Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Patru femei şi un singur bărbat

        Mircea Ghiţulescu

O autoare (Ana Maria Bamberger), două actriţe (Wilhelmina Câta şi Carmen Roxin Han­cearek) şi o scenografă (Miruna Varodi) sunt chemate de un singur bărbat, regizorul Matei Varodi, să „compătimească împreună“ cum spunea Ziţa lui Caragiale, la realizarea unui mic spectacol în studioul Teatrului Al. Davila din Piteşti. Ana Maria Bamberger nu este un nume necunoscut în teatrele din Bucureşti fiind cultivată cu precădere de Olga Tudorache care a jucat cu câţiva ani în urmă în Peşte cu mazăre, o  altă scriere dramatică a acestei autoare de origine română stabilită în Germania. Duminică la ora trei (Three o’ clock) întăreşte preocuparea pentru femeile de vârsta a treia, dacă nu e vorba cumva de o prelungire profesională, Ana Maria fiind medic în Leipzig. Cele două surori bătrâne din piesa Anei Maria Bamberger nu seamănă deloc cu cele Trei surori ale lui Cehov. În schimb, seamănă leit cu Joc de pisici de Örkenyi Istvan, piesă jucată cândva la Teatrul Bulandra unde, la fel, două surori vârstnice se macină între iubire şi ură.  Este  şi ceva din Cameristele de Jean Genet în atmosfera criminală secretă ce răzbate uneori din stereotipia conversaţiei.  Este o scriere riguroasă care se concentrează pe ultimele trei zile din viaţa celor două femei, cea de a patra fiind în infern. Pas cu pas, se revelează conflictul statornic dintre Clara şi Adelina având originea în îndepărtata copilărie când a încolţit ideea crimei în mintea celei dintâi care nu suportă nici un tip de concurenţă. Pare un conflict biblic de tipul Cain şi Abel în versiune feminină. Este înainte de toate fişa medicală a complexului de superioritate al Clarei, o favorită a vieţii în comparaţie cu Adelina, o modestă infirmieră. Ea are inteligenţa, notorietatea şi gloria literară dar râvneşte bunurile obişnuite ale Adelinei: soţul şi copilul.  De aceea o şi deposedează şi de unul şi de altul. Ana Maria Bamberger le surprinde în „momentul adevărului“ când nimeni nu mai poate minţi pe nimeni. Cu un apetit vampiric ieşit din comun Clara „l-a înghiţit“ pe Paul, soţul Adelinei şi pe fiul  acesteia şi acum o consumă  pe Ade­lina însăşi. A silit-o să vândă locuinţa şi să se mute la ea pe post de servitoare şi asistentă medicală neplătită, dar naivitatea Adelinei a luat sfârşit şi descoperă adevărul în trei zile de convorbiri stereotipe din care ţâşneşte, totuşi, din când în când,  o revelaţie. O revelaţie a răului care naşte monştri. Cele două femei îşi achită poliţele în tăcere. Adelina o injectează discret cu stricnină, Clara o otrăveşte cu barbiturice dizolvate în bere. Se vor întâlni a doua zi în infern unde nimic nu s-a schimbat. Adelina pregăteşte o plăcintă cu mere şi Clara citeşte o carte. Iadul este pretutindeni.

Matei Varodi a ales foarte bine cele două actriţe ce par personificarea însăşi a principiilor contrare. Carmen Hancearek (Clara ) este o fostă frumuseţe sumbră, nocturnă, ameninţătoare - Wilhelmina Câta,  frumuseţea contrară,  solară,  naivă, luminoasă până la un punct. Dialogul lor, deşi vine din lumea absurdă a vieţii mecanice ce se consumă în  automatisme zilnice - are tensiune şi accente pe progresul psihic de la ură la crimă. Lipseşte atmosfera stranie din Cameristele, piesa evocată mai sus. Deşi banală conversaţia celor două surori nu este una de stradă cum s-ar înţeleg din spectacolul lui Matei Varodi. Anumite momente sumbre sau presimţirea acestora trebuiau, poate, subliniate prin efecte de lumină, iar plombele verbale de tipul „dom’le“ trebuiau evitate. Oricum, lumea râde tot la trimterile adulterine şi se bucură de orice şotie sexuală. Decorul Mirunei Varodi, nu este nici bun nici rău, nu explică nimic ci doar mobilează spaţiul. Mattei Varodi a preferat drama psihologică rostită pe-ndelete (fapt întru totul explicabil pentru că textul porneşte din psihologia abisală) şi nu drama vizionară valabilă pentru toate vârstele.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul