Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Nicolae Săftoiu şi Infernul ca Paradis

        Iolanda Malamen

 


Salut din nou - cīnd Galeria Dialog şi-a trecut, īntr-un sfīrşit de iarnă năzuros, īn contul valoric īncă o expoziţie, cea a lui Nicolae Săftoiu - faptul că există acest spaţiu faţă de care nu trebuie risipite prea multe sintagme pentru a-l preţui, fiind deseori suficientă intrarea īn recluziunea lui īmbietoare. Atunci se văd limpede, ce īnseamnă, īntr-o perioadă de multe şi insolente „certitudini”, rigoarea şi măsura faptelor artistice adevărate. La cīrma celor aleşi să ne īncīnte şi să ne strīngă laolaltă lună de lună se află frămīntarea tutelară a criticului de artă-curator Ruxandra Garofeanu. Poate că nu mai era necesară această introducere, mai ales că semnalez de aproape trei ani „fenomenul plastic” de la parterul Primăriei Sectorului 2, dar o fac cu sentimentul că din ce īn ce mai puţini sunt cei pentru care o expoziţie de artă mai īnseamnă ceva īn Bucureştiul nostru iubit şi hulit. O să ilustrez aserţiunea şi cu o mică anecdotă: Medicul curant i-a recomandat lui Degas, īntr-un moment delicat al sănătăţii acestuia, plimbări īn aer liber şi căutarea unor lucruri plăcute, īnviorătoare. „Mă plictisesc distracţiile”, a replicat acru pictorul. Parafrazīnd, se pare că bucureşteanul ocoleşte prudent plăcerile spiritului, din moment ce galeriile de artă nu mai sunt puncte de forţă īn iti­nerariul lui.


Născut īn 1935, Nicolae Săftoiu īşi face intrarea īn lumea plasticii noastre īncă din primii ani ai studenţiei de la Institutul „Nicolae Grigorescu”, pe care-l absolvă īn 1958. Din 1961, devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Romānia. Participă la expoziţii colective la: Tokio, Viena, Budapesta, S.U.A., Roma, Santiago de Chile, Maroc, Varşovia, Berlin ş.a.m.d. Īn 1968, primeşte Premiul UAP, iar īn 1972 un premiu la expoziţia de „Artă fantastic㔠de la Trieste. Īn 1980, este răsplătit din nou cu Premiul UAP, pentru grafică. Realizează ilustraţie de carte şi, un lucru care-l particularizează printre confraţi: din 1991 proiectează bancnotele BNR, intrate īn circulaţie, bancnote care trec zilnic prin mīinile noastre.


Expoziţiile personale, deşi nu foarte dese, īi aduc notorietate, plasīndu-l printre graficienii noştri de prim rang.


Are lucrări īn colecţii particulare, atīt īn Romānia, cīt şi īn numeroase alte ţări de pe cīteva continente.


 Temele lui Nicolae Săftoiu, ţīşnind  parcă dintr-un canal de aducţiune al memoriei pătimaşe, au trasat propriul drum: de la livrescul mărturisit īn compoziţii de o rigoare imperială a desenului şi pīnă la bestiarul fantastic, care a alimentat dintotdeauna grafica cu un imaginar generos şi voluptuos. Figura umană, relaţionează obsesiv, mitic şi organic cu himerele pe care artistul, fie le ţese īn jurul ei, fie le īnrădăcinează īn īnseşi viscerele ei.


Expoziţia de la Galeria Dialog descrie abundent, īn metafore desfăşurate pe hīrtie, cu harul unei ucenicii de secole trecute (atunci cīnd geniul durerian uimea breslaşii, aventurierii şi nobilimea), o lume care coexistă cu visul, dar  nu-şi pierde luciditatea, ci o justifică cu surprinzătoare vitalitate.


Īn ciuda aparentei „nevroze” de linii şi de forme, Nicolae Săftoiu nu este un risipitor. El este mai degrabă un posesiv la care idealul plastic se contopeşte cu  moralitatea auctorială. Parcurgīnd cu privirea fiecare imagine, pătrunzi īntr-o lume generos-fascinantă, de parcă maşinăria unui ceas complicat s-a deschis īn faţa ta şi īncerci să-i pătrunzi tainele. Uneori, cīnd intervenţia mătăsoasă şi difuză a culorilor mīngīie hīrtia cu estompări sau cu preţiozităţi justificate de text, se citeşte dorinţa de reformulări hieratice, de preţioase iluminări.


Negrul şi albul, acolo unde au rămas īncă suverane, sunt netulburate, perfecţiunea execuţiei dovedind că artistul vede lumea cu ochii unui scrib patetic, sobru şi tenace.     


Mai ales poeţii ar trebui să jinduiască la opera acestui meşter, fiindcă versului i-ar sta bine alăturarea cu desenul lui.  


Cīnd umorul cu transparenţe (ne)bătăioase al lui Nicolae Săftoiu devine un miez electrocutant īn multe din compoziţii, gīndul te poartă spre o volubilă copilărire, ce străbate adesea umorile artiştilor.


Nu ştiu de ce, dar lumea densă pe care o dezvăluie īn aceste lucrări Nicolae Săftoiu m-a dus cu gīndul mai curīnd spre Paradis decīt spre Infern. Poate şi din cauza slăbiciunilor literare!


Nicolae Săftoiu, artistul care expune astăzi la Galeria Dialog, face parte din stirpea creatorilor cu prestigiu multiplicat īn zeci de faţete şi certitudini.

Ar fi foarte bine ca desenul romānesc să iasă la rampă cīt mai des, cu atīt mai mult cu cīt nume mari: Vasile Kazar, Marcel Chirnoagă, Mircia Dumitrescu, Anamaria Smigelschi, Mircea Muntenescu şi mulţi alţii au scris şi īncă mai scriu admirabile pagini īn grafica noastră de azi.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul