Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Memoriile Simonei

        Călin Stănculescu

S-a născut la 21 martie 1921, la Wiesbaden. A crescut la Paris, unde a urmat şcoala primară şi liceul. În timpul ocupaţiei germane şi-a întreţinut mama şi fraţii din rolurile de mică anvergură din filmele lui J. Boyer, Louis Daquin, Jacques Prevert. Simone Kaminker s-a căsătorit cu regizorul Yves Allegret în 1944, fiica lor Catherine devenind şi ea o apreciată actriţă, în filme semnate de Lelouch, Gavras, Trintignant, Bertolucci, Sautet sau Zidi. Simone Signoret a devenit doamna Yves Montand în 1951, carierele celor doi artişti devenind paralele, cu roluri de excepţie, memorabile pentru orice amintire de cinefil.


Simone Signoret a deschis seria marilor roluri cu cel jucat în „Casca de aur”, film semnat de Jacques Becker în 1952, strălucită evocare a lumii apaşilor, francezi, bineînţeles. A obţinut Premiul Oscar pentru interpretarea rolului jucat în filmul „Drumul spre înalta societate”, realizat de Jack Clayton în 1959. În acel an concuraseră pentru râvnitul titlu Elisabeth Taylor, Audrey Hepburn, Doris Day şi Katherine Hepburn. Din filmografia actriţei se mai pot cita multe titluri de referinţă printre care „Corabia nebunilor”, „Therese Raquin”, „Diabolicele”, Compartimentul ucigaşilor”, „Vrăjitoarele din Salem”, unde a jucat alături de Yves Montand, „Mărturisirea” etc. etc. A jucat sub îndrumarea unor cineaşti ca Bunuel, Rene Clement, Costa Gavras, S. Lumet, Patrice Chereau.


Despre filme şi despre viaţa alături de marele cântăreţ şi actor care a fost Yves Montand, despre atmosfera de turneu şi despre marile întâlniri avute cu politicienii protagonişti ai războiului rece, despre marile dezamăgiri provocate de comunismul militant, despre existenţa la Hollywood în anii ’6o, aflăm dintr-un dens volum de memorii apărut la editura Curtea veche în seria „Femei celebre”.


 „Nostalgia nu mai e ce-a fost” evocă cu patos şi simpatică subiectivitate anii de formare ai actriţei, prieteniile durabile din lumea artiştilor, momentele de angoasă şi emoţie alături de fiinţele dragi sau numai alături de camarazii de platou. Pagini de referinţă sunt dedicate convieţuirii în cetatea filmului alături de celebrităţi ca Arthur Miller şi Marylin Monroe, căreia scriitoarea Simone Signoret îi rezervă un cald portret, în ciuda aventurilor ce au alimentat tabloidele epocii. Nu mai puţin convingătoare sunt şi paginile care descriu dezamăgirile provocate de intervenţiile sovietice în Ungaria anului 1956 sau în Cehoslovacia anului 1968, cu toate că orbirea stângiştilor francezi pare să fi fost abil întreţinută de o propagandă feroce, culminând cu farsa mobilizării partizanilor păcii. Este drept că Yves Montand şi Simone Signoret nu au făcut parte nicio zi din rândurile partidului comunist, dar preferinţele lor democratice nu i-au împiedicat să gireze mult timp cu autoritatea talentului lor acţiuni propagandistice girate sub ordinele Moscovei.


Unul dintre marile merite ale actriţei, unul dintre secretele reuşitei a fost acela că niciodată nu şi-a ascuns vârsta. De aceea, unele dintre cele mai reuşite creaţii se află la vârsta maturităţii în filmele lui Francois Letterier - „Le mauvais coup”, Jean-Pierre Melville - „Armata umbrelor”, Granier-Deferre, „Pi­sica” şi „Văduva Couderc”, Rene Allio, „Zi grea pentru regină”, Alain Cor­neau, „Police Python”. Aşa a ajuns Simone Signoret să treacă liniştită de la roluri „de încă îndrăgostită-iubită” la cele de „încă îndrăgostită” şi, mai apoi, la cele de bunică.


 Slujite de o memorie şi de o experienţă remarcabile, amintirile Simonei Signoret luminează mai mult viaţa artistei decât Istoria pe care a trăit-o şi care a fost teribil de bogată în evenimente dramatice. „Nostalgia nu mai e ce-a fost” este un volum scris cu ajutorul scenaristului Maurice Pons, complice discret la dezlănţuirea fluviului amintirilor în care, dincolo de adevărul cuvintelor, al numelor, al faptelor, dincolo de precizia imaginilor, de rigoarea ideilor, există căldura, emoţia, vocea, râsul, măiestria, talentul. Volumul a fost tradus din limba franceză de Elena Bulai.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul