Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poeme

        Radu Cange

VERS


 


Cineva mi-a


adus īn dar,


sub formă de iluzie,


singurătatea.


Iată, mi-a spus,


aceasta este īnţelepciunea ta.


 


 


ĪMI ZICEA


lui Virgil Mazilescu


 


Īmi zicea,


deşi nu l-am cunoscut:


Nu poţi să fii


decāt propria ta dezamăgire -


īn timp ce cuvintele lui


musteau de tristeţe.


 


Şi am plecat, tot pierzāndu-mă


printre copaci şi himere,


murmurānd, murmurānd:


va fi linişte, va fi…


 


 


SCUZĂ


lui Mircia Dumitrescu


 


Maestre, spuse umbra,


eram gata să mă īmpiedic


de cuvintele Dvs. – dar


nu am zărit decāt spaţiile


goale dintre ele,


de unde metaforele fugiseră


să se logodească.


 


Vă rog să mă iertaţi.


 


 


VINEREA SINGURATICĂ


 


Strălucesc/lāncezesc


īn vinerea singuratică


 


- Mi-e dor de cineva


īn compania căruia să tac. –


 


Şi eu am băut


din amfora aceea,


cu gāndul să devin idee.


 


Mi-e dor de cineva


īn compania căruia să tac. –


 


 


MAESTRUL


 


Cum să vă spun…


L-am iubit pe acest maestru


al tristeţii deşi, la īnceput,


n-am putut să-l sufăr.


Da, chiar īl văzusem undeva,


pe la abator, unde sāngele


cald se scurgea la canal.


Sau prin suburbii, pare-mi-se,


aureolat de propriu-i cer.


Ori poate cānd iubita īi cerea


să vină mai aproape, ca


frageda ninsoare să-i poată īngropa.


O, desigur, l-am văzut


cum īl invoca pe Rollinat.


 


Se afla şi el cu noi, mi s-a părut


că se simţea bine īntre poeţi.


 


Era evident, o, cāt de evident că,


īn subţioară purta o vioară, din care


tocmai se oprise  din cāntat.


Chiar atunci, parcă o dăruise


unui cerşetor; şi aşa mi s-a părut


că aud ciudatul cuvānt: Nevermore!


 


Dar şi mai ciudat mă simţeam, uneori,


īn compania lui, de parcă i-aş fi


īmbrăcat propria-i haină, dar cānd


m-am uitat mai bine,


era doar hăinuţa mea


cu tristeţea lui aşezată pe ea.


 


 


DE ATUNCI


 


Meseria de poet


nu  se īnvaţă.


E o piatră pe care


Dumnezeu ţi-o aruncă


īn cap, pānă sāngerezi.


 


De atunci, fără īncetare,


lumea te arată cu degetul.


 


 


ĪMPREUNĂ


 


Mă īntorc


mereu la singurătatea mea,


ca un discipol al ei.


 


Aşa cum mirosul nu se


poate despărţi de floare,


murim īmpreună ofilindu-ne.


 


 


HAIKU


 


Un poet


scrie un poem,


ca şi cum ar picta un munte.


 


 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul