Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Cu Yolande Moreau despre cinema şi despre România

        Călin Stănculescu

Pe ecranele româneşti au fost programate la scurtă distanţă două dintre excelentele comedii care o au drept protagonistă pe actriţa belgiană Yolande Moreau. Cu o lună în urmă, cu ocazia decernării Premiilor Lumieres, am avut ocazia de a sta de vorbă cu  interpreta de excepţie din filmele „Louise-Michel“ şi „Micmacs a tire-larigots“, deţinătoare a două Premii Cesar, mare animatoare de teatru şi protagonistă în numeroase emisiuni TV. Dialogul nostru, facilitat de generozitatea Unifrance, a fost aproape telegrafic. De aceea, voi reda doar răspunsurile artistei, care poartă amintiri plăcute României şi românilor, pe care i-a cunoscut cu ocazia turnării filmului „Amen“ de Costa Gavras.


„Am jucat în peste 70 de filme, dar dintre amintirile cele mai plăcute  le menţionez pe cele avute când am jucat mult teatru. Mai ales teatru pentru copii. Ei sunt nişte spectatori extraordinari, care nu te lasă să greşeşti.


„Seraphine“, filmul semnat de Martin Provost, care mi-a adus un Cesar,  este unul dintre cele mai profunde şi complexe roluri pe care le-am avut. Este povestea vieţii unei femei rănite de viaţă, de dragoste, de prieteni, care se refugiază în universul artei plastice şi sfârşeşte la un azil psihiatric.


Mă interesează filmele cu problematică socială, dar fără a face din aceasta un program. Accentele comice din filmul „Louise-Michel“, semnat de Gustave de Kervern şi Benoit Delepine, unde interpretez o muncitoare handicapată ce angajează un killer pentru a-l lichida pe şeful fabricii falimentare, sunt excelent exploatate de autori. Umorul, de multe ori sec, absurd, readuce spectatorului ceva din Epoca de Aur a comediei, pe care, trebuie să recunoaştem, am cam uitat-o.


Am jucat multe roluri de mică întindere – unul dintre ele  este în excelenta comedie  „Micmacs a tire-larigots“ de Jean-Pierre Jeunet, care rulează în prezent şi pe ecranele româneşti – dar sunt departe de a mă plânge de soarta mea.


Ca regizor, nu fac deloc pe dictatorul. Îmi place atmosfera relaxată, camaraderia de pe platou. Nu refuz sfaturile şi nu am idei fixe.


Sunt infinit de multe forme de a povesti şi, dacă pot să exprim prin munca mea una dintre aceste forme, sunt fericită.


Nu-mi place, din lumea noastră, cinismul şi refuzul calităţilor umane din partea partenerilor de scenă, de platou, din viaţă.


Am amintiri frumoase din România, ţară pe care am vizitat-o cu ani în urmă cu ocazia turnării filmului „Amen“, în regia lui Costa Gavras. Soţul meu a colaborat la film ca şef al echipei de tehnicieni. Aveţi o arhitectură splendidă, păcat că este acum îngropată de clădiri moderniste, care n-au nicio legătură cu edificiile interbelice. Aş reveni cu multă bucurie în România, mai ales că acum am aflat că la Festivalul internaţional de comedie de la Cluj am mai primit un premiu pentru rolul din filmul „Louise-Michel“.


Revenind la film, cred că fiecare autor are ceva de spus publicului său şi că poveştile cineaştilor sunt total diferite, să zicem, de cele ale istoricilor. Filmul ne aduce, fie în sala de spectacol, fie acasă, pentru cei leneşi, secvenţe din viaţa noastră care ne pot interesa indiferent în ce parte a lumii trăim. Cred că efectele speciale, acum goana după trei dimensiuni  sau alte atribute „inovatoare“ îndepărtează mulţi spectatori din sălile de cinematograf, spectatori care caută adevărata natură şi menire a filmului. Apoi nu cred în viabilitatea violenţei cu orice chip, în recursul multor autori la maladiile mentale ca motor al unor poveşti de groază. Nu cred că aceasta este, pentru a-l cita pe Malraux, „calea regală“ a artei a şaptea.

Îi respect, îi salut şi-i iubesc pe spectatorii români cu care am ocazia a mă întâlni cu filmele „Louise-Michel“ şi „Micmacs a tire-larigots“. Să sperăm că şi filmul „Seraphine“ va fi distribuit pe ecranele româneşti. Au revoir,  Yolande Moreau.“
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul