Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Cruzimea comică

        Mircea Ghiţulescu

Teatrul Bulandra a redeschis Sala Izvor, după o spectaculoasă renovare şi mo­dernizare, cu o comedie retro, aflată  īn contrast armonios cu stilul sălii. Voiajul domnului Perrichon (jucată frecvent īn Romānia sub titlul Călătoria domnului Perrichon) lui Eugene Marin Labiche (1815-1888). Supranumit „regele vodevilului”, era autorul preferat al lui Caragiale ţi l-a ţi influenţat pe clasicul romān, mai ales īn cunoscuta expresie „nişte scārţa-scārţa pe hārtie” din Noaptea furtunoasă, tradusă direct după expresia franceză gratte papier. Călătoria... nu este atāt de subtilă ca Pălăria florentină (Une chapeau de paille d’ Italie), dar pune īn mişcare mecanismele comice verificate īn zecile de comedii scrise mai īnainte. De altfel, piesa este scrisă parţial de unul dintre numeroşii colaboratori ai lui Labiche.  Micul bughez plin de sine, care se vāră  īn cele mai năstruşnice īncurcături,  este şi aici punctul de plecare. Negustorul Perrichon pleacă īntr-o călătorie de plăcere īn īn Alpii elveţieni cu soţia şi fiica Henriette. Nebunia īncepe īncă din gară, pentru că doi tineri (Daniel Savary şi Armand Desroches) o urmăresc pe Henriette de care s-au īndrăgostit la un club de dans. Se declanşează o competiţie comică īntre cei doi rivali. Şansele trec cānd de o parte, cānd de alta, iar tensiunea, pe acest plan, este susţinută pānă la ultima replică din final. Paliere auxiliare asigură abundenţa situaţiilor comice. Perrichon cade īn prăpastie, dar īl salvează unul dintre pretendenţi, celălalt cade şi el, dar īl salvează Perrichon. Se conturează un nou conflict: iubirea salvatorului pentru cel salvat şi ura acestuia faţă de salvator. Peste toate apare şi comandantul Mathieu pe care Perrichon l-a insultat şi vrea să-şi spele onoarea īn sānge. Problema  nu mai este  cāt umor este īn teatrul lui Labiche, ci să ne explicăm o afirmaţie a lui Philippe Soupault care vorbea despre „cruzimea” lui Labiche ale cărui comedii ar fi „masacre executate prin explozii de rās”. Ne ajută foarte mult regizorul Dinu Cer­nescu cu  spectacolul său īn care  toţi actorii au un strat comic şi un substrat ironic, aliaj care ar putea fi chiar sursa cruzimii comice de care vorbea Soupault. Cel mai bine integrat este Virgil Ogăşanu, interpretul lui Perrichon, personaj  pe care Labiche nu-l cruţă nici o clipă şi nu ştie ce să mai inventeze ca să-l compromită, inclusiv un duel cu militărosul Mathieu, care vine pe cāmpul de luptă cu o coroană mortuară. Virgil Ogăşanu este īntr-o fierbere permanentă, īntr-un neīntrerupt balans comic īntre acalmie şi apople­xie. Compoziţia Ilincăi Manolache īn Henriette este auto-cruzime pură. Refuzānd orice convenţie despre frumoasa cu doi curtezani, ea compune o „tălāmb㔠dinţoasă, cu vocea groasă care stārneşte rāsul, niciodată admiraţia. Este rezolvată diferenţa dintre cei doi rivali prin contrast Gheorghe Ifrim/Armand este moale, alunecos, dan­sant, pe cānd Vlad Zamfirescu/Daniel, dimpotrivă, aţos, ironic, sever. Manuela Ciucur este fastuoasă şi decorativă īn Doamna Perichon. Ion Cocieru, caricaturizează substanţial şi adecvat pe comandantul Mathieu. La polul opus, Sorin Dobrin joacă sobru şi economicos rolul lui Jean, servitorul lui Perrichon, ca şi chelnerul elveţian redus la accese de tip gay de Andrei Runcanu. Pentru coloratură avem şi un pitic (Ion Paliu, Ghidul alpin), prea puţin folosit, deşi ar fi fost o sursă de efecte comice. Să joci Labiche este o şcoală anume, care presupune multă autoironie şi actorii au deprins acest mic secret de la Dinu Cernescu. Un spectacol amuzant şi terapeutic, la care poţi apela cānd simţi nevoia să rāzi de ceilalţi.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul