Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Rochiţa-rīndunicii pe sīrma ghimpată

        Horia Gārbea

Bogdan Costin


Blocaj īn trafic


Editura Palimpsest, teatru


O iniţiativă generoasă şi necesară a lui George Mihăiţă, directorul Teatrului de Comedie, face ca, īn paralel cu Festivalul Comediei Romāneşti, eveniment anual, să aibă loc şi un concurs de comedie inedită cu premii substanţiale. Deci luptă mare la Comedie.


Prima ediţie, la care am avut onoarea să fiu īn juriu, a adunat 300 de texte, ca īn Cupa Romāniei la fotbal, dar tot profesioniştii au dat palmaresul: Mimi Brănescu, Peca, Şerbănescu, Mladin. La ediţia a doua, cu 60 de participanţi, mi-am pus fluierul īn cui şi am luat echipamentul de joc. Surpriză, a cīştigat un necunoscut, Bogdan Costin, născut īn 1975 la Baia Mare, copywriter de meserie, īn faţa mai titraţilor Diana Manole, Horia Gārbea, Paşcu Balaci, īn această ordine pe podium. Ediţia a treia e īn plină desfăşurare, dar o privesc de pe margine. Nu ştiu dacă s-au strīns 30 de piese, sertarele s-au golit la primele ediţii. Mai grav e că Marea Comedie nu a fost īncă descoperită şi nici teatrele nu s-au īnghesuit să joace laureaţii (cu două excepţii pe care nu le menţionez).


Editorul şi poetul Ion Cocora s-a angajat să publice la Editura Palimpsest toate piesele premiate şi asta face cīt īncă un premiu pentru autorii respectivi. Astfel, Bogdan Costin (premiul I īn 2007) debutează ca dramaturg cu o comedie atipică, aproape fără didascalii şi, cert, fără majuscule la numele proprii şi la īnceputurile de frază. E vorba despre nişte mafioţi de cartier care fură maşini, ucid la comandă, şantajează etc. Acţiune ingenioasă, replică bună, comic cam sărman. Răpit de dodo şi fane din banda unui anume stănescu, pentru că a lovit accidental o dubă de interlopi „īn misiune”, numitul vali, scris cu minusculă, ca toţi, intră şi el īn combinaţie. Concluzia: „pentru a cīta oară īn istorie, pula şi nu creierul īl face pe bărbat să scape cu viaţă“. Corect! Infractorii şi victima aleg: „să mīncăm toţi acelaşi căcat, ca să fim siguri unii de alţii“. Numai membrii unui juriu literar nu pot fi niciodată siguri unii de alţii. Sau poate că da?


Mimi Brănescu


Dumnezeul de a doua zi


Editura Palimpsest, teatru


Locul I īn 2006 la concursul amintit mai sus al Teatrului de Comedie a fost ocupat de actorul Mimi Brănescu (născut īn 1974 la Lehliu). Piesa lui, vorba unui banc străvechi, nu e comedie, dar e bună. N-are decīt două personaje, EL (alcoolic) şi EA („futută bine şi abandonată“, după propria caracterizare), care īşi consumă dramele separat. E o piesă tristă, ba chiar foarte amară, scrisă cu mīnă sigură şi, fără īndoială, tocmai prin absenţa totală a indicaţiilor scenice, autorul ştie cum trebuie montată. Dar şi regizorii vor putea să aleagă diferite chei de reprezentare. Autorul le dă numai textul. Atīt! Piesa vine din sau de sub Scaunele lui Ionescu, din Cui i-e frică de Virginia Wolf, din Doi pe un balansoar. Se vede că dramaturgul e un om trăit şi şcolit īn teatru. Textul lui intră īntr-un dialog subtil, interesant de urmărit pentru avizaţi, cu toate aceste texte şi cu altele. E un discurs tangenţial intertextualist, dar, pentru spectatorii inocenţi, poate fi la fel de captivant. Evident, nu e nimic de rīs īn comedia lui Mimi Brănescu, dar, īn secolul al XXI-lea, accepţiunea termenului a devenit foarte largă. Mult simţ liric răsare viu la tot pasul. Piesa e de fapt un lung poem.


Bogdan Hrib


Filiera grecească


Editura Tritonic, roman poliţist


Directorul Editurii Tritonic, simpaticul meu coleg de liceu, ceva mai tīnăr, Bogdan Hrib, s-a apucat de scris. Debutul său este un roman poliţist destul de scurt, dar atrăgător pentru cine gustă genul. Īn chip vădit, autorul a studiat tehnic tipologia romanului poliţist şi introduce toate ingredientele genului: peisaje exotice, din Grecia, femei frumoase, un erou pozitiv care mai este şi poliţist romān, mult mai abil decīt confraţii lui din alte ţări UE, scene tari, crime, suspans. Totuşi, Stelică Munteanu, se vede īncă de la prenumele īn diminutiv, este şi un anti-erou. Pīnă la dovedirea calităţilor sale ieşite din comun, o mai şi īncasează. Īn orice caz, el nu poate să īşi facă īn voie vacanţa: cum stă să răsufle puţin după cele pătimite īn Grecia, unde se bronza ca tot romānul, e trimis să rezolve o crimă la Frankfurt, pentru că victima e un romān. Desigur, povestea crimei de la Frankfurt, de la Tīrgul de Carte la care a participat negreşit şi Bogdan Hrib (la Tīrg, nu la crimă!), va face subiectul unui viitor volum. Īi doresc lui Bogdan Hrib să īi biruie numeric pe Simenon şi Edgar Wallace. Calitativ, are stofa lor, plus un aer de parodie care şade bine īn plin postmodernism.


George Achim


Răsfăţuri şi melancolii –


Scriitori romāni din secolul XX


Editura Limes, critică literară


Subiectele unui volum masiv – peste 400 de pagini sīnt cinci scriitori – Dan şi Emil Botta, Radu Stanca, A.E. Baconsky, Ion Pillat – şi Cercul de la Sibiu. Criticul analizează atent şi cu bogăţie de citate poezia celor cinci, alegīnd acele pasaje care, se pare, īi sīnt apropiate sentimental şi care īi apropie pe poeţii analizaţi. Muzicalitate, melancolie, „răsfăţuri”, calofilie, histrionism – iată constantele ce īi aliniază pe autorii aleşi de George Achim. Histrionicul e Radu Stanca şi nu actorul Emil Botta, caracterizat drept crepuscular. Cercul de la Sibiu este „un exerciţiu de democraţie spiritual㓠localizat īn burgul care īl determină. Cercul nu e de imaginat īn altă parte şi sevele lui se află numai acolo. Poezia lui Radu Stanca, de pildă, īntăreşte George Achim ideea lui N. Balotă, este lipsită de sens īn afara relaţiei cu toposul urban sibian. Criticul are vocaţia fenomenelor analizate pentru că le alege după afinităţi.


 


Nicolae Grigore Mărăşanu


Imparele – Sonete


Editura Grai şi Suflet – Cultura Naţională, sonete de un tip inedit


De la Verlaine citire, N. G. Mărăşanu alege Imparele, văzute ca principiu viril, cītă vreme parele, ca şi perele, sīnt feminine sadea. Poetul a observat că un număr cu soţ poate fi compus prin adiţiunea unui număr par de numere fără soţ! Şi ce face el: din structura androgină a sonetului – două catrene femeieşti pe două terţine masculine – croieşte, misogin, trei terţine şi o pentadă. La ce foloseşte chestia asta nu am īnţeles, īn ciuda eseului liric care īncheie volumul. Aşa cum nu am īnţeles de ce un poet contemporan trebuie să se īmbrace īn formă fixă, cīnd poate să-şi facă un costum de comandă şi croială proprie. Dar e meritoriu că N. G. Mărăşanu īncearcă măcar să īşi stabilească forma fixă personală, cea care īi convine. Dincolo de orice īngrădiri formale (auto)impuse, poetul izbuteşte versuri convingătoare şi, cīnd o face, numărul lor pe cap de strofă nu are nici o importanţă.


 


Traian Călin Uba


Şi totuşi rodim


Editura Vremea, poezie


Ştiam cine este Traian Călin Uba, cunoscut ziarist de investigaţie, dar nu ştiam că scrie poezie. Primele sale versuri, publicate īn două volume la Editura Dharana, mi-au scăpat. Am deschis volumul acesta, al treilea, cu reticenţă, din cauza titlului siropos. Dar l-am deschis, la īntīmplare, şi am dat de o terţină fabuloasă: Īnger, īngeraşul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, venele se taie greu... Poemul se cheamă M-am săturat să am dreptate şi este, īn īntregul său, remarcabil. Gheaţa fiind spartă, am citit cu alţi ochi cartea şi am descoperit o poezie cu durităţi alternate prin gingăşii, cu o mişcare vie a ideii şi imagini reuşite. Coperta prezintă, foarte adecvat, o floare de rochiţa-rīndunicii agăţată de o sīrmă ghimpată. Poezia se agaţă şi ea de ce nu te aştepţi, dacă autorul are har.


 


Felicia Boldi


Ecou asediat – Eco soto Assedio


poezie, ediţie bilingvă


Dacă ar īntreba cineva ce a făcut Felicia Boldi īn ultimii cinci ani, răspunsul ar fi simplu: a ajuns la a şasea carte de poezie. Traducerea īn italiană a fost realizată de Ioana Cotabiţă īntr-un calc lingvistic absolut. Poezia Feliciei Boldi este una sentimentală, de album, alcătuită din notaţii scurte ce lasă loc pe marginea filei eventualelor floricele pictate īn acuraelă. Poeta scrie pentru sine, dincolo de orice pretenţie de actualitate. Un autism liric asumat.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul