Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Comedia literaturii

        Ioan Buduca

Dacă cineva, un farseur, īmi dă să gust dintr-un pahar de băutură şi-mi zice „Vezi dacă-ţi place berea asta!”, iar eu, gustīnd, constat că am băut altceva, whisky, să zicem, ce fac? Ori scuip băutura şi zic „Berea asta e o porcărie!”, ori degust whisky-ul īn continuare şi zic „Da, e foarte bun”, ori „Mda, e un whisky aşa şi aşa”. Dacă nu-mi place berea şi nici vreo altă băutură alcoolică, ce caut īn afacerea asta? Dacă am oarece „ştiinţ㔠a degustării, ce-mi pa­să mie că pe sticla de whisky au pus nişte farseuri o etichetă de bere? Nu mă pot păcăli.


Aşa şi cu literatura. Ce-mi pasă mie că pe coperta unei cărţi de proză cineva a pus eticheta „roman”? Citesc, văd că nu e un roman şi caut să-mi dau seama ce e, dacă văd că e totuşi literatură, şi anume o bună literatură.


„Un om din Est”, vol. I, de Ioan Gro­şan, poate fi acceptat şi ca roman, dar, pentru ca eticheta asta să fie pe deplin īndreptăţită, ar trebui să ştim deja cum va fi volumul doi. Nu ştim īncă. Pīnă atunci, acest volum īntīi combină o nuvelă īn registru comic despre mediocritatea vieţii de provincie şi un „decameron” erotic, care are darul de a face un fundal armonic īn raport cu nuvela. „Aventurile” unui Don Juan de provincie devin, citite aşa, ca fundal, o ilustrare a unei comedii abisale: evadarea din mediocritatea cotidianului de regim comunist īn erotism itinerant duce la o descriere a vieţilor mărunte dintr-o societate căreia nu-i mai rămăsese ca ideal accesibil decīt plăcerea fiziologică, degradată şi ea, aici, īn stil „Cīntarea Romāniei”.


Avem de-a face cu o parabolă? Īn chip evident, nu. Avem, īn schimb, cea mai dezeroizantă descriere a unei epoci care s-a minţit pe sine cu falsele sale virtuţi eroice. Avem o sarcastic-ironică desfăşurare de mediocrităţi din lumea lui pseudo – care a fost lumea noastră sub comunism. Naratorul din ficţiune ştie că n-are talent, dar vrea să devină prozator. Colegul său, mai talentat, scrie mai bine, dar tot ce scrie cu adevărat bine se transformă īn realitate cotidiană. Binele devine demonic īn lumea lui pseudo – să fie asta o parabolă, īntr-adevăr? Nu, īncă o dată Ioan Groşan ne păcăleşte īn regia unei farse. Pur şi simplu, face de rīs ambiţiile eroizante ale literaturii de a se considera pe sine o oază de libertate şi de rezistenţă īn miezul unei lumi īn care totul a fost īntors pe dos. Talentul demonic al scriitorului care devine „medium” al voinţei divine – iată ceva ce ar trebui să ne dea de gīndit. Dacă literatura scrisă īn lumea lui pseudo a fost o oază de libertate, oare de ce n-am mai ştiut īn ce afacere ne aflăm cīnd libertatea a şi venit?


Rareori s-a īntīmplat īntr-o proză romānească o atīt de radicală ridiculizare a unei īntregi epoci de istorie literară. Cu cīt aţi scris mai bine, cu atīt aţi contribuit şi mai mult la dezvoltarea multilaterală a lui pseudo, spune farsa lui Groşan, care, de fapt, nu face decīt să descrie farsa īn care ne-am aflat fără să ştim.


„Un om din Est” nu este, poate, un roman, dar este cea mai radicală descriere a mediocrităţii noastre sub comunism (y compris literatura,) şi asta tocmai pentru că reuşeşte să o ilustreze īn registrul comicului, insinuant şi nepolemic.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul