Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Fiţe est-etice şi literatură comparată

        Gelu Negrea

„Se spune că fotbalul este o chestiune de viaţă şi de moarte. Nu-i adevărat: e mult  mai mult decât atât!“, a proclamat cândva un englez cu simţul umorului negru şi, din acel moment, a început alegerea prafului conceptual de pulberea de stele a inocenţei fără definiţie. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, toate mişcările mari ale lumii au la origine o astfel de propoziţie, pe cât de simplă, pe atât de înfiorătoare în reverberaţiile ei nebănuite, iar lumea fotbalului nu putea face excepţie de la regulă. Nu doar mai binele e duşmanul binelui, ci şi mai multul se dovedeşte adversarul letal al necesarului şi suficientului, drept pentru care butada englezului a preschimbat terifiant extazul jocului cu balonul rotund în agonia rezultatului cu orice preţ (şi, nu o dată, la orice preţ), iar de aici până la alienarea competiţiei şi performanţei în formele lor radicale de imanenţa spiritului sportiv autentic n-a mai rămas decât un pas. Care, fireşte, s-a făcut cu grăbire, jocul în sine, bucuria ludică au fost secate dintr-o sorbire şi – fatalitate!– fotbalul s-a metamorfozat peste noapte în ce cu gândul nu gândeşti: industrie, religie, fenomen socio-politic, substitut al anticului juvenalian panem et circenses, biznis de anvergură planetară sau măcar judeţeană ş.a.m.d.


Urmările – la scara cuvenită, evident – se văd cu ochiul liber şi prin campionatul nostru, unde toată lumea are un milion de preocupări, ultima dintre ele fiind fotbalul ca spectacol, ca joc sportiv. C.F.R. Cluj are ca obiectiv conservarea avansului de puncte din tur şi atunci, nu-i aşa, calitatea prestaţiei din teren a echipei trece pe planul al doilea. Steaua a primit sarcină de la patron să întâmpine cum o şti Paştele din postura de lider; cui îi mai pasă, în atare condiţii, de modul în care o face? Rapid şi Poli Ştiinţa Timişoara sunt cu ochii pe locul al doilea care poate însemna – teoretic, măcar – şansa accesului în grupele Chapmpions League; pe cale de consecinţă, obţinerea punctelor devine  şi în cazul lor prioritară, în dauna preocupării pentru evoluţiilor fotbaliştilor pe dreptunghiul verde. Poţi pentru ca să zici că n-au, in corpore, dreptate? Şi ei, şi Unirea Urziceni, chiar şi Dinamo ori Vasluiul lui Porumboiu care se vor în Cupa UEFA şi care joacă tot cu gândul la clasament?!


Ai înclina să crezi că, în situaţia asta, speranţele privind fotbalul ca fotbal se îndreaptă spre nefericiţii ăia din coada plutonului; neavând de pierdut decât lanţurile şi robia, ei şi-ar putea permite, în fond şi la urma urmei, să se elibereze de tirania rezultatelor obţinute cu scrâşnet de molari şi încruntări de sprânceană supărată pe viaţă, nu? Aş, c’eşti copil?! Păi, prin comparaţie, ei sunt cutreieraţi de probleme de-a dreptul abisale. Ori cumva aţi uitat că la noi ospeţele  de la înmormântare bat petrecerile de nuntă, iar chiolhanurile sardanapalice se încing nu la cucerirea titlului de campion, ci la sărbătorirea salvării de la retrogradare?! De fotbal îţi mai arde când eşti cu ştreangul matineului de gât? Să fim serioşi şi să lăsăm deoparte textele astea cu spiritul sportiv, cu frumuseţea gratuită a spectacolului şi cu alte fiţe est-etice similare. Nu de-acolo iese mălaiul şi nu pentru efluvii lirico-sentimentalo-fidele plăteşte patronul, ci ca să se pună osul şi să se smulgă punctul providenţial şi salvator. Să fie clar, ai înţeles, Bănele? Restul e tăcere şi literatură comparată...

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul