Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poesis

        Simona Grazia Dima

 


REALITATE


În ţara fiinţelor mici


păşeşte atent,


să nu calci în picioare


vreun poet


căţărat pe tulpinile dulci


împreună cu fluturii.


Din ochii lor, din trupuri mărunte,


te ţintuie flamele gerului,


exact în poziţia de-atunci,


insectă prinsă-n insectarul timpului,


deodată încrustat pentru milenii.


Încetând să mai mişti,


îţi auzi versurile recitate


de voci subţirele din jur


şi devenind REALITATE.


 


UCENICIE


Vin în zbor


spre căsuţa mea săracă.


Nu am statui,


n-am niciun templu.


Deasupra porţii nu găseşti blazoane.


Litere putrezite-ngraşă câmpul,


comorile mi le-am cărat afară


cu lopata. Să te pot adora.


Şi chipul tău mă-ntâmpină


acelaşi, de fiecare dată:


un lac strălucitor de munte,


a cărui jucăuşă prospeţime


îmi taie răsuflarea.


 


OCHIUL


Ah, ochiul acela al meu,


întors puţin spre spate,


să vadă mai bine trecerea,


el zăreşte călcâiele copiilor,


ridicate ca-n zbor, şi clipa


când apa se preface în gheaţă sau abur,


pofta, în sclipire sau trofeu,


iar laşitatea, în purpură sau


zornăit de zale.


Ochiul meu, lac de fulgere,


furnal tăcut topind liniile trase-ntre oameni


şi case, dizolvând iarna şi vara,


mi-e un pic milă de tine,


când te ştiu zgribulit de atâtea geruri


şi stors de atâtea arşiţi,


eşti uneori un sărman porumbel


ce aproape-şi regretă curajul


peste uriaşele întinderi inundate


(când zborul nu-ţi prieşte,


nici măreţia nu ţi-e umbrar).


 


SOCRATE ŞI REPORTERII


O armată de reporteri


îşi făcu apariţia


lângă Socrate ocupat


să-şi bea cucuta.


„Ce proiecte aveţi?


Ce planuri, maestre?”,


întrebau insistent, pe când


el îşi turna pe gât,


plumburie, otrava.


 


VULCAN ÎN ERUPŢIE


Întrebat cum se numeşte, el spuse:


„– N-am nume, ori emblemă şi


niciun herb pe magma vizibilă


(O, dacă pe cea invizibilă-aţi şti-o!).


Nu-mi trebuie imnuri, castele, ornamente.


Sunt vulcanul ce n-are nevoie


să fie legiferat. Cuţit de lavă


nechemat în teaca lumescului cer,


măruntaiele pământului strigă prin mine.


E inutil să prezinţi


un crater în plină erupţie”.


 


LESPEDEA


Pe mine însumi


încerc să mă înveselesc,


cu mâna zdrelită


să urnesc lespedea,


să eliberez animalul


învineţit de beznă,


cu pielea albă.


Aud doar bolovani


căzând cu tunet în prăpăstii.


Deasupra fluturi galbeni zboară fără grabă.


O inimă zvâcneşte încet


sub ape îngheţate, afund.


Animalul meu sporeşte,


copt în întuneric.


Într-o zi îmi va intra în casă la amiază.


– Cine te-a scăpat?


– Gândul tău: a topit piatra.


 


ALERGĂTORUL


Alergătorul pătrunse-n grădina vrăjită


a palatului.


Întâi lăsă o halcă din călcâiele sale


ogarilor aurii ce veneau în haită,


apoi o bucată de şold


în curţile centrale,


şi tot aşa, până fu dezgolit cu totul


de carne. Iar la sfârşit castelanii


considerară


că împlinise canonul, cunoştea


legile locului, îl unseră sfânt.


Însă nu trece o noapte


fără s-audă orga de câini


strigându-şi sfâşietor stăpânul.


Cui slujise ¬ nu ştie.


Asta-i tristeţea sa.


 


COPILĂRIE


Când numărai la fel bani, zile,


ouă de pitpalaci şi, liber


de-amestecuri şi cifre,


fără masca sublimă a literei,


 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul