Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poesis

        Ion Beldeanu

Debut editorial în Caiet de Poezie, Ed. Eminescu, 1973 (în urma Concursului de debut al Ed. Eminescu) (Bucureşti). Publică de atunci 19 cărţi de poezie, proză şi publicistică între care: Armura solară (versuri), Ed. Eminescu, 1984; Lecţia de melancolie (poezie), Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 1987; Iarba iubirii (publicistică), Ed. Junimea, Iaşi, 1989; „Proba mea de viaţă“ (poezie), Ed. Omnia, Iaşi, 1995; Bucovina care ne doare (publicistică), 3 volume apărute în anii 1996 – 2002 – 2007; Ceaiul de după execuţie (poezie ), Ed. Augusta, Timişoara, 1995; Glontele de cucută (proză), Ed. Augusta, Timişoara, 2001; Starea de vid (poezie), Ed. Lidana, Suceava, 2005; Indiferenţa textului,  Ed. Augusta, Timişoara, 2005; Chiar dacă?, (poezie), Ed. Augusta, Timişoara, 2008; Premii importante: Premiul „Eminescu“ pentru Poezie al Ministerului Culturii, Putna, 1995; Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi (pe anul 1996) pentru trilogia Bucovina care ne doare; Premiul Uniunii Scriiitorilor, Filiala Iaşi (pe anul 2002), pentru volumul de versuri Realitatea are chipul tău; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (Chişinău, 2002) Premiul Revistei „Convorbiri literare“, 1999; Premiul pentru Poezie „George Bacovia“ pe anul 2001 al Revistei „Ateneu“ (Bacău); Premiul de excelenţă, al Reuniunii Scriitorilor Români din Cernăuţi (2000); Premiul de Excelenţă al Fundaţiei Culturale a Bucovinei la împlinirea  vârstei de 70 de ani (Suceava, 20 noiembrie 2009); Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din anul 1979); Preşedinte al Societăţii Scriitorilor Bucovineni (din anul 1995); Din 1999 este Redactor şef al Revistei (lunare) „Bucovina Literară“; Este distins cu Ordinul „Meritul Cultural“ al Preşedintelui României, în grad de Cavaler (2004) si cu Distins cu Medalia „Mihai Eminescu“, conferita prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova, la împlinirea a 160 de ani de la naşterea Poetului (ianuarie 2010).


 


IARBA URCÎND


 


Dar nimic nu mai e de văzut


în sălile muzeului de flori


numai meri sau poate cămaşa de noapte


din care cântă cele şapte coroane


pentru ispitele noastre uitate


 


Am să sar în coama unui cal


ca şi cum aş evada din moartea


minuţios pregătită


Priveşte-mă şi spune-mi dacă


îmi stă bine când zbor


dintr-o întâmplare în alta


 


Ce frumos se aude iarba cum urcă


din nou va ploua peste câteva zile şi clipe


 


Acum iată se face seară şi încep întrebările


eu am să ies să le aud venind


 


Dar dacă n-am să ştiu să răspund?


 


 


LA MORILE GÎNDULUI


 


Mai mult decât oricând ascult Acheronul


silabele au orbit de trecere


cineva numără urmele după-amiezii


chiar dacă făgăduinţa e moartă


 


Mărturisesc: n-am biciuit nici un cal


mi-a fost preaplină fuga şi fără martori


 


Aceşti trecători duc în palme


oase de greieri


pentru vânătorile duminicale


când rămâi singur


paznic la morile gândului


cu o ultimă grijă:


să nu adormi, să nu adormi.


 


 


SĂ VEZI CUVINTELE CUM


 


Încerc să accept ceea ce se întâmplă


ca şi cum nu despre mine


ar fi vorba


neputinţa, tăcerea şi celelalte compromisuri


(o pendulare între ironie şi aversiune)


 


Înfăţişarea mea aminteşte


amprentele asfaltului peste care


se perindă nenorocita de realitate


ce nu mai captează


nici interesul marinarilor mahmuri


 


Altfel zis, viaţă pe o margine de scenă


când trebuie să visezi şi vei visa


un oraş debusolat


pentru ca deschizând cartea


să observi cum cuvintele se clatină


asemeni sângelui tău nedumerit


 


DIMINEAŢA TRANDAFIRULUI


 


Poetul se trezeşte şi îşi aprinde ţigara


abia atingându-l viaţa trece


într-o relaţie disfuncţională


 


„Mă vei pierde, mormăie el, mă vei pierde


inconfundabilo”!


Paginile se răsfiră, iată dovada


că nu e nimic de văzut


doar dansul orelor


până la capătul penibilei întâmplări


 


Ce solemnitate totuşi


să aştepţi c l i p a


când înfloreşte trandafirul.


 


 


IMAGINAŢI-VĂ


 


Nu ştiu de va fi să schimbe mişcarea


ea îl poartă şi-l numeşte


mă mir şi n-am cum să strig


Imaginaţi-vă o dimineaţă de vară


peste care dintr-o dată


se lasă întunericul


mai exact o catedrală


iar dincolo de ea


cuvântul aşadar cuvântul


şi nimic altceva


 


Voi scrie acum


despre vremea cea clară deci


poţi adormi şi atunci


începe lecţia de catehism


cu diversele ei istorii


din care bla bla bla


nimic nu se va alege.


 


 


DESCRIERE DUPĂ NATURĂ


 


Logaritmii existenţei mele


n-au cum să răstoarne monotonia


trăiesc la marginea arenelor


şi recitesc acelaşi spectacol pervers


al s u p r a v i e ţ u i r i i


 


Ceva aminteşte de altceva


poate de umilinţele măscăriciului


oricum această întoarcere naivă


nu-şi propune nimic special


e ca un început de psalm dinspre care


pâlpâie surâsul Giocondei


 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul