Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

TVR, de ce?

        Ana-Maria Nistor

Azi iar am o problemă de principiu, nu de emisiune. Se pare că am rămas la vârsta „de ce”-urilor şi nu reuşesc să înţeleg lucrurile cele mai simple. Cu cele complicate n-am nicio problemă, pot să le pricep şi să le explic şi altora, când, însă, mă lovesc de ceva uşor, m-am pierdut. Şi-atunci, începe tirul „de ce”-urilor.


Să exemplificăm. Iau cazul TVR. Pot să vorbesc ore despre misiunea postului naţional, despre importanţa sa în frecvenţă şi în conştiinţa publică, despre atributele sale de ambasador de imagine în Europa, bla, bla, bla. În plus, mai am şi argumentele din care să rezulte că viaţa fără TVR e de neconceput, pustiu, cum ar spune poetul, că ea reprezintă trecutul, prezentul mai puţin, dar mai ales viitorul luminos la care sperăm. Până aici, e limpede şi uşor. Dar ia întrebaţi-mă de ce există atâtea TVR-uri? Habar n-am. Da’ chiar: de ce?


Ce se întâmplă cu TVR 1 pot să pricep. Ea are o istorie importantă - era minunată, incomparabila, de altfel singura -, are un trecut recent zbuciumat - cu schimbări radicale de direcţie, în funcţie de cine era pus de cine pe scaunul prezidenţial. Paranteză mică: o glumă cu circuit închis, care a intrat în vobirea curentă a angajaţilor, spune „mă duc sus, la canal”; adică la conducerea postului care, se vede, este sinonimă cu un soi de underground de deasupra noastră. Comentariile golăneşti se exclud. Televiziunea naţională (să nu uităm: o instituţie militarizată, un punct strategic) are o misiune şi acest lucru poate fi cuprins cu mintea mea. Dar de ce după Revoluţie au apărut TeVeRei din ce în ce mai mulţi şi mai mici? În niciun caz pentru a se ajunge la un mare post cu 3.158 de angajaţi cu salarii mari, plătite de noi, cu un buget de peste 100 de milioane de euro anual, în schimb cu locul 7 în audienţe şi o scădere de 73% faţă de acum 7 ani.


Mai întâi, s-a născut TVR 2. O televiziune pentru tineri, oameni activi. E drept că ani mulţi n-a avut nicio coerenţă în strategia de programe, iar după ce şi-a găsit-o, acum vreo 5 ani, a pierdut-o rapid prin schimbarea directorului; astfel, a sfârşit aşa cum a debutat: aici intră emisiile care nu mai au loc pe 1. Uneori mai bune. Ca şi filmele. Oricum, sunt pentru tineri peste 35 de ani, aşa cum arată audienţele. Probabil, activi. Dar toate acestea sunt de înţeles. Ceea ce nu ştiu este de ce zici că dezvolţi un lucru copiindu-l? Sau anulându-l? În cazul de faţă, sunt valabile ambele variante: TVR 2 = TVR 1 prelungit = televiziune pentru tineri, cu rol educativ = exact ceea ce ar fi trebuit să fie şi TVR 1 (televiziune naţională parcă-i zice).


Apoi, la câţiva anişori, a apărut micuţul Cultural, elitist şi totuşi nu, de nişă, dar pentru cât mai multe gusturi, serios, dar jucăuş, cu conţinuturi confirmate, dar gata să promoveze tot ce e nou. Nici cal, nici măgar, nici dromader. În niciun caz ARTE. Ci tot un pui de TVR, aşa cum îi este şi numele, care a făcut în viaţă ce părintele n-a mai fost în stare: o facultate de elită şi o specializare în arte. Dar de ce? Nu e, oare, misiunea unei televiziuni naţionale educaţia culturală? Şi, oare, această datorie nu sporeşte pe măsură ce televiziunile comerciale se prostituează mai vârtos? Atunci de ce un post care să dubleze (să tripleze, de fapt) acelaşi lucru? Şi-apoi să-l dizolve, căci la noi dublarea nu înseamnă a consolida, ci a subţia.


În concluzie, avem o televiziune pentru moşi decrepiţi, una pentru juni complet activi şi inculţi şi o a treia, pentru intelectuali. Inutil să adaug că emisiunile bune, câteva, sunt reluări multiple de pe TVR 1 pe 2, de pe Cultural pe 1, apoi pe 2 şi retur. Probabil pentru tinerii care nu sunt decişi în privinţa viitorului (intelectual sau pensionar?), pentru bătrânii care oftează după ceva (orice), pentru intelectualii care e bine să mai coboare din turnul lor de fildeş printre oameni şi să vadă cum e viaţa adevărată!


„De ce”-urile mele sporesc exponenţial (sau tehnica bulgărelui de zăpadă) o dată cu apariţia micuţilor şi aproape inexistenţilor TVR 3, TVR Info, TVR HD. Asta pe lângă posturile teritoriale, mai în vârstă şi, probabil, dintr-o căsnicie anterioară. Altfel, aş înţelege de ce văd pe TVR 3 aceleaşi lucruri care se pot urmări (dacă te interesează) pe TVR Timişoara, Cluj, Craiova sau Iaşi, în funcţie de regiunea în care locuiesc. De fapt, ele sunt şi la posturile teritoriale, şi la TVR 3. Apropo, cine se uită la TVR 3? Programele cu interes zonal sunt urmărite doar de protagonişti, cele de interes naţional ar trebui să intre în grila TVR 1, şi-aşa vai de ea. Dar la TVR Info, care difuzează aceleaşi ştiri timp de 26-27 de ore cine se uită? Poate cei care vor să vadă Bucureştiul filmat de sus, live şi non-stop - imagini întrerupte doar de ştiri vechi şi de documentare cu biserici de patrimoniu.


În schimb, pentru TVR HD ştiu exact care este publicul. Toţi acei telespectatori care au pierdut reluările şi de pe 1, şi de pe 2, şi de pe Cultural, şi de pe 3 şi totuşi mai au şansa să vadă emisiunea preferată. În format HD! Dacă ratează şi de data asta, să trimită o scrisoare în str. Emil Pangratti şi se rezolvă: difuzarea se reia, la cererea telespectatorilor.

Acum, la final, dacă tot n-am înţeles nimic, aş vrea să mai strecor un mic şi timid „de ce”. De ce nu există încă TVR Travel, TVR Fashion şi TVR Kid? Pentru călători, modiste şi copii cuminţi. Sau, poate, să sper la un TVR Music? De ce nu-mi spune nimeni?
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul