulescu, alt pictor care a alăturat operei sale şi tapiseria, ne dăm seama că această zonă a artei este una care focalizează, interesează şi fertilizează.


Un remarcabil artist romān, tapisiera Cela Neamţu īmi dă prilejul deloc convenţional, după ce am petrecut cīteva zeci de minute īmpreună īn atelierul său incredibil de mic, din centrul Bucureştiului, īmbibat de esenţele şi respirările lucrului, să mă opresc o clipă asupra operei sale, īntinsă pe cinci decenii. Schiţe, fire de līnă, nelipsitul război de ţesut, albume, semne ale unei frecvente şi febrile prezenţe ale artistei īn acest habitaclu, pe care īl stăpīneşte aproape casnic.


Nu se poate vorbi despre arta ultimelor decenii romāneşti fără a pronunţa numele Celei Neamţu, aşa cum nu se poate vorbi cu mărinimie despre zbor fără a vorbi despre aripile care-l măsoară.


Zecile de expoziţii din ţară şi din străinătate, premiile şi distincţiile cu care a fost răsplătită, existenţa unor lucrări īn colecţii particulare de pretutindeni şi, nu īn ultimul rīnd, comentariile entuziaste ale criticilor de artă romāni şi străini sunt argumente solide pentru locul pe care istoria artei i l-a rezervat īncă de pe acum.


Prolificitatea şi profunzimea operei sale, ţīşnite din luminozităţi şi pasiuni tradiţionale, vorbesc despre: măiestrie, consacrare, unicitate, inteligenţă şi expresivitate. Triumful recunoaşterii a venit cum nu se putea mai firesc, iar numele său este alăturat astăzi celor mai de seamă nume ale tapiseriei romāneşti şi europene.   


Piciorul Lupului (ce sintagmă de poveste!), judeţul Iaşi, este satul din care Cela Neamţu a plecat īn lume, spre sfīrşitul copilăriei, ca să īmplinească un destin care īmbinase pīnă atunci mirificul şi fabulosul cu accidentalul tragic. A plecat īncărcată cu vraja zonei şi cu autenticitatea cromatică a cusăturilor ţărăneşti pe retină. A plecat hotărītă să ţeasă, īn această lume plină de iluzii şi de reacţii vindicative, minunatele ei poeme-metaforă, īntr-o simbolistică asumată lucid, răspīndind fără saţiu rostirile, bucuriile şi īncīntările. A poposit la īnceput īntr-un deşert al ideologiei sumbre, l-a trecut cu bine după aşteptări şi, poate, frustrări, acomodīndu-se, simplificīnd şi căutīnd noi ritmuri, dialoguri, migăliri şi vertijuri creative. Cela Neamţu a īnceput să lucreze īn tehnică mixtă (broderie şi suspensii de fire) cu elemente de ornamentică şi jovialităţi ludice. A trecut apoi la evenimente istorice (ciclul HRISOAVE). A ilustrat cu nobleţe şi iubire vegetalul şi animalul mitic şi arhetipal (FLORI, PĂSĂRI, ROADE, CRĪNGURI) cu turbulenţe senine şi delicate luxurii. Au urmat spaţialităţile semnificative şi concentrarea spirituală (FERESTRE, ALTARE, CATEDRALE, ICOANE), celebrīnd echilibrul, desenul avīnd rigurozitate solemnă şi o tăietură perfectă.


Războiul de ţesut a fost motorul pe care vocaţia, pasiunea şi concentrarea spirituală şi emoţională l-au făcut să lucreze neobosit la cotele cele mai īnalte ale gīndirii şi imaginarului artistic. Ataşată tehnicii haute lisse, cu rădăcini bine definite īn meşteşugul tradiţional, artista şi-a construit cu cerbicie şi disciplină aproape monahală, din firele de līnă vopsite tăinuit, răsucite şi īnfipte īn trupul războiului ca seminţele pe un imens ogor, rodul magic al visărilor şi certitudinilor.


Creator care a recuperat şi şi-a asumat  tradiţia īntregii istorii a tapiseriei, Cela Neamţu a pus totodată īn ecuaţie viziuni şi contemplări cu multiple rosturi palpabile. Ea nu s-a rătăcit printre iţele īncīlcite ale unor himere profan-seducătoare, ci, cu o remarcabilă vigoare corectivă, a reluat un drum īnceput cīndva, cu multe secole īn urmă, şi i-a adăugat pavajul strălucitor al propriului har.


Tapiseriile Celei Neamţu, īn arta romānească, au deschis o sumă de plăsmuiri şi de trăiri care, fără să ne ferim de cuvintele mari, fac din creaţia ei o operă universală, erudită.

Ocrurile, brunurile, albastrurile puternice sau difuze, gamele de roşuri, griurile patinate reprezintă īn sine un capitol special prin īnsoţirile lor rafinate. Munca intensă şi dificilă din ultimii ani la copleşitorul ciclu PORŢILE IERUSALIMULUI conţine īn ea ceva dramatic şi misterios din confruntarea unui mare artist cu timpul religios şi istoric.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul