Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Darts

        Critias

Agramatism – reţeta noastră infailibilă


٠ Foarte recentul film documentar Kapitalism – reţeta noastră secretă realizat de Alexandru Solomon îi are drept protagonişti pe Dan Voiculescu, Gigi Becali, George Copos, Dinu Patriciu, Ioan Nicolae, George Pădure şi – last but non least – Dan Diaconescu. Sunt personajele pe care regizor-scenarist-comentatorul Al. S. le consideră emblematice şi semnificative pentru capitalismul made in Dâmboviţa, experimentat, implementat şi cultivat cu sârg pe meleagurile acestea răbdătoare vreme de două decenii.


Ca să vă faceţi o idee despre altitudinea gândirii – atât de factură politico-filozofico-paranoidă, cât şi pur şi sim­plu a – celor  mai de succes dintre compatrioţii noştri ante- şi post-revolu­ţionari, vă ofer o mostră edificatoare, marca Dan Diaconescu Direct şi Per­sonal: Dacă ar fi făcut talk-show-uri ca la OTV, regimul Ceauşescu n-ar mai fi căzut!


...Sfat util, deşi gratuit: înainte de a surâde cu condescendenţă ori de a vă ţine cu mâinile de burtă de-atâta râs intelectual eu, unul, vă sugerez să reflectaţi timp de un minut dacă liderul tele-spiritual din Caracal nu are cumva dreptate pe ici-pe colo, şi anume prin punctele esenţiale.


Dacă doriţi un argument suplimentar şi complementar, treceţi la bumbul al doi­lea.


٠ După cum se ştie din medicină şi folclor, românul se naşte dăştept şi moare uimit că asta nu i-a folosit la nimic. În calitatea lui de urmaş legitim al Gânditorului de la Hamangia, prin ’90, românul în cauză s-a simţit vexat nevoie mare în naturelul său simţitor de afirmaţia lui Silviu Brucan că vom avea nevoie de douăzeci de ani pentru a deprinde câtuşi de gâtu-şi tainele şi mecanismele complexe ale democraţiei. Cele două decenii s-au scurs, iar Brucan s-a dovedit un optimist deşănţat, vecin de iluzii cu frumoşii nebuni ai marilor utopii.


Acelaşi român dăştept s-a ofuscat până peste poate când sus-amintitul Dan Diaconescu Direct a formulat predicţia abruptă şi enorm-jignitoare: În zece ani, toate televiziunile din România vor arăta exact ca OTV-ul!


Bine vorba nu sfârşea şi doar un an-doi trecură de când oracolul de Roma­naţi ne trânti în nas ofensa, iar ce ne este dat să vedem pe micile, dar veselele şi cuprinzător-naţionalele noastre ecrane demonstrează irefutabil că proorocul caracalean a păcătuit prin pesimism: cele mai multe dintre canalele TV mioritice concurează deja cu aplomb tabloid tot ce are mai gregar şi mai nociv „televiziunea poporului”!


٠ Într-o vijelioasă şi, pe alocuri, convingătoare pledoarie pentru artă, în general, şi pentru arta experimentală, cu osebire (Dilema veche, nr. 323/22-28 apri­lie a.c., pag.15), Dan Perjovschi, desenator pe pereţi de renume internaţional, afirmă la un moment dat: Acum ai două alternative: fie cerşeşti la statul român, care are ideologii de susţinut, fie la mogulul român, care are alte interese.


Corect ca idee, incorect ca gramatică: în enunţul lui Dan Perjovschi nu există două alternative, ci una singură, dar care – ca orice alternativă ce se respectă – dispune de două ramuri, sau posibilităţi, sau variante, sau ce-o să mai vrea domnul Perjovschi după ce va afla înţelesul vocabulei buclucaşe.


Numiţi-mă Ismael, înjuraţi-mă de talent, mânjiţi-mă cu chinoroz, dar credeţi-mă: dacă eu aş fi statul român sau mogulul român, n-aş da un leu cuiva care vorbeşte sau scrie prost româneşte! Fără supărare...


٠ În aceeaşi publicaţie, Adrian Cioroianu, profesor de istorie la Universitate şi ex-ministru de externe al României, crede sincer că pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin (ca să nu mai vorbim de tot felul de alte nenorociri) ar exista şi mitraliere kalaşnikov. Să nu exagerăm, dom’ Cioroianu: AK 47 (denumirea oficială a primei versiuni a automatului în cauză) figurează în toate nomenclatoarele militare, la capitolul „tipul armei”, ca puşcă (sau, în cel mai bun caz, carabină) de asalt. Aşa o numesc şi englezii, şi francezii, şi americanii şi, în general, toţi cei care i-au cunoscut, de-a lungul şi de-a latul timpului, performanţele şi avantajele (sau, mă rog, dezavantajele: depinde la ce capăt al obiectivului se aflau...).


Conced că un ministru (fie el şi fost...) nu e obligat să ştie tot ce spune; admit şi că un publicist mai face câte-o nefăcută când îl ia calculatorul pe dinainte, dar de la un profesor cu prestigiul şi meritele domnului Adrian Cioroianu (nu e nici o ironie aici!) aveam, mă-nţelegi, alte pretenţii...


٠ Puteţi să râdeţi, dar şi de la Dan Negru şi emisiunea Te pui cu blondele? aveam ceva pretenţii. De fapt, nu chiar de la el; mai degrabă de la echipa de documentarişti care formulează întrebările de cultură generală pe care Dan Negru le ţipă din toţi bojocii pe parcursul emisiunii-concurs pe care o inflamează (că de moderat nu poate fi vorba...).


Într-una din săptămânile trecute, pe panoul cu întrebări şi pe buzele febrile ale Dannegrului s-a iţit ceva legat de romanul Sobieski şi românii de Costache Negruzzi.


Pardon? Sobieski şi românii, roman? Nu e cam mult? Pot să înţeleg expandarea patriotismului literar până la hotarul cu acea specie a genului epic atât de dragă lui Radu Cosaşu de-i mai zice şi nuvelă, dar că bucata în cauză ar fi roman nu m-a convins nici măcar repetarea insistentă şi se­nină a gogo­măniei.


٠ Citesc de ani mulţi în felurite publicaţii, una mai sofistelectuală ca alta, consideraţii duioase şi lamentabile (în formă de lamento, vreau să zic...), de un paseism strident şi păgubos pe tema agresiunii modernismului arhitectural care pune în primejdie de demolare imobile vechi, aflate adesea în stare avansată de degradare, dar care, vezi Doamne, ar conserva farmecul discret al Bucureştilor de odinioară. Mărturisesc că majoritatea jelaniilor îmi sună caragialesc, amintindu-mi de volubila Tarsiţa Popeasca, văduva lu priotul Sava de la Caimata, care a dărâmat-o Pache, când a făcut bulivardu ăl nou... – şi ea, o nostalgică a trecutului edilitar urgisit de impetuosul  primar al Capi­talei. Da, dar fără iniţiativele şi măsurile de sistematizare pe verticală ale vizio­narului Pache Protopopescu, Bucureştii ar fi arătat, în continuare, a mahala fanariotă second hand, cu parfumul ei balcanic cu tot! Clamăm pe toate vocile nevoia de occidentalizare, dar avem în gând Viena, Parisul şi Berlinul de secol opt-spre-nouăşpe şi intrăm în fibrilaţie desuetă la gândul cutremurător că urbea de pe Dâmboviţa şi-ar risipi fiorul specific (care?) invadată fiind de monşti de sticlă şi aluminiu.


Am o veste proastă pentru autohtoniştii noştri de serviciu: viitorul e al celor din urmă, iar de trecut s-ar cuveni să ne despărţim râzând, nu bocind  a pagubă, sfâşietor şi ridicol.

٠ Constat niţeluş siderat că orice imbecilitate emanată de creiere primitive şi analfabete face imediat carieră publică pe ecranele televizoarelor. Una dintre ultimele, preluată celer de Măruţă, Brancu şi o agenţie de publicitate săracă cu duhul, este aia cu marea ieşeală. Nimic de zis: şi dacă ar fi fost mică sau medie, ieşeala nu devenea deloc altceva decât tot un penibil barbarism lexical, în măsură să-l facă pe un George Pruteanu să se răsucească oripilat în mormânt. Asupra CNA-ului n-are însă nici un efect...                                                                                               
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul