Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Miss Europa, anii ’30

        Stelian Tăbăraş

Concursurile de frumuseţe trebuie să fi apărut odată cu ideea de frumuseţe în sine, cu mult înainte de Afrodita, poate încă din vremea idealului înfăţişat de statuetele de lut din neolitic: acelea cu pântecul mare, capul şi picioarele mici. Cu timpul, idealul de frumuseţe s-a tot schimbat, incorporând şi personalitatea, talentele, cultura concurentelor. Alegerea unor regine sau regi simbolici pentru sărbătorirea primăverii şi alte petreceri era ceva obişnuit în Europa: era vorba de simbolizarea, prin chip de tânără, a virtuţilor naţiunilor şi a altor idei abstracte. În folclor, însuşi prinţul alege (cu pantoful obiectiv al Cenuşăresei).


În fine, orice concurs dă şi spectatorilor senzaţia că „au de ales“.


Amploarea concursurilor moderne a început după al Doilea Război Mondial. Măsurile „clasice“ (60-90-60) nu mai sunt un factor limitator, concursurile moderne având drept obiectiv „frumuseţea naturală“. Miss World, Miss Universe, Miss International, Miss Earth şi alte numeroase concursuri (Miss Fotogenia, Miss contur etc.) au devenit „evenimente de importanţă majoră“, şi chiar sunt, fiind văzute anual de peste un billion de spectatori (prin TV, internet etc.). „Reginele" sunt apoi exploatate comercial (reclame, tururi de supermarket etc.) .


Literatura română are în Cezar Petrescu, poate, pe singurul scriitor „serios" care s-a aplecat asupra fenomenului în romanul umoristic Miss România. Cezar Petrescu începe tare, cu sarcasm, şi termină “moale”, cu umor bonom, îndrăgostindu-se puţin de propriu-i personaj.


Prin 1968, la înfiinţarea judeţelor, mai trăia încă într-o mahala a Sloboziei o finalistă a fazei „Miss Europa“ de prin anii 1930. Am răsfoit împreună cu „bătrâna“ acelor ani albume vechi, am discutat. Din banii câştigaţi atunci îşi cumpărase casa în care mai locuia, la drum, loc anume ales pentru vad întrucât în jumătate de casă deschisese o „cârciumă de cartier“. Ea funcţiona încă în 1968, era o cooperativă, avea în dotare şi o sifonărie.


În albume, multe femei frumoase, unora nici „bătrâna“ noastră nu le mai ştia ţara de origine. Am întrebat-o despre probele selecţiilor succesive. Aşa am aflat că era prezentă şi obligatorie (încă) „proba de virginitate“ cu atestat medical. „De ce?“ „Păi altfel ar fi trebuit să-i spună concurs Mistress“. Desigur, concurenta n-avea voie să fie nici măcar logodită, necum căsătorită. „Dar proba pantofului?" „O, asta nu se mai ţine demult. Sunt fete de înălţimi şi rase diferite, cu picioare diferite. Dar n-ar strica, un pantof care strânge, face ochii mari“.


Mi-am păstrat în memorie o poză a „finalistei“ în caleaşcă, pe Champs-Elysées, cu Nicolae Titulescu: lângă ea, sveltă, el mic, mongoloid, cu „ţilindrul“ în mână, a salut.


Brusc mi-a fugit gândul la un eventual concurs pentru… candidaţii noştri la primărie. Nu că ar fi atât de frumoşi (mi-i şi imaginez defilând în costum de baie…) dar la proba pantofului n-ar avea probleme: pentru toţi, pantoful e prea mare. Altfel, măcar la capitolul teorie stau toţi bine – începând cu vremea lui Barbu Lăutaru şi Vasile Alecsandri: „Robii pun pe drum pavele/ Vodă strânge mahmudele“ şi până la propunerea de amenajare a unui drum pentru… şchiopi… Nu s-ar mai vorbi deloc despre… gropi.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul