Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Puţină adrenalină şi o beţie cu miere

        Horia Gārbea

 


Mircea Bārsilă, Monede cu chipul meu,


Editura Pămāntul, poezie


       Poemele lui Mircea Bārsilă din noul său volum dezmint titlul aparent orgolios. Da, ele sīnt nişte monede cu portretul autorului, īn sensul īn care īl reprezintă, şi au putere de circulaţie. Dar, dacă, de regulă, pe aversul monedei este profilul vreunui stăpīnitor, autorul se retrage de această dată din această posibilă calitate. El se doreşte anonim şi cenuşiu ca vrăbiile, pe care le invidiază, scrie adesea despre gīndaci şi gīze cu simpatie pentru condiţia lor de vietăţi confundabile īntre ele. Īn texte apar foarte multe animale şi plante, iar ele sīnt dintre cele obişnuite. Poetul, īn versurile sale lungi şi aparent necăutate, īn fraze simple, cīntă melancolia trecerii timpului, a īmbătrīnirii īntr-o lume de ale cărei rosturi şi coerenţe nu e sigur şi, din pricina unui posibil sfīrşit, renunţă să se īn­trebe. De ce este bună, pe-alocuri chiar excelentă, această lirică? Pentru că autorul ei refuză vanitatea şi o face firesc. El are dileme, nelinişti, sensibilităţi acute, pe care le expune firesc, cu o omenească stīngăcie. Invers decīt atīţi poeţi care īşi poartă rănile la vedere, exclamīnd īn tot locul: priviţi-mă, am dileme şi anxietăţi! Uriaşul şi minusculul fac parte din lume şi importanţa fiecărei categorii e greu de descifrat: „Laudă florilor īnalte ale fīneţelor, dar şi celor mici şi lipsite doar īn aparenţă de prestigiu şi care se numără, īn felul lor, printre lucrurile mai greu de īndeplinit ale acestei lumi (…) laudă bārnelor, pe care se trece īn partea cealaltă a rāurilor, şi buruienilor…”. Tăietura versurilor nu prezintă interes la Mircea Bārsilă, aproape că nici īmpărţirea cărţii īn poeme nu contează, volumul fiind un discurs unic, o confesiune continuă şi unitară. Poemele lui Mircea Bārsilă dau cititorului impresia reconfortantă a unui dialog inteligent, īn care şi el, cititorul, poate interveni oricīnd. Poetul īi anticipează replicile şi īntrebările, pare să-i răspundă cu versul următor la un comentariu al versului precedent. E greu de spus cum izbuteşte lucrul acesta, cert este că īi iese. Volumul lui Mircea Bārsilă este, īn mod sigur, unul dintre cele mai bune pe care le-am citit īn ultima vreme.


 


Liviu Radu, O după-amiază cu bere şi zāne,


Editura Tritonic, roman


Un roman spumos, īncīntător, din genul fantasy propune vechiul SF-ist Liviu Radu, unul dintre primii experimentatori ai genului la noi. Autorul ştie toate reţetele genului şi le aplică īn mod voit „la vedere”, īntr-un mod care constituie şi o elegantă autoironie. Cīţiva prieteni stau (ne)liniştiţi la o bere, cīnd unul dintre ei este răpit din spaţiul-timpul nostru şi transferat īntr-o lume paralelă, a zīnelor. Desigur, este la această īntīlnire şi personajul Liviu, despre care ghicim cine ar putea fi. Regatul zīnelor este prezenat şi el īntr-o cheie parodică, iar limbajul personajelor de basm e foarte modern şi dezinhibat. Liviu Radu este stăpīn pe arta dialogului şi domină teritoriul cu o fantezie mereu proas­pătă. Realitatea contemporană şi universul utopic al zīnelor coexistă şi autorul are capacitatea de a le descrie la fel de natural pe amīndouă.


 


Daniel Pişcu, Puţină adrenalină,


Editura Tracus Arte, poezie


Un volum succint şi ciudat īn care autorul īşi povesteşte, cu jubilaţie, īn versuri mici, trăirile de călător prin lume, mai exact prin Grecia, Spania, Portugalia, Andorra, Bulga­ria. Cel mai consistent ciclu este cel consacrat Nisipurilor de Aur ale vecinilor de la Sud, dintr-o zonă ce fost-a şi a noastră o vreme. Acolo, văzīnd hotelurile construite de nemţi, Daniel Pişcu īnţelege īn fine „ce căuta neamţul īn Bulgaria”.  Am căutat īnfrigurat o referire, măcar una, la berea Kamenitza draught, cea mai bună din Sud-Estul Europei, şi, negăsind-o, m-am consolat s-o găsesc la Balcicul de līngă Perla, căruia īi fac cu acest prilej reclamă mascată. Pişcu strigă fericit: „Da, am văzut Barcelona, da, l-am văzut pe Dali!”. Şi ne bucură şi pe noi cu bucuria lui. Īn fond, poezia e scrisă īn primul rīnd ca să īl mīngīie pe cel ce-o scrie!


 


Ioan-Pavel Azap, Toga de gală,


Editura Grinta, poezie


O antologie zgīrcită cu numărul textelor, ca şi cu vorbele fiecărui poem, publică clujeanul Ioan-Pavel Azap. „Toga de gal㔠abia īl acoperă pe exigentul cu sine poet. El practică şi prozodia clasică, preferīnd aici exprimarea īn distihuri, dar nu ocoleşte nici versul liber. Poetul īşi dă liber la melancolie, la nostalgia boemei şi constată cum teiul īşi scutură floarea post-eminesciană īn halbele cu bere, īn timp ce „alb­nele, la stup, se-mbată crunt cu miere. Apoi „Bluzele femeilor se lipesc, ude, de trup,/ Cuvintele plutesc īn aer şi se rup”. De fapt, cuvintele lui Ioan-Pavel Azap nu se prea rup, ele sīnt elastice ca nişte mingi de tenis pe care el le lansează īn toate direcţiile. „Rămīi să ne-mbătăm de lacrimi/ cu sila smulse din oglindă/ să dezbrăcăm a doua oară/ mireasa pripăşită-n tindă”. Poezia este pentru autor o mireasă mereu tandru dezbrăcată şi… soţie niciodată. Versurile plutesc, agreabile.


 


 


Zaira Samharadze, Grădina suspendată,
Editura RAWEXCOMS, poezie


„Fiecare georgian este poet, iar fiecare poet georgian este de două ori poet”. Aşa scris Victor Kernbach īn 1967 şi aşa īi preia citatul Zaira Samharadze la īnceputul volumului său bilingv.


Cum este vorba, spuneam, de un volum īn romānă şi īn georgiană, este de trei ori poezie! Poemele cunoscutei traducătoare şi autoare de versuri sīnt nişte mici parabole scrise delicat, dar cu o mare convingere. Dragostea, de pildă, este văzută ca o foaie pe care se scrie numele fiinţei iubite. Vīntul ia hīrtia şi o duce departe. După un timp, cel ce a scris regăseşte foaia pe care acum nu mai stă scris nici un nume. Copilăria este o corabie de lemn pe care poetul o pierde la maturitate şi ar vrea să o regăsească la sfīrşitul vieţii. Cum se vede, textele au o anumită epică, o poveste decorativă ca o broderie caucaziană. Zaira Samharadze scrie o poezie neobişnuită, gravă şi, īn acelaşi timp, agreabilă, despre care se vede că vine dintr-un alt tip de univers spiritual. O delectare o constituie īnsăşi grafia textelor īn georgiană de pe pagina din stīnga, ea pare o ilustraţie cu arabescuri stranii pentru textul romānesc de pe pagina din dreapta!


 


Marian Truţă, Vremea renunţării,
Editura Bastion, proză scurtă

Marian Truţă este un cunoscut autor de SF, cunoscut īntre aşii domeniului. A debutat īncă din 1986 cu o povestire care se regăseşte īn această primă culegere de texte. Un păcat al autorilor de SF este ezitarea īn faţa alcătuirii unui volum, o anumită reticenţă care se datorează şi timidităţii, dar şi unui timp special de orgoliu. Autorii autohtoni de SF se tem că vor fi luaţi de sus de scriitorii mains­tream şi au rămas adesea īntr-o splendidă izolare īn cadrul publicaţiilor de gen. Īn cazul lui  Marian Truţă, asemenea rezerve sīnt cu totul nejustificate, el este un autor profesionist, care conduce bine epicul şi are un dialog firesc, cu miez şi credibil, chiar cīnd vorbesc creaturi din alte lumi. Căci destule dintre povestirile volumului narează contacte ale pămīntenilor cu lumi, īn principiu, transcendente. Una („De ce cad īngerii?”) reia ingenios motivul īngerului prăbuşit accidental pe pămīnt īntr-un Ev Mediu obscur şi obscurantist. Nimeni nu crede că ţăranul căruia īngerul i-a distrus acareturile īn cădere nu e eretic şi nici că o creatură īnaripată e un trimis divin, şi nu un demon. Altă istorie se referă la un arhanghel-adjunct, trims să vestească sfīrşitul lumii, dar, fiind un mesager mai mărunt, ajunge la puşcărie şi singurul căruia īi poate īmpărtăşi secretul iminentei catastrofe finale este colegul său de celulă. Povestirile lui Marian Truţă nu sīnt tocmai nişte SF-uri clasice, mai degrabă nişte istorii insolite şi paradoxale, care mizează pe fantasticul inclus īn lumea noastră şi revelat pe neaşteptate. Scrise cu elan şi limpe­zime, ele se citesc repede şi cu plăcere.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul