Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Cartea străină

        Grete Tartler

Oricui i s-a întâmplat, cred, sa se înfurie rau pe câte un „amic” – unul care minte, înseala, tradeaza, face nedreptati, e incapabil – dar reuseste pe pile sau platindu-i pe altii… în fine, oricui i s-a întâmplat sa-si tempereze, aparent, mânia, dar în sinea lui sa-si spuna: ah, ce i-as face, sau: Doamne, fa dreptate… etc. Dar totul trece pâna la urma fara urmari. Însa ce s-ar întâmpla daca oamenii ar avea toti la dispozitie arma magiei negre, daca ar activa imediat un blestem, iar acesta s-ar împlini chiar mai iute ca gândul? Probabil ca n-ar mai exista semintia omeneasca, n-ar mai ramâne nici piatra pe piatra. Chuck Palahniuk, faimosul „shockwriter” american (cu descendenta de imigranti ucrainieni si francezi, nascut în 1962, un cinic mândrindu-se cu homosexualitatea si umorul sau negru) a imaginat o astfel de eventualitate, în romanul sau Lullaby (Cântec de leagan)*1: moartea poate fi provocata în zilele noastre doar prin recitarea unui vechi cântec de leagan african. Mai întâi mor niste bebelusi din întâmplare (cântecul malefic fusese publicat într-o antologie americana), apoi Carl Streator, un reporter de ziar, investigheaza mortile si, memorizând textul aproape fara voie, ajunge sa ucida si el – în tandem cu macabra sa partenera, Helen Hoover Boyle, agent imobiliar. Umor grotesc si morbid, necrofilie, horror – autorul nu crede totusi ca povestile sale sunt mai daunatoare decât internetul, care conecteaza între ei diversi criminali, pedofili etc., sau decât reclamele care ne ucid cu sloganuri, sau decât „distractia” atrofizanta oferita de mass-media. „Dupa o vreme îndeajuns de lunga, oricine din lumea asta va deveni dusmanul tau”, iarta citatul-cheie al romanului care a fost scris, de altfel, dupa ce tatal lui Chuck Palahniuk a fost ucis – în timpul procesului criminalului. Ceea ce explica mânia la adresa absurditatii si cruzimii lumii moderne.


Pâna la Cântec de leagan, romanele tânarului autor (în numar destul de mare deja traduse la Polirom) se concentrasera asupra unor marginalizati autodistructivi, asupra unor frustrati, viciati, inadaptati si perdanti, vitriolând America si în general Occidentul în deriva (romanul de debut, Fight Club2, a prilejuit un film celebru cu Brad Pitt, Edward Norton si Helena Bonham Carter, regia David Fincher; ca fraza-cheie as cita: „Nu vreau sa mor fara câteva cicatrici”, iar Rant este istoria unui ucigas în serie, din care merita citata fraza: „viitorul pe care îl vei avea mâine nu va fi viitorul pe care îl aveai ieri”.).


Dupa Cântec de leagan, „povestile” lui Chuck Palahniuk au devenit ceea ce s-ar putea numi „horror satirice”, scrise într-un stil influentat de minimalistii americani Tom Spanbauer (si al sau „dangerous writing“), Amy Hempel (comparata cu Raymond Carver), R.L. Stine (horror fiction), Mark Richard (elemente de roman politist), Denis Johnston („drama neagra“), Thom Jones (pesimism a la Schopenhauer) si Breat Easton Ellis (psycho). Propozitiile scurte, vocabularul limitat, specifice minimalismului, sunt colorate la Chuck Palahniuk de repetitivitate si umor ivit din situatii traumatice (în care lucrurile grave nu mai sunt luate în serios).


De altfel, romanele Cântec de leagan, Bântuiti3 si Jurnal4 alcatuiesc „o trilogie horror“ a carei popularitate socanta nu e întrecuta decât de romanul Survivor (inspirat de actele de terorism recente; romanul are paginile numerotate în ordine descrescatoare si începe la capitolul 47 pentru a sublinia aspectul ineluctabil al prabusirii avionului).


Invisible monsters5 este o comedie grotesca petrecuta în lumea modei („când nu stim pe cine sa urâm, ne urâm pe noi însine“; „nasterea ta e o greseala pentru care îti vei petrece apoi întreaga viata încercând sa o corectezi“); Haunted aduna un sir de fabule sumbre, de fapt în alb-negru, însotite de un prolog si un poem (un personaj din carte spune: „Nu vrem ca tu sa mori, fiindca nu avem frigider“, „daca iubesti pe cineva, acorda-i libertate… dar nu te mira daca se întoarce cu un herpes“ ; „ acesta e Visul American : sa-ti faci din viata ceva care se poate vinde"). Chuck Palahniuk a fost învinuit ca, dupa lectura la radio din Haunted, au fost semnalate 73 de lesinuri (persoane carora le-a venit rau si au fost nevoite sa se interneze) !


S-ar putea spune ca nihilist-cinicul autor s-a specializat în aflarea unor noi metode de a soca: „A nu se citi cu stomacul plin!“. Scriitura sa incisiva, percutanta, obsesiva are la origine viziunile reporterului pasionat de povesti adevarate si interesante – a fost voluntar în ospicii si în spitale cu bolnavi de sida, dobândind – cum el însusi declara – constiinta ca moartea poate sa survina în fiecare clipa si ca trebuie „sa apuce sa scrie“. Convingerea sa afirmata fiind: „ce numim haos sunt tipare pe care înca nu le-am recunoscut“.


*1Chuck Palahniuk, Cântec de leagan, traducere de Radu Garmacea, Polirom 2007; 2 Fight Club, traducere si note de Dan Croitoru, Polirom 2004; 3 Bântuitii, traducere si note de Rares Moldovan, Polirom 2007; 4 Jurnal, traducere de Mihai Chirilov, Polirom 2006. Tot Mihai Chirilov a tradus pentru Polirom romanul Sufocare, Polirom 2004; 5 Monstri invizibili, traducere si note de Mircea Pricajan, Polirom 2008.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul