Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Brāncuşi unlimited

        Gabriel Rusu

La un joc televizionistic de-a popularitatea Marilor Romāni īn rāndurile lejere ale micilor romāni mulţi, Constantin Brāncuşi a prins de abia locul 9 īn grupa celor 10 fruntaşi, cam la mustaţă. Situaţia/concluzia seamnănă cu proverbialul pahar plin pānă la mijloc, care ne lasă să-i privim ce jumătate dorim. Deci, din păcate, arătăm că bājbāim şi ne cam bālbāim cānd este cazul să desemnăm reprezentantul spiritualităţii noastre naţionale īn lume. Şi tot deci, din fericire, lumea īn cauză īl alege mai bine decāt noi pe cel care ne aşază identitatea culturală, pentru totdeauna, īn dialogul valorilor universale. Constantin Brāncuşi şi-a pus definitoriu amprenta pe lucrarea fizică şi metafizică a artei aşa cum a fost şi va fi ea īncepānd cu prima parte a secolului XX. Această amprentă, unanim recunoscută şi aclamată pe mapamond, conţine, pe lāngă datele fundamentale ale unei fiinţe umane desigur unice, şi ADN de civilizaţie proprie naţiei căreia īi aparţine. El, mult mai mult decāt alţii, va aminti viitorimii, atāta cātă va fi aceasta, de noi. Pentru mine, Constantin Brāncuşi este unul dintre autenticii, şi prin asta rarii, mari maeştri īntru creaţie, ale căror opere desfid finitul īn interpretare. Brāncuşi este cu adevărat unlimited pentru că orice nouă carte despre el nu pune punct exegezei, ci numai o completează parţial. S-a tot scris despre el şi se va mai scrie, pe varii meridiane şi paralele. La noi a apărut de curānd Estesisul teologal brāncuşian (Liga Culturală pentru Unitatea Romānilor de Pretutindeni şi Editura Semne, 2008) de Victor Crăciun, o cercetare care pune īn evidenţă circuitul de apă vie al credinţei ortodoxe īn vasele comunicante constituite de biografia artistului şi cosmosul plăsmuit de acesta.


Cu īncrāncenarea-i genială, Brāncuşi a căutat mereu să dea formă perfectă esenţei pe care o vedea dincolo de aparenţele zgunţuroase şi haotice. Dar īn puterea omului stă perfectibilitatea, nu perfecţiunea. Meşterul era conştient de aceasta, afirmānd adesea că nu īl poate ajunge niciodată pe Dumnezeu, īnsă mirajul de a călători īnspre el rămāne important, iar astfel din conştientizarea tragică a condiţiei umane se ivea imperativul strădaniei continue. Şi tot el spunea că īn timpurile cele vechi credinţa clădea forme adecvate sentimentului religios. L-a căutat pe Dumnezeu de-a lungul şi de-a latul vieţii şi operei. Īn convorbirile cu Victor Crăciun, Miliţa Petraşcu depune mărturie: „Brāncuşi era iluminat de Dumnezeu. De aceea poate spunea mereu că trebuie să creeze ca un zeu pentru a atinge perfecţiunea. (...) Emil (soţul Miliţei – n.a.) era un bun pianist şi mergeam īmpreună şi cu Brāncuşi la Rotonde sau īn alte localuri īn multe seri, iar acolo cānta la pian īn special Bach. Ceea ce īl făea pe Brāncuşi să fie pătruns de evlavie, să devină isihast cerānd linişte şi uneori să cadă īn transă, el, care era un om vesel şi spiritual. Īncă trăia Modigliani care din acest punct de vedere era universal. Era de acord cu orice religie. Şi Brāncuşi dorea īnţelegere īntre oameni şi deci īntre biserici. Era un semn al īnţelegerii marilor oameni de artă interesaţi de evoluţia ei modernă.” (pp. 161-162) Este această mărturie un fragment din saga artei moderne, prin reconstituirea scenică cu decoruri şi personaje. Şi mai este o dovadă a fascinaţiei pe care alchimia sacrului o exercita asupra lui Brāncuşi. Īn cartea sa, Victor Crăciun, cercetător  brāncuşian atent, pune informaţia biografică doctă īn pereche cu interpretatrea subtilă a simbolurilor creştine sădite īn operă. Cele 6 capitole, doldora de multe şi diverse subcapitole, pun īn text existenţa celui care a creat sculptură neasemenea. Copilul care asculta clopotele Mānăstirii Tismana şi modela īn humă sau cioplea īn lemn figurine de jucărie avea să ajungă la Dumnezeu după 81 de ani şi cāteva zile de viaţă, la Catedrala Ortodoxă Romānă din Paris, ca fiind un patriarh al culturii universale. 


Drumul său, pornit īn colbul Gorjului şi oprit pe aleile pedante ale Cimitirului din Montparnasse, a fost lung şi iniţiatic. A devenit exemplar īn istorie şi īn lume. Ca moştenire, noi īl gestionăm de māntuială. Micii romāni mulţi şi telespectatori, preocupaţi pānă la obsesie de competiţiile galante tip 10 pentru Romānia, nu au habar că lumea l-a declarat pe Constantin Brāncuşi ca fiind cel mai mare romān.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul