Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Dintre sute de catarge

        Lorena Păvălan Stuparu

 S-a născut la 13 mai 1962, la Oprişor, jud. Mehedinţi, a absolvit Facultatea de Filozofie din Bucureşti (1987) şi la aceeaşi Facultate şi-a susţinut şi teza de doctorat despre viziunea eliadiană a simbolului (2004). Atāt teza de licenţă (despre redimensionarea sublimului īn poezia modernă), cāt şi teza de doctorat au fost coordonate de profesorul Ion Ianoşi. Este cercetător principal la Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Romāne. A publicat cărţile De la cetăţenia clasică la eurocetăţenie. Īntre realitate şi utopie (2009), Simbol şi recunoaştere la Mircea Eliade (2006) şi numeroase studii īn volume şi reviste de specialitate. Este laureată a Festivalului Naţional „Eusebiu Camilar–Magda Isanos“, 1-2 mai 2009 (Premiul II şi Premiul Revistei ORAŞUL din Cluj- Napoca, Secţiunea Proză) şi a Concursului naţional de literatur㠄Dimitrie Bolintineanu“, 24 octombrie 2009 (Premiul I, Secţiunea Proză).


 


Prietena mea, existenţa


Ca şi īn alte dimineţi, după ce s-a extras cu mişcări chinuite şi istovitoare din prisoselnicele de-acum cerceafuri şi perne, s-a pus īn mişcare cu o indispoziţie de docto­rand care nu şi-a depus teza la termen şi este pe punctul de a pierde examenele, referatele şi chiar īns­crierea.


Īn drum spre baie se lupta să īnfrīngă amnezia īn care păreau definitiv pierdute frazele geniale ce-i veniseră ieri īn minte, după convorbirea telefonică cu mama soacră. Ce parolă să folosească? Ce cod? Era ceva totodată moralizator şi echilibrat, īnviorător şi de bun-simţ, după care urmau exemple ce contraziceau această atitudine penibilă din punct de vedere intelectual.


Pe măsură ce-şi venea īn simţiri, īi revenea şi pofta de-a citi prospecte de Meclofenoxat, Piritinol, Encefabol şi Lecitină şi, ca şi cum acest gīnd ar fi fost īndeajuns de stabil ca să şi asimileze mental proprietăţile acestor medicamente ce relaxează şi alimentează celula nervoasă, indispoziţia īncepea, treptat, să o lase.


Era totuşi o dimineaţă de primăvară ce se arăta din ce īn ce mai frumoasă, pe măsu­ră ce-şi amintea cum s-a auto­propus ca temă de cercetare īn planul Institutului la care lucra.


Fīşiile de lumină ce franjurau perdeaua albastră spre a se proiecta īn neaşteptate for­me pe cei doi pereţi nesufo­caţi de mobilă o conduceau nu numai īntr-un soi de extaz mistic demn de pata de soare zărită la un moment dat de Jacob Böehme pe o ceşcuţă de cafea sau numai pe farfuriuţa ei, ci īi dezlegau limba īn cuvinte de laudă şi īnchinăciune pentru care altădată ar fi avut numai căsuţe goale. Ce dacă nişte fizicieni au transpus īn ecuaţii această iluzie optică? Ea stătea pe marginea patului, īn tricou, cu un genunchi ridicat pe care-şi sprijinea bărbia, īn timp ce palmele-i cuprinseseră şi obrazul stīng, şi obrazul drept cu o forţă elastică datorită căreia ochii căpătaseră un aer melodramatic de clovn ce se chinuieşte să-şi zīmbească-n oglindă.


– Ce faci, nu te-mbraci să bem cafeaua? – intrase mama ei īn dormitor tocmai cīnd era īn culmea fascinaţiei... La ce te gīndeşti?


– Ei, mă mai gīndesc şi eu la ce citesc. Rumeg ideile. Le pun apoi cap la cap...


– Ţi-aduc cafeaua aici sau o bei cu mine īn bucătărie?


– Mamă, articulă ea cu o enervare abia reţinută, dacă tu crezi că eu acum līncezesc, află că te īnşeli. Īn acest moment eu de fapt sistematizez, includ īn perspective şi contextualizez, īmi imaginez scheme conceptuale, stabilesc conexiuni, asocieri şi cores­pondenţe... Acum sīnt la serviciu. Cercetez.


– Mare lucru şi cercetarea asta, răspunsese mama neted, īntorcīndu-se din drum fără nici cea mai mică urmă de aderenţă īn glas, de atitudine pro sau contra subiectului.


Oare şi colegii ei acum, īn pijamale, lansează ipoteze? - tresări, ştiind că, primăvara, īmpreună cu toate gīzele şi vietăţile se trezesc şi cercetătorii la viaţă din letargie şi īncep să se mişte īn căutarea unei bursulici, a unui schimb, a unei conferinţe, indiferent de culoarea pijamalei lăsate la dospit din clipa īn care s-au lansat īn spaţiul public. „Dragă, te īnvăţ eu un lucru pe care-l ştiu de la tata, care era medic psiholog” - o sfătuia  doamna Ştefănescu Radu Lia Florica Stela, căreia apropiaţii īi spuneau Minina. Īnţeleapta ei gazdă din vremea studenţiei dintīi şi din aceea īntīrziată-n primii ani de asistentă de cercetare de pe strada Dr. Lister nr. 59, Domnul s-o aibă īn pază, văzīnd-o alergīnd de la un curs la altul īmpreună cu un veritabil cīrd de fete ceva mai īn floare, ca şi ea, emanīnd un continuu parfum de timiditate şi  tremur complexat, o sfătuise aşa: „Atunci cīnd ai trac din cauza unui profesor, şef, autoritate, ce-o fi, să ţi-l imaginezi pă WC. Şi ai să vezi cum īţi trec imediat toate emoţiile”.


Dar pe Genevieva n-o speria īn nici un fel bunul ei director, aşa că de ce să şi-l imagineze īntr-o asemenea postură? Nu, nu se putea gīndi astfel nici la colegii ei şi, īn general, nu-i putea aplica nimănui vreun obscen exerciţiu eliberator şi, probabil din aceeaşi oroare de indecenţă, păstra ca pe-un gust amar pornirea misogină ce-o īncercase īn timpul confesiunilor nestăvilite ale colegei de cameră de la secţia „Lehuze”, de la Elias: „– Doamnă, eu eram īn contracţii şi mă uitam la dumneavoastră cum năşteaţi... Şi după ce l-aţi expulzat, cīnd v-a scos placenta, din suflet vă spun, a curs din dumneavoastră o găleată de sīnge, ca atunci cīnd, mă scuzaţi, tai o vacă... şi mă gāndeam, Doamne, femeia aia se chinuieşte acolo şi eu rīd ca nebuna şi-i fac cu mīna... Da’ eu īmi revin repede, să vedeţi, cīnd l-am născut pe primul băiat, cum l-am dat afară, am şi sărit de pe masă, ca să-l văd mai bine şi să-l pup, da’ doctoru’, urcă dragă la loc să te cos, că ai o p.... cīt un tunel, nu te mai f... ăla!... Nici n-am mai apucat să-l rog  să-mi lege trompele, ca să scap de-o grijă... Hī-hī... Da’ de ce plīngeţi doamnă?”.


Plāngea nu atīt pentru că tot ce īnseamnă taină a nunţii se expunea pieirii īn acel asalt asupra intimităţii, „Īnţeleg, depresia post­natal㔠- diagnostica vremelnica ei colegă, plāngea pentru că nu mai era mică, iar fratele şi sora ei erau la fel de adulţi, plāngea pentru că odată, demult, īşi pierduse identitatea īntr-un mod absolut iresponsabil, urmānd exemple ce-i confirmau propriile teorii privind puritatea iubirii şi eli­berarea de orice agresiune morală a diferenţei: „Genevičve, quelle est la différence entre l’homme et la femme? – C’est une biologique, anthropologique... – Ou-oui, mais en qui consiste-elle? – Il s’agit de sa fragilité, sa tendresse, sa sensibilité... – Non, ma petite. La différence entre!”.


Glumei acesteia lexicale, rostite de una dintre cele mai distinse profesoare pe care le īntīlnise vreodată, īi datora circumspecţia ce īncepuse să licărească īn credulitatea ei ce friza uneori idioţenia, plāngea īmpotriva cuplurilor ale căror bucurii īi răsculau stomacul, plāngea pentru că, neavīnd nici cea mai mică tentaţie, accepatse acest viciu fără să īnţeleagă egalitatea gravităţii păcatului īn trup cu aceea a păcatului īn suflet, fără să ştie că ne trebuie corpul nu numai pe Pămīnt, ca să aibă unde să stea sufletul ce la un moment dat va zbura din el nealterat, dar şi după ce intră īn descompunere, pentru īnvierea de obşte, plāngea, īn sfīrşit, punctual, pentru că ultima dată tot trupul īi fu­sese expus īn calea ironiei sorţii, dar asta īnaintea triumfului din zori, cīnd adusese pe lume copilul, victorie ce face din orice femeie o eroină şi-o īnalţă la loc, după toate căderile, măcar pentru cāteva minute, la starea feciorelnică.


„– E-adevărat că a curs din mine o găleată de sīnge cīnd am născut? - avea s-o īntrebe pe asistenta şefă şi să se explice, văzīndu-i figura interzisă - aşa mi-a relatat colega mea de salon de la lehuze. – Doamnă, de la dīnsa nu am pretenţii, dar dumneavoastră sīnteţi intelectuală, cum puteţi să credeţi aşa ceva? Păi, dacă aţi fi pierdut atīta sīnge, acum n-aţi mai fi fost īn viaţă cu toate transfuziile de pe pămīnt. A curs lichidul amniotic amestecat cu sīnge”.


Era a nu ştiu cāta oară cīnd īnţelegea că īn faţa situaţiilor esenţiale dădea „delete” pe toate cunoştinţele acumulate şi se redeşteptau īn ea pofta de fabulaţie primitivă, spaimele ancestrale, instinctele, ignoranţa crasă. Le căuta īnsetată, aşa cum la un pas de moarte te agăţi de ultima gură de oxigen, aceeaşi, īn ţiganca cerşind cu copilul īn braţe şi īn ea aşezānd cadourile de la prieteni īn jurul pătucului, două femele cu puiul la sān ce-ar face orice ca să-l apere şi să-l hrănească.


Dar, pīnă cānd să ajungă la ataşamentul sfīşietor, insomniac şi  autoflagelant faţă de prima ei fetiţă, pīnă cīnd să se specializeze īn tot ceea  ce īnsemna creşterea şi īngijirea copilului, de la alăptat la sortimentele de ulei de corp cu care-o ungea după baie şi la jucăriile cu cel mai īnalt grad de siguranţă, avusese o altfel de tresărire după 24 de ore de la naştere cīnd i-au īnfăţişat-o, ca s-o alăpteze, pe copila cu ochişorii īnchişi, dar cu trăsăturile suficient de conturate ca să vadă cīt de bine semăna cu mama lui Florin. Cocul īi lipsea, cum avea să remarce soră-sa la botez, şi era Lena īntreagă, „atīta zbatere şi tăiere şi rupere şi coasere ca s-o renasc pe soacră-mea...”. īşi zisese, ca, mai tīrziu, pe măsură ce Maria ei creştea, să īncerce să-şi īnchipuie, tandră, cīt de drăgălaşă trebuie să fi fost şi Lena micuţă fiind, convinsă pe deplin de dreptatea vorbei părintelui Chesarie: „Cocuţă, nimeni nu e definitiv rău. Toţi avem cīte ceva bun īn noi, că altfel de mult ar fi pierit Dumnezeu pămīntul”.

Īn acea dimineaţă de primăvară. Genevieva īşi reamintea toate acestea fără să mai scormonească prea mult prin creier, fără să obosească navigīnd īn căutarea legăturilor dintre imagini şi idei, iar jocul acesta profund şi gingaş totodată, īi descoperea caracterul clasificator, purificator şi contemplativ al amintirii: īşi vedea suferinţele fără să le mai simtă, iar fericirile le privea cu un zīmbet nedumerit. Toate acestea puteau deveni subiect de  cercetare şi, de ce nu, pentru o nouă teză de doctorat despre individualismul liberal, de exemplu.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul