Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Viaţa ca eternă descoperire

        Fernando Torres - Garcia

 


Dialog cu poetul francez de origine peruană de Daniela Voicu


 


Domnule Fernando Torres-Garcia,  . cum aţi debutat ca artist ?


Arta a venit de tānăr.  Scriam īncă de la vārsta de 15 ani, dar jurnalul meu nu īl arătam nimănui, pentru că eram o persoană secretă. Pe unele dintre aceste   poeme  le-am publicat īn prima carte, „Viaje de olvidos“, 2007, īn Peru, ediţie bilingvă spaniolă-franceză.  Pictura a īnceput  prin 1983,  pictam īn Peru, dar era  pentru recreere. Īn Paris am īnţeles că este o altă latură a sensibilităţii mele, ca o formă de exprimare. Dansul mă īncāntă la fel  ca şi pictura,  ca  şi poezia, am descoperit  că pot dansa salsa, apoi,  īn 1989, am īnvăţat tangoul la Paris.


Iubesc cele trei forme de exprimare. Mă pot exprima cu intensitate, cu bogăţia  cromatică pe care fiecare artă o necesită.


 


Ce vă consideraţi mai mult: pictor, poet sau dansator?


Două perioade din viaţa mea  mă definesc: una īn care m-am exprimat īn  tablouri mici, iar a doua, din 1986,  cānd  am īnceput să  pictez  īn format mare.


Sunt eu īnsumi, folosind diferite forme de exprimare, atingānd o formă sensibilă, un ritm, o culoare. Ca să te poţi exprima, trebuie să  găseşti  culoarea, respiraţia. Sunt perioade īn care am pictat mai mult, iar  altele īn care am scris mai mult.


Nu mă īnchid īn această lume de creaţie. Actul de creaţie fiind un act solitar, nu am sentimentul că sunt singur, deoarece subiectele vin din viaţa reală.


Sunt eu īnsumi: pictura, poezia, dansul. Scriu lucruri care mă inspiră din ceea ce citesc… Dacă merg la dans şi văd cum dansează lumea, improvizez şi dansez…


Sunt eu īnsumi: poet, pictor şi dansator īn egală măsură.


 


Cāt se scrie şi cāt se citeşte īn Franţa?


 Se spune că lumea nu citeşte, dar īn final, lumea citeşte. Concret, īn Franţa, īn luna septembrie s-au vāndut mai mult de 500 de apariţii, apoi īn iunie-iulie alte 500 de noi titluri. Este o producţie imensă de cărţi. Exis­tă această ofertă, pentru că şi cererea este mare. Sunt două tipuri de poezie care sunt publicate oficial. Īn Paris cunosc un poet peruan care publică fără a fi ajutat financiar. Deci sunt persoane care publică independent. Această lume a poeţilor publicaţi oficial este o comoară, iar poezia franceză contemporană mi se pare o bogăţie surprinzătoare, dar şi poezia la­tino- americană este excelentă.


 


Care credeţi că  este destinul scriitorului?


Scriitorul nu se va schimba, va trebui să scrie istorii, să inventeze, să relateze. Scriitorul deţine mai multe căi prin care īşi exprimă ideile: online, direct cu cititorul sau scrisul de mānă, care nu se mai utilizează foarte mult. Eu scriu. Am poeme pe care nu le public īncă online, iar īn primăvară voi īncepe să pictez din nou. Momentan lucrez la un proiect pentru o nouă carte  despre un pictor renascentist.


 


Ce ar fi viaţa fără artă?


Este imposibil să existe viaţă fără artă, deoarece viaţa este artă şi cultură. Necesită totul. Arta şi cultura  sunt ceea ce trebuie să respectăm  ca să trăim.


 


Credeţi īntr-o renaştere globală a literaturii şi a artei?


Fără īndoială, mereu va fi artă. Suntem creatori,   fiecare epocă are renaşterea ei, mai ales īn această epocă modernă.


 


Cine va insipiră?


Muzica baroca, Bach, muzica italiană, franceză, iar din lite­ra­tură foarte mulţi scriitori, filozofi ca şi din pictură… pictura care mă inundă de sentimente… muzica barocă vine, te atinge, te face să simţi lucruri intense, este ca un aliment al sufletului pentru mine… Toate acestea mă inspiră īn actul de creaţie.


 


Ce este viaţa pentru dumneavoastră?


Pentru mine, viaţa este o eternă descoperire.


 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul