Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Anglomania salvează SF-ul din Romānia?

        Cristian Tamaş

To be or not to be... an anglophone? Este sau nu engleza idiomul universal al literaturii SF? Este engleza o condiţie esenţială pentru succesul editorial la nivel mondial? Iar, pe de altă parte, este, oare, science fiction-ul un limbaj universal sau doar o formă metis originară din Europa, transmutată īn America şi aculturată īn zone diverse ale globului, unde există măcar un minim nivel de dezvoltare?


Voicu Bugariu menţiona īn studiul „Literaţi şi sefişti că există percepţia că science fiction-ul este un fenomen trans­naţional ce īnsumează texte scrise īn limbi diferite, dar īncadrabile aceluiaşi gen literar.


Science-fiction-ul a fost inventat īn Europa, cei mai importanţi clasici SF (din punct de vedere istoric, īn sensul de fondatori ai genului) au fost scriitori europeni: Jules Verne, Kurt Lasswitz, H.G. Wells, J. Rosny Ainé.


Īnsuşi creatorul termenului science fiction a fost un european transplantat īn S.U.A, luxemburghezul Hugo Gernsback.


Autorii europeni precum Rudyard Kipling („Poşta de noapte“), E.M. Forster („Cīnd maşina se opreşte“), Karel Čapek („R.U.R.“, „Război cu salamandrele“, „Fabrica de absolut“), Evgheni Zamiatin („Noi“), Aldous Huxley („Mīndra lume nouă”, „După multe veri“), Rex Warner („Aerodromul“), Arthur Koestler („Īntuneric la amiază“), George Orwell („1984“), Sta­nislaw Lem şi fraţii Strugaţki sīnt cei care au dat capodoperele SF-ului mondial.


Īn ce măsură subgenurile tipice SF-ului american sīnt reprezentate īn SF-ul romānesc?


Adică space opera („produsul civilizaţiei americane, cu un gust mai pronunţat pentru aventură şi pentru gratuit” - Florin Manolescu), science fantasy şi cyberpunk-ul?


Cu excepţia trilogiei Abaţia de Dan Doboş, care ar putea fi īnsumabilă operei spaţiale, şi a cītorva texte de Vladimir Colin, nici science fantasy-ul nu abundă īn SF-ul romānesc.


Zaibărpankul de tip Jurnalul SF „fuse şi se duse, ca şi cum nu fuse“, fără să lase măcar o urmă īn conştiinţa cititorilor.


Abundă īn SF-ul romānesc autori cu pseudonime anglo-saxone? Īn afară de stridentele noms de plume, Patrick Herbert (Florin Chirculescu) şi Harry T. Francis (Aurel Cărăşel), fiecare dintre ei, autor al unei singure cărţi, utilizīnd aceste pseudonime, mai sīnt alţi cīţiva scriitori care au utilizat conjuctural cogno­mene anglo-saxone, precum Roberto S. Grant (Voicu Bugariu), Don Simon (Petrică Sīrbu), Sebastian A. Corn (Florin Chir­culescu).


Īn ceea ce priveşte locul desfăşurării acţiunii, decorurile şi personajele, să nu uităm că anglomania bīntuie de multişor SF-ul romānesc, din septembrie 1932, cīnd a apărut īn serial, īn „Realitatea ilustrată”, romanul lui Felix Aderca, „Oraşe scufundate”, īn care personajele principale erau John Balmont şi soţia sa Carel, iar acţiunea se desfăşura la New York.


Chiar şi īn perioada comunistă sub pretextul vituperării, condamnării şi criticii aduse imperialismului, SF-ul romānesc era īn realitate la fel de fascinat de lumea anglo-saxonă ca şi īn 1932, delectīndu-se īntr-o manieră fetişist-maniacală cu „fantasme banale” (cum le numea Sorin Antohi), destinate voyeurismului consumatorilor ocazionali sau dedicaţi.


„Omul şi năluca” şi „Altarul zeilor stohastici”, de Adrian Rogoz, „Oul lui Columb” de Eduard Jurist, „Experienţa Colombina”, „Revolta creierilor”, „Discul de zircon” de Camil Baciu, „Atacul cesiumiştilor” şi „Maşina de rupt prieteniile” de Sergiu Fărcăşan” abundă de clişee despre America văzută cu ochii lacomi de miracole a unui papuaş, adept al cultului cargoului.


Localizările pseudoamericane, decorurile şi personajele sīnt cumplit de false, de stridente şi de ilogice, neavīnd plauzibilitate decīt pentru consumatorii frenetici de maculatură.


De unde provine convingerea că īn genul science-fiction (dar nu numai) acţiunea, decorurile, personajele trebuie să fie americane? De ce tocmai americane?


Din simplul motiv că America era şi este considerată centrul universului, singura localizare posibilă pentru a da relevanţă unui text şi locul unde se īntīmplă toate evenimentele cu adevărat importante de pe planetă.


Reuşita economică, ştiinţifică, tehnologică şi culturală a spaţiului anglofon au condus la transformarea englezei īntr-o limbă universală, vorbită, citită şi īnţeleasă pe tot globul.


Reprezintă engleza şansa de a accede la circuitul mon­dial al ideilor, conceptelor, informaţiilor fundamentale ale omenirii?


Diferenţa intrinsecă īntre SF-ul american şi cel european, īn termeni financiari evident, cred că rezidă īn diferenţa de mărime a pieţei de profil (īn cazul american, un continent, la S.U.A. trebuind adăugate şi provinciile anglofone ale Canadei), īn utilizarea īn Lumea Nouă a unei singure limbi (engleza) şi a transformării unui gen literar īntr-o industrie care este direct interesată īn producţia şi distribuţia de masă, a unor texte cvasi-standardizate, rezultatul unor reţete de marketing, care īncurajează digerabilitatea şi vandabilitatea īn detrimentul originalităţii şi esteticului.


SF-ul anglofon comercial este nombrilist şi centrat pe mentalitatea, universul şi orizontul de aşteptare al cititorului, respectiv al cumpărătorului anglofon de carte.


O altă diferenţă poate fi şi  mindset-ul american, care este mult mai orientat spre viitor, inovaţie tehnologică, īncrederea īn capacitatea ştiinţei de a găsi sau imagina soluţii la problemele societăţii.


Pentru că, īn mod fundamental, cultura americană īn tot ce are mai bun este o extensie a culturii europene pe un alt continent, desigur prin filiaţie britanică.


Este, actualmente, engleza idiomul universal al science fictionului? Conferă publicarea īn engleză notorietate mondială, succes şi rezultate financiare care nu se pot obţine īn universul niciunei alte limbi?


Trebuie scris direct īn engleză, trebuie să fie utilizată zilnic engleza pentru blogging şi comunicare?


Opiniile fandomului mondial (aşa-numiţii „non native english speakers”, cei care utilizează engleza ca limbă secundă) diferă īn această privinţă, oscilīnd īntre acceptarea status quoului englezei şi utilizarea entuziastă a acesteia pīnă la īnţelegerea complexităţii subiectului.


Indiferent de păreri, numărul celor care utilizează engleza īn domeniul SF este īn creştere, fie că e vorba de cititori, de bloggeri sau de autori. De asemenea, la nivel mondial a crescut numărul traducătorilor de engleză.


Īn SF s-a postulat īn nenumărate lucrări că, īntr-un anumit moment istoric, pe Terra se va utiliza o limbă unică sau, pasul următor, că, pe măsura avansării speciei umane īn Galaxie, se va utiliza o limbă descendentă a limbii unice sau se vor folosi īn continuare limbaje de origine terestră, păstrate din diverse ra­ţiuni şi motivaţii.


Autori SF din īntreaga lume (olandezi - Jetse de Vries, francezi -Aliette de Bodard, finlandezi - Hannu Rajaniemi, ucrai­neni - Serghei Gherasimov, indieni -Vandana Singh, Anil Menon,  filipinezi - Dean Alfar) s-au decis să scrie direct īn engleză. De asemenea, īntīmplător sau nu, anumiţi scriitori de SF&F neanglofoni sīnt traduşi intens īn engleză (Zoran Živković, Andrzej Sapovski, Serghei Lukianenko, Mélanie Fazi).


Jerzy Rzymowski, coeditor al revistei SF poloneze Nowa Fantastyka, afirma: „Cititorii anglofoni sīnt victimele poziţiei privilegiate ale englezei pe piaţa internaţională de carte şi mass-media. Peste tot īn lume, fluxul comunicaţional este dinspre piaţa anglofonă spre pieţele mai mici non-anglofone şi putem vedea cīte bestselleruri sau cărţi anglofone se traduc şi se publică pe toată planeta, dar nu şi invers.


Mulţi cititorii neanglofoni cunosc atīt literaturile anglofone, cīt şi literatura proprie sau alte literaturi considerate relevante. Autorii şi editorii anglofoni acţionează la nivel mondial ca «literary trend-setters» (formatori de opinie literară). Aceste curente de opinie se năpustesc asupra īntregii planete, rezultīnd o inflaţie de George R.R. Martini la mīna a doua, impostori a la Terry Pratchett sau Gaimani diletanţi. Īncīt idei noi, proaspete, provenind din alte zone culturale nu au prea multe şanse să devină cunoscute īn ţările dominate de englez㔠şi „Aş risca o explicaţie considerīnd că există un fenomen pe care īl numesc sindromul Mamon, după personajul principal al comediei poloneze, «Rejs». Īngustul la minte şi leneşul inginer Mamon obişnuieşte să exclame, «Mie īmi plac acele cīntece pe care le-am mai auzit». Cred că acelaşi sindrom īi determină pe cititorii anglofoni să ignore, de exemplu, multe filme străine cu adevărat relevante şi să aştepte remake-urile hollywoodiene, produse uşor digerabile pentru confortul lor mental. Mă īntreb dacă nu cumva acelaşi lucru se poate īntīmpla cu unele dintre cele mai bune texte neanglofone, şi anume, decīt să se traducă originalele, nu cumva ar fi mai eficient īn termeni economici să se angajeze autori populari anglofoni ca să creeze remake-uri, rescrieri consonante cu universul mental şi cultural anglofon, adică echivalentul unui junk food literar, programatic conceput să declanşeze salivaţia cititorilor anglofoni? Sper să nu se īntīmple, dar cine mai ştie? Concluzia mea este că mulţi cititori anglofoni sīnt lipsiţi de idei nefiltrate şi originale, provenind din alte culturi, purtīnd marca unor altor moduri de gīndire”.


Pe de altă parte, cititorii anglofoni afirmă, pe bună dreptate, că īn ţările de limbă engleză este dificil să găseşti traduceri constante şi permanente ale unor texte relevante scrise īn alte limbi. Se mai traduc povestiri, dar majoritatea romanelor străine nu au fost şi probabil nici nu vor fi traduse. De exemplu, īn Statele Unite, din totalul cărţilor publicate, doar īn 3% sīnt traduceri. Şi mai există şi mentalitatea arogant-imperialistă că non-anglofonii fie că nu sīnt īn stare să scrie texte vandabile pe piaţa americană, fie că sīnt defazaţi faţă de moda momentului, ei avīnd acces la traducerile textelor relevante după ani de zile, răstimp īn care moda nord-americană s-a schimbat deja.


 


Şi pīnă acum nu ne-am referit la publicul consumator de SF anglofon tradus sau īn original. Pentru că acesta este şi publicul plătitor al volumelor traduse īn Romānia, impunīndu-şi gusturile şi preferinţele. Care nu īntīmplător coincid cu programul axat pe traduceri al unor edituri care, de aproximativ douăzeci de ani, asta fac. Adică sincronizează SF-ul din Romānia cu cel anglo-saxon, transpunīnd īn romāneşte textele valoroase sau mai puţin valoroase, dar vandabile ale genului.


Sissy Pantelis, autoare şi co-editoare a revistei SF franceze Galaxies: „SF-ul şi Fantasy-ul anglofon domină īntreaga lume şi influenţează literatura de profil din fiecare ţară. Dar contactul cu SF-ul neanglofon are un avantaj incontestabil, ajutīndu-te să īnţelegi că există un potenţial uriaş de inventivitate, creativitate şi originalitate īn locuri unde nici n-ai bănui că ar putea exista SF. Fiecare din aceste locuri are propriul caracter şi mentalitate, dincolo de influenţa exercitată de SF-ul anglofon. Diversitatea este un potenţator atīt pentru creativitatea autorilor, cīt şi pentru universul cultural al consumatorilor. Ar fi un lucru bun ca lumea anglofonă să citească mai mult SF străin. Diferenţele dintre sensibilităţi şi mentalităţi ar ajuta SF-ul anglofon să progreseze şi să determine apariţia unor noi tendinţe care ar putea īmbogăţi genul. Ultimul, dar nu şi cel de pe urmă aspect al SF-ului internaţional, care ar putea fi un beneficiu pentru audienţa anglofonă, nu se referă la ceea ce ar putea schimba textele neanglofone la nivelul mentalităţii anglofone dacă ar fi traduse. Se referă la acele aspecte şi dimensiuni care, deşi sīnt cunoscute publicului anglofon, nu sīnt considerate importante. De ce să ignori un īntreg univers de inspiraţie care ar putea īmprospăta şi īmbogăţi SF-ul anglofon?”.


Iar acest fenomen se īntīmplă peste tot īn ultimii 20 de ani īn Europa de Est, care, cu excepţia Poloniei şi a Rusiei, a devenit o imensă piaţă de desfacere pentru produsele literaturilor anglofone. Dar asta nu īnseamnă că ofensiva traducerilor a ucis literaturile britanice şi franceze supuse acestei presiuni īn ultimii 65 de ani.


Concluzia mea este că SF-ul romānesc nu este īn bloc, tri­butar modelor şi conceptelor anglo-saxone şi, din acest motiv, nici nu place (atīta cīt se mai editează) consumatorilor.


Menţinerea titlurilor romāneşti de SF īn ultimii doi-trei ani la maxim 10 titluri anual spune suficient de mult despre convingerea editurilor că SF-ul romānesc nu este vandabil, despre gusturile consumatorilor, despre lipsa de prolificitate a majorităţii autorilor romāni de gen.


Iar anglomania nu este o caracteristică a SF-ului romānesc, este rezultanta procesului de globalizare a capitalismului, numărul anglofonilor a crescut şi la noi, engleza devenind principala limbă străină cunoscută, franceza şi germana scăzīnd teribil īn procentaje. S-au īnmulţit consumatorii de science fiction&fantasy care citesc direct īn engleză, accesează zilnic site-uri şi bloguri de limbă engleză, īşi comandă cărţile direct de pe amazon.com sau bookdepository sau şi le procură de la librăriile de limbă engleză din ţară.


Ceea ce este meritoriu īntrucīt cititul nu mai este valorizat īn Romānia, iar dobīndirea măcar a unei sumare „culturi SF”, cheltuind bani şi consumīnd timp preţios, este considerată de majoritatea manelistă o īndeletnicire ce frizează nebunia absolută.


Nu ştiu dacă anglomania salvează Romānia, dar cīteva dintre efecte le percep, „romgleza”, o struţo-cămilă lingvistică, un soi de pidgin inept utilizat de indivizi alienaţi şi debusolaţi cultural şi social, care īşi inventează o nouă identitate, aceea de americani īn exil pe plaiuri carpato-danubiano-pontice.


La zece titluri SF romāneşti, dintre care măcar cīteva sīnt reeditări, nu văd cum ar putea să fie exercitată vreo presiune notabilă a unor mode şi concepte anglo-saxone care sīnt programatic concepute să creeze o producţie de masă şi un consum frenetic din partea unor dependenţi pe viaţă.


Iar SF-ul romānesc, atīt cīt mai este, este caracterizat de o inerţie de-a dreptul orientală şi de eternul şi fascinantul sentiment mioritic al fatalismului cosmic.


Şi se va duce şi anglomania, şi extratereştrii vor salva Romānia, şi SF-ul romānesc va continua netulburat să creeze ceea ce ştie el să facă cel mai bine, şi anume celebrele texte de stare.


Kostas Voulazeris, autor grec de SF: „Ceea ce pierd cititorii anglofoni este ceea ce pierd şi eu, nefiind īn stare să citesc īn franceză, germană sau rusă: o mare literatură scrisă īn alte limbi de oameni cu un mod diferit - sau poate nu atīt de diferit -  de gīndire decīt al meu. Acestea fiind spuse, sigur că astăzi, avīnd īn vedere internetul şi restul mediilor, a apărut o cultură mondială care se suprapune sau īncearcă să se suprapună peste toate culturile locale.


Cred că şi reuşeşte īn majoritatea cazurilor, de exemplu, īn Grecia, ca şi īn multe alte ţări europene sau neeuropene, sīntem puternic influenţaţi de această cultură mondială anglofonă. Filme īn engleză, benzi desenate īn engleză, literatură īn engleză, jocuri video īn engleză, muzică īn engleză, programe de calculator īn engleză, televiziuni īn engleză. Īncīt, pīnă la urmă, vii īn contact cu aceeaşi cultură.

Ce pierd cititorii anglofoni care nu cunosc o altă limbă de circulaţie internaţională, spaniolă, franceză, rusă, germană? Texte excelente care, deşi sīnt influenţate de cultura internaţională, ignoră de multe ori reţetele mercantile şi īşi propun să fie īn primul rīnd literatură”.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul