Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Golănisme

        Constantin Stan

Caracteristica principală a unui golan este sfidarea. Îţi râde în nas şi te întreabă cu un rânjet batjocoritor: „alo, domne, dar ce-am făcut de te iei de mine?!”. Pozează în nevinovat, în neştiutor şi în om cu bune intenţii. Afişează un fals respect (ca într-o povestire de-a lui Mircea Nedelciu „bre, nea Gheorghe, io te respect ca pe tatăl meu, dar, dacă îţi fut două peste ochi!...”), se arată aparent umil şi neajutorat tocmai spre a-ţi sublinia puterea lui. Puterea discreţionară e golănie, domnia bunului plac e golănie, a minţi cu nonşalanţă privindu-l pe celălalt cu sclipiri de rânjet în ochi şi întins pe toată faţa e golănie. Superioritatea cu care te tratează când se ştie călare pe situaţie şi cle­menţa pe care o cere când sorţii nu-i mai sunt favorabili sunt tot mărci ale golăniei. Există golănie în viaţa politică, literară, socială, sentimentală. Există şi se manifestă din plin şi în media, şi în cluburi de fiţe, şi pe bloguri, nu numai în tramvaie, pe stradă ori în spatele blocurilor. Golănia este o formă de violenţă, în primul rând, psihică, excluzând de la bun început bunul-simţ.


Ceea ce face Vasile Şiman cu Varga şi Bălan e golănie. Ceea ce a făcut Copos spre a-i legitima pe cei doi e golănie. Să rezumăm: de mai multă vreme, patronul Sportului îi împrumută pe cei doi fotbalişti pe câte-o jumătate de sezon, pe câte-o etapă, pe câte-un joc, ca şi cum cei doi ar fi un mijloc de producţie, o maşinărie din care scoţi bani închiriind-o vecinilor. El, proprietarul, nu se foloseşte de maşina aia, nici nu o vinde, pentru că ştie legea de aur a negoţului: „nu tai găinuşa care face un ou de aur în fiecare zi spre a face supă”. Băieţii stau cu bagajele făcute, aşteptând noua destinaţie. Nu contează că fac pregătirea cu o echipă şi vor juca la alta, nu contează nici că sunt două individualităţi - ei sunt livraţi la pachet şi numai la pachet! Varga şi Bălan (niciodată „Bălan şi Varga” - habar n-am de ce!) desemnează acum ceva inseparabil, fără de care nu există poves­tea, precum Stan şi Bran, Romeo şi Julieta, Tom şi Jerry. Şiman zice că ăilalţi sunt şmecheri şi vor să ia jucători pe de-a moaca de la el, că Bucşaru de la Urziceni l-a tras în piept cu vreo opt sute de mii de euro pentru că trebuia să-i dea câte o sută de mii pentru fiecare punct obţinuit de Unirea în Champions League, că Timişoara nu ştiu ce şmecherii a încercat la transferarea celor doi, că Becali vrea gratis doi jucători de Naţională şi C.L. Fac aici o paranteză; apar nişte clauze contractuale de stai să te cruceşti: bonus - dacă jucătorul intră pe teren în ultimele zece minute, bonus - dacă dă gol indiferent cu cât pierde echipa, bonus - dacă dă din afara careului, bonus - dacă dă cu ceafa, bonus - dacă are şortul călcat, bonus - dacă are sau nu are o relaţie cu o bombă sexy etc. Ele nu frizează absurdul, ci au atingere cu luatul „la mişto”, cu golăneala!

Cu spectrul de a trece sezonul închirierilor (deşi cam trecuse!) şi el să rămână cu buza umflată şi cu jucătorii în ograda proprie, adică la Sportul, Şiman s-a înţeles cu Copos. S-a înţeles pentru marea golăneală: cum perioada de transferări se încheiase, Rapid şi-a inventat o echipă prin Divizia a IV-a, care nu joacă pe puncte, care şi-a asumat obligaţia de onoare de a nu candida la promovare - ce golănie!: o echipă care se înscrie la jumătatea întrecerii, care nu are nici un punct şi nici nu joacă pe puncte, se angajează solemn că nu va candida la promovare! -, care nu are nici măcar un lot, ci numai doi fotbalişti, îi legiti­mează acolo, apoi îi transferă la echipa mare şi seara joacă împotriva Timişoarei. La contestaţia Timişoarei, Copos răspunde cu veşnica lui golănie: plânge de mila jucătorilor săi care şi-au câştigat punctele pe teren, care nu şi-ar mai lua primele de victorie, care ar pierde locuri în clasament. Umanismul lui Copos este praf în ochi, este sfidarea bunului-simţ, iar, prin consecinţă, golănie curată. Tot golănie este şi ceea ce au făcut cei care au înregistrat echipa a IV-a a Rapidului, prefăcându-se că nu pricep despre ce e vorba şi stând ascunşi acum în spatele regulamentelor. Golănie a fost şi toată negocierea: şi Şiman, şi Copos au tras de timp, au tergiversat încercând să se păcălească unul pe altul. Se poate spune că ambii sunt nişte neguţători pricepuţi şi că, în fond, marea artă este să cumperi ieftin şi să vinzi scump. Priceput eu îl consider pe Marian Iancu care ştie când să cumpere şi ştie când să vândă în pro­fit: i-a dat lui Becali un Emeghara accidentat, un Pleşan expirat, nişte Karamieni care sunt în declin accentuat de formă, a luat bani buni pe Gigel Bucur, după ce acesta i-a ţinut echipa în spate câteva sezoane. Iancu face propuneri clare, pe faţă, plăteşte corect şi ia banii tot corect, nu se prinde, asemenea lui Copos sau Şiman, în plasa şmecheriilor proprii. Poate şi de aceea sunt convins că va avea câştig de cauză cu contestaţia depusă împotriva Rapidului. Mă gândesc aşa: dacă un tribunal sportiv îi dă dreptate, nu intrăm şi pe tărâmul infracţiunii de uz de fals sau de înscrisuri false?! Ar fi de tot hazul ca după marile învârteli (gen Loteria Română) din care a scăpat cu alte învârteli, Copos să fie înfundat de golănia asta cu Rapid IV!
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul