Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Formula unui roman de top

        Radu Aldulescu

O ştiam pe Ştefania Mihalache doar din presa culturală. Nu citisem, nu-mi picase īn mīnă romanul ei de debut, „Est-falia”, aşa īncīt a fost o surpriză enormă pentru mine citirea manuscrisului „Poemele secretarei”, ca referent colaborator al editurii Cartea Romānească. Din această ipostază, īmi place să cred că am impus cīteva nume grele de romancieri. Am impus, adică am girat-īnlesnit publicarea - un prim pas, de fapt al doilea, după pasul decisiv şi cel mai important al scrierii unui roman foarte bun, precum „Poemele”, după care se mai īntīmplă nişte lucruri. Īn nici un caz, īnsă, ceva care ar contribui la construirea unei cariere li­terare.


Ori de cīte ori am subscris bucuriei de a scrie despre un romancier autohton, o specie pe cale de dispariţie altminteri, care ar trebui pusă sub protecţie, cultivată, īncurajată, stimulată, dar se procedează tocmai dimpotrivă, fiind exterminată prin toate mijloacele socio-culturale posibile... De cīte ori am pledat pentru romancieri, aşadar, m-am străduit şi adesea chiar am reuşit să fac abstracţie de faptul că toată povestea asta se īntīmplă īn Romānia acestor vremuri. Să ignor datele de timp şi spaţiu care fac din literatură o īndeletnicire profund nelucrativă, anacronică, un hobby ciudat şi, la o adică, periculos şi costisitor cīnd tinde să se transforme īn profesie. Nu e, totuşi, cazul cu romanul Ştefaniei Mihalache să eludez contextul īn care ne facem de lucru ca scriitori, deoarece ideea de la care porneşte cartea ei face atingere la acest punct dureros, pe care personal īl văd ca o tumoare īn plină expansiune, hrănindu-se din organismul socio-cultural tocmai pentru a-l distruge - neiubirea pentru literatură, inclusă fenomenului general de criză spirituală ajunsă la un soi de apogeu care creează comportamente şi personaje lesne de transpus īn roman.


Andra, Andrada Panu (un nume de personaj demn de un mare romancier), poeta-secretară pe un palier al compoziţiei, secretara-poetă pe un altul, īşi trăieşte cumva atipic parcursul condiţiei de fată de provincie dornică să-şi facă un rost īn Capitală, să se realizeze, să parvină. Ea nu se integrează īn sistem, īncălcīnd regulile jocului care-i cer să se lase folosită necondiţionat. Relaţia amoroasă cu şeful-patron, cu care-şi īnşală iubitul, e cu totul altceva decīt a crezut şi şi-a dorit, īn virtutea sensibilităţii şi predispoziţiei spre visare, care n-o lasă să presimtă şi să accepte ce i se īntīmplă: şeful-patron o peşteşte subtil, o livrează unui puternic şi extrem de controversat om de afaceri chinez, care va īnlesni obţinerea unor contracte pe sume astronomice. Pīnă la urmă, e un lux să faci ce-ţi doreşti, iar la un moment dat, īntr-o conversaţie-rememorare cu iubitul ei, Andra īşi descoperă nişte reminiscenţe de nostalgie după vremurile cīnd visa să ajungă o mare poetă. Regretă că n-a perseverat, invocīnd, totodată, motivul pragmatic al opţiunii pentru munca de secretară īn detrimentul poeziei: plata chiriei, īntreţinerea, facturile...


Romanul conţine o poveste impecabil articulată, rotunjită, susţinută de virtuţi stilistice apte de a crea suspans şi o tensiune dramatică implicită - calităţi rare, cam de negăsit īn proza autohtonă contemporană, pe līngă descrierea mediului corporatist dīmboviţean şi a cotidianului aferent, care emană verosimilitate şi autenticitate. E remarcabilă, de asemenea, dexteritatea cu care este pus īn pagină jocul de aparenţe şi evidenţe al motivaţiilor personajelor prin detalii portretistice, gesturi, frīnturi de replici, monologuri etc... Dialogurile fac altminteri dovada unui simţ al oralităţii de excepţie. Eco­nomia īntregii naraţiuni este extrem de bine strunită, īntreţinīnd o curgere dezinvoltă, care coagulează īntīmplări şi personaje memorabile.


O constatare de cititor scriitor: n-am īntīlnit īn această carte cuvinte īn plus sau īn minus şi nici paragrafe sau fraze pe care să fi simţit nevoia să le rescriu. Cīnd aveam vīrsta autoarei (31-32 de ani), visam să scriu un roman de o astfel de factură şi chiar am reuşit să-l definitivez la 34 de ani şi să-l public la 40. Deşi vorbeşte despre altă lume, ca şi dispărută, aflată ca pe o altă planetă faţă de cea contemporană, prinsă īn Poemele secretarei, romanul meu de debut foloseşte aceeaşi formulă, realist poetizantă, aş spune, marcată de un soi de minunare naiv-fascinată faţă de oamenii şi locurile descrise. Am lucrat la acel roman īntr-o vreme cīnd colegii mei de generaţie, prozatorii optzecişti textualişti, avīndu-i lideri pe Nedelciu şi Crăciun, mă motivau, ca să zic aşa, pe invers. Aveam o cu totul altă idee despre literatură şi proză, diferită de a lor şi cumva contrară. Mai īncoace, textualismul şi-a schimbat titulatura īn postmodernism, fără să-şi schimbe totuşi prea mult năravul: predispoziţia spre experiment, cu preţul deturnării de la menirea dintīi a romanului de a crea lumi verosimile, personaje, acţiune, dramatism, viaţă.


Ce m-a īncīntat īn primul rīnd la „Poemele secretarei” este felul cum e compus, după regulile clasice, de fier ale romanului, īn limitele cărora există spaţiu de manevră nelimitat pentru indiferent ce tip de expresivitate. Īn ce mă priveşte, cred că ăsta este pīnă la urmă viitorul romanului romānesc şi singura şansă a literaturii romāne de a ieşi din statutul actual de literatură de mīna a doua spre a treia, consolidat de-a lungul timpului printre altele şi de neputinţa epică, sau refuzul, sau lipsa de afecţiune pentru poveste şi compoziţie, disimulate īn experimente şi inginerii textuale de tot felul.

Regulile clasice pe care le invoc, străvechi, pe care le foloseau şi anticii īn piesele lor, se dovedesc eficiente, iată, şi īn redarea unor realităţi contemporante, īn care banul vorbeşte şi porunceşte vegheat de nenorocire, disperare, grotesc, necredinţă şi crize de toată mīna. Dacă ar fi să mă conformez crizei clasamentelor şi topurilor, aş spune că-i cel mai bun roman romānesc apărut īn acest an şi unul dintre cele mai bune apărute īn ultimii zece ani.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul