Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poezii

        Ioana Dinulescu

Fereastra spartă


 


Privesc apusul lumii prin fereastra spartă.


Meşteră maşteră, ea mă lasă


să zăresc urmele uşoare ca funigeii


pe asfaltul trāndav al norilor de toamnă,


 


urmele uşoare ca fulgii, urmele


privighetorii ce-a ostenit īntreaga noapte


cāntānd despre fereastra


spartă.


 


Pe-acolo pe unde mie  


īmi intră īn casă aerul tare


īn care-şi imaginează Dumnezeu


că-şi īnveleşte trupul


 


de papirus, de litere vii, Regele Ioan.


Īngerul Ioan, Jăndarul Ioan:


Ion/ Iona/ Ioana -


triada pierdută-n deşert,


 


īn propria-i legendă, īn Tibet.


Risipită īntr-o fereastră spartă


prin care cireşul sălbatic 


 


dintre blocurile 13 şi 13 bis


mă leagănă patern


citind/scriind/veselindu-mă


prosteşte, năuc,


 


la ospăţul de  nuntă


al Văduvei trandafirii.


 


Castrarea calului troian


 


Dimineaţă de sāmbătă cu mireasmă


de lapte fiert īn ulcica din lut


de Vădastra;


adieri de crude ierburi sălbatice,


după ploicica zglobie de azi-noapte.


 


Ce noroc pe mine că am uitat


peste noapte ferestrele deschise,


că geamătul de dragoste al tigrului


din grădina municipală


 


a īnălţat scări de mătase pānă aici,


la etajul opt,


parfumānd subsuoara năduşită


de veşnicie a lui Dumnezeu.


 


Aici, acasă, printre cărţile glorioase


ale celorlalţi, printre fotografiile lor


policrome, veşnic eroice, totdeauna


triumfător zāmbitoare


 


de parc-ar fi castrat cu textele lor


asexuate


calul troian.


 


Cle±tar fărāmiţat īn Tibet


 


Fratele meu, tu, care-i porţi


pe o targă de fān, divin aromitoare,


prin cerul senin şi abstract,


 


pe tatăl tău, pe tatăl meu,


pe tatăl Regelui Ioan


din Tibet,


 


tu, care te opreşti la fiecare


răscruce de uliţe īnnodate


īn miruită  sudoare,


uliţe īmpletite cu un fir roşu,


cu un fir alb, fără scăpare,


 


cu destinul tău de bărbat -


icoană de cleştar fărāmiţat


īntre dinţii hulpavi, nesăbuiţi


ai văduvelor tinere,


 


ai maicilor fără prihană


purtāndu-şi pruncii-n spinare


ca o pedeapsă de care nu ele


sunt vinovate!


 


Fratele meu cu treime de nume:


Ion /Iona /Ioana,


nu vezi, nu auzi cum īşi ascut


trāmbiţa de alarmă-n deşert,


 


tatăl tău, tatăl meu,


tatăl Regelui Ioan cel rătăcit


pe uliţele destinului tău


de cleştar fărāmiţat īn Tibet?


 


Dumnezeu īntr-un rol infantil


 


Nu-mi pasă decāt de mine


şi de tine


īn această după-amiază trāndavă


 


cānd cucul din ornic


īşi rostuieşte pe gātlej frānghia


de ceară, iar orăşelul dormitează


tihnit şi senin īn propria-i insipidă,


incoloră, sudoare.


 


A morţii? A sorţii?


Ferestrele sunt oblonite


īn calea luminii de īnceput de veac,


căţelul fără stăpān pare bine hrănit.


 


La umbra teiului fără mireasmă


şi poveste, īşi asasinează


cu nonşalanţă purecii din blană.


 


Poetul hoinăreşte pe străzi


fără hotar şi fără nume;


tocurile sandalelor i se afundă


 


īn asfaltul crăpat, īn lumina


de cleştar pe sub fustele căreia


bunul Dumnezeu


al orăşelului de cāmpie


 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul