Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Influenţa norului de cenuşă asupra fotbalului

        Constantin Stan

Inter - Barcelona 3-1 e unul dintre acele meciuri pe care un analist trebuia să-l vadă. Pentru un spectator neutru, care vrea să se bucure de fotbal, partida nu poate fi trecută īn categoria celor de care să īşi aducă aminte vreme īndelungată. A fost mai degrabă un meci cu frumuseţi ascunse decāt cu ele la vedere. Barcelona a controlat jocul īn primele 15-20 de  minute, a şi īnscris, dar a uitat că are īn faţă o echipă italiană şi un antrenor cu o filozofie cinică. Inter-ul lui Mourinho nu joacă la īncāntare. Nu o făceau nici celelalte echipe pe care portughezul le-a antrenat şi le-a dus la performanţ㠖 nimic mai nesuferit decāt fotbalul practicat de FC Porto pe vremea cānd cāştiga Liga Campionilor, nimic mai tern decāt jocul lui Chelsea īn vremea cānd domina campionatul englez. Pānă la īntālnirea cu Barcelona, Inter īnscrisese, īn Liga Campionilor, doar 12 goluri. A dat trei atunci cānd a avut nevoie. Am văzut meciul şi pot mărturisi cu māna pe inimă că nu ştiu cum le-a dat. Mai nimic memorabil - la primul, Maicon s-a agăţat de minge, s-a rostogolit cu apărătorii īn spate şi a pus un vārf de bocanc īnaintea portarului. Al doilea, ceva ase­mănător īn confuzia care a dominat apărarea spaniolilor, al treilea – mingea voleibalată prin careul de 6 m. Contează cum s-au dat? Nu, nu contează. Contează că Inter a reuşit să stingă jocul Barcelonei, să-l facă anonim pe Messi şi să-l facă un truditor fără glorie pe Xavi. Cum a reuşit Mourinho toate astea? E treaba analiştilor să explice. Şi am citit analize foarte pertinente, subtile şi profunde. Mă mulţumesc să spun altceva, mai apropiat de ceea ce am văzut ca spectator: Inter-ul a părut asemenea unui tenismen care se antrenează 10 ore pe zi la perete, fără adversar īn faţă, care exersează aceeaşi şi aceeaşi lovitură pānă la epuizare, apoi, aplică aceeaşi tactică īn jocul oficial. Italienii mi-au dat senzaţia că nici nu īşi văd adversarii, că nu-i interesează ce fac ceilalţi, ci numai şi numai ceea ce fac ei. Nu era nimic emoţional īn fotbalul lor. O astfel de atitudine i-a descumpănit pe barcelonezi. Entuziasmul este o relaţie biunivocă, trebuie să fie īntreţinut şi de participarea celuilalt. Or, Barcelona joacă un fotbal bazat pe entuziasm, pe emoţii. Lungul drum făcut cu autocarul le-a tăiat din entuziasm. Norul de cenuşă care a īmpiedicat avioanele să plece de la sol face parte din acelaşi joc Inter - Barcelona. Imun la zbaterea oamenilor, nepăsător la brambureala vieţii, imprevizibil īn deplasarea sa, norul le-a tăiat pofta de viaţă, bucuria de a juca şi emoţia ajungerii pentru a doua oară consecutiv īn finala Ligii Campionilor. I-a supus unei probe dure, o probă fizică şi psihică. Apatică sau pragmatică, ziceţi-i cum vreţi, Barcelona nu are haz şi nici forţă. Dovadă că nu a ştiut ce să facă după ce-a condus. O altă echipă, venită la rezultat, ar fi īnchis jocul, ar fi trimis mingea prin tribună şi echipele medicale la fiecare cinci mi­nute pe teren. Spaniolii au ţinut mingea, au pasat, dar nu au mai ştiut pe unde e drumul spre poarta interistă. Am citit că Mourinho le-a cerut ca, permanent, zece jucători să fie cu faţa spre minge şi adversar. Nu ştiu ce făcea īn acest timp al 11-lea dacă ăla nu era portarul!


Dacă īntr-un an s-ar juca jumătate din meciurile care se dispută īn acest moment de către marile echipe, Barcelona şi Arsenal ar cāştiga tot, ar triumfa īn toate competiţiile şi, probabil, toate finalele s-ar juca numai īntre ele. Competiţiile de azi sunt făcute pentru echipe ca Inter şi Bayern. Probabil că ele se vor şi īntālni īn finala Ligii Campionilor, deşi mai aproape mi se pare Bayern cu acel 1-0 cu Lyon decāt Inter. Aş spune chiar că Inter era mult mai sigur de calificare dacă ar fi avut 2-1. Barcelona, neştiind să joace la 1-0, va pregăti meciul pentru a da o căruţă de goluri, nu numai două! Iar dacă va da peste cap mecansimul cinic al lui Mourinho o va cuprinde frenezia din care e greu de oprit. Ceea ce nu īnseamnă că, dānd peste alt angrenaj infernal, Bayern, va avea şi cāştig de cauză. Risc un pronostic şi spun că Barcelona nu va cāştiga anul acesta Liga. Nu mai suntem īn perioada romantică a lui Real Madrid cu Di Stefano īn care echipa care juca fotbalul cel mai frumos lua de 5 ori Cupa Campionilor Europeni!


 

P.S. La noi, „farmecul vieţii” Rapid a umilit Steaua cu 5-1. Nimic neobişnuit, neobişnuit era cum se agăţa Steaua de fiecare fază, de fiecare meci pe care, culmea!, norocul şi Kapetanos o ajutau să-l şi cāştige. Marian Iancu a devenit Dumnezeu: el dă şi ia puncte după cum īl supără unul sau altul. Ce-i aia că īşi retrage contestaţia numai aşa că l-a īnfuriat Becali? Omul dreptăţii şi al respectării regulamentelor şi principiilor decide cānd sunt transferurile lui Varga şi Bălan legale după cum īi cade bine sau rău vreun fel de māncare?
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul