Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Solitarul Ion Ţuculescu

        Iolanda Malamen

O expoziţie Ion Ţuculescu este un dar mărinimos, pe care Bucureştiul ni-l face īn această primăvară, aducīndu-ne īn faţa privirii, īntr-o gradare nobilă şi temporală, cīte ceva din fiinţa acestui unic şi mare artist.


Galeria Artmark, prin strădania criticului de artă şi curatorului Ruxandra Garofeanu şi graţie colaborării cu Florin Rogneanu, managerul Muzeului de Artă Craiova şi al conservatorului aceluiaşi muzeu, Dan Petre, realizează, pentru o lună, poate cel mai de seamă moment expoziţional al acestei prime perioade a anului: aducerea unei părţi īnsemnate de lucrări din opera ţuculesciană, multe neintrate pīnă acum īn ciclicitatea expoziţională. Aşadar, o certificare a memoriei, un semn de normalizare, după care viaţa oricărei capitale europene īşi măsoară circuitele culturale. Acest mare pictor, care şi-a īnţeles şi urmat drumul, torturat de luminile şi umbrele existenţei, ca şi de īngerii izbăvitori ai harului, se arată astăzi, la un secol de la naştere şi la aproape jumătate de secol de la moarte, īncă o dată privitorului, īn toată măreţia şi intensitatea sincerităţii şi a caracterului său.    


Ritmul lucrărilor expuse este cel al unei călătoriri īn timpul unei vieţi de neodihnă şi viziune, īn care ademenirea materiei a adus după sine un fel unic de a descifra şi īmbogăţi realitatea. De la excepţionalele peisaje īn tehnici mixte, guaşă, acuarelă, creion, care arată acea parte liric-nostalgică, īn care structura detaliului este concentrată pe trăirea intensă, trecīnd prin acele pasteluri fine şi picturile īn ulei cu limpezimi cromatice, pīnă la perioada scoarţelor olteneşti, a măştilor şi a totemelor, cele care i-au definit spiritul novator, căutările, īntrebările şi răspunsurile, ca īntr-un documentar al subconştientului revitalizat, Ion Ţuculescu a oficiat cu maximă şi muzicală sinceritate, pictīnd adesea dintr-o suflare, după cum mărturiseşte, obsedat şi atras de cromatica vitală care-l absorbea. Interesante etapele şi ciclurile din pictura timpurie, īn care au fost tratate aproape toate temele: portrete, flori, peisaje, naturi moarte ş.a.m.d. şi găsirea unui drum care, valorificat cu conştiinţa reflectării īn sine, a dus la unul dintre cele mai cuprizătoare şi magice solilocvii (ca să folosesc o sintagmă care poate intriga) din pictura romānească, imposibil de repetat după el.


Plutirea neliniştitoare printre sensuri, cuvinte, elemente primordiale, semne īnflăcărate sau hieratice, stranii unduiri, diafanităţi, pete cromatice care au forţa ţipătului şi, uneori, acea patetică liniştire īntreruptă de bruşte frămīntări şi copilăriri, toate dau măsura unui rafinat care meştereşte şi recompune lumea, cu un ochi plīngīnd şi cu altul rīzīnd. Decupajele totemic-expresiv-sibilinice, partea intens-tranşantă a operei lui Ion Ţuculescu, atīt de splendid „scrijelită”, ca pe nişte blocuri de piatră, pe suprafaţa materialului, īn care ochiul solitar se multiplică la infinit ca un pandant universal, ca o veghe fără tihnă, īn geo­metrii stranii şi distorsiuni conceptuale, sunt ţesături cu care spiritul operează, intensificīnd ritmic şi muzical contrastele, simetria, dualitatea şi dramatismul limbajului. Ceea ce fascinează pīnă la saturarea benefică a privirii, tăind respiraţia privitorului, este limbajul cromatic pe care artistul īl aşază cu o logică a complementarităţii infinite şi cu magnetice pulsiuni. 


Necunoscutul din opera lui de pīnă acum, īnseamnă, pe līngă stenice vibrări, un Ţuculescu care trăieşte subiectul empatic şi cu vraja plutirilor.  


Faţă de majoritatea pictorilor, Ion Ţuculescu se află solitar, la celălalt pol, īntr-un spaţiu al libertăţii vizuale pe care şi l-a īnsuşit modulīndu-l cu febrilitate şi cu sensurile tradiţiei.


Din celebrul autoportret, ochiul drept, neacoperit cu frăgezimile vegetale, ne priveşte, părīnd că descoperă veghea, ca stare a văzului.

Īnchei, adăugīnd o reverenţă pentru gīndul bun al galeriei, de-a fi persuadat Muzeul de Artă din Craiova să-şi golească vistieria picturală pentru o lună, de o parte din conţinutul ei de nepreţuit, īntr-un aprilie atīt de capricios.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul