Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Matrix Art

        Dan Mircea Cipariu

Conştiinţa vieţii ca matriţă poate duce, prin comentariu critic şi prin asumarea fragilităţilor şi a valului întunecat din fiinţă, la un eliberator discurs plastic şi estetic. Expoziţia lui Mihai Zgondoiu, Me, recent vernisată la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu, e un eveniment ce dă samă de o nouă ontologie a spaimei de a fi în plină dictatură a tabloidizării aspectelor intime ale vieţii şi în cotropitoarea dictatură a imaginii-şablon.


Discursul vizual imaginat de Mihai Zgondoiu ne arată feţele identitare în criză şi accident existenţial ale lui Me. Me e mantra care se încarnează învăluitoare, cu pusee narcisiste, peste matriţa romanticilor cu a lor lume ca vis. Me se dezvăluie, astfel, ca trăire şi concept sub sloganul „lumea e o matriţă“. Totul, fie că e vorba de interioritate, de mecanismele unui real bombardat de imagine, e matriţă. Adică ceva văzut, ceva saturat! În lucrările lui – că e propriul său portret creat dintr-un fir de neon roşu ori că e vorba de un autoportret proiectat ca un mega-poster în negativ – Mihai Zgondoiu face ce face cu instalaţia, cu tehnica stencils-urilor, cu tehnicile mixte de desen şi pictură pentru a ne dezvălui terapia cu sinele, cu Me-ul bombardat de imagine şi căutări identitare şi spirituale. Dublă terapie: cu sinele şi cu privitorul! Privitorul e pus într-o relaţie de tensiune cu ceea ce semnifică astăzi imaginea: narcisism, voyeurism, evadarea din spiritual şi contemplaţie. O imagine care îşi doreşte doar rezultate finite, materiale. Mihai Zgondoiu nu e doar un egotic, cum la primă vedere ai putea afirma. El nu e un artist care pariază, precum mulţi cei din colecţia “Ego. Proza” de la Polirom, pe relatarea frustă a realităţilor interioare, pe limbajul la limita dintre patologie şi şoc, pe ceea ce am numi biografia subiectivă ce se hrăneşte doar din relatarea experienţelor la limita de jos a omenescului. Nici nu e doar un hedonist atras de pumnul vizual al detaliilor şi picanteriilor sexuale, cum încearcă să se ilustreze în ultima vreme mulţi tineri creatori. Mihai Zgondoiu vrea să ardă prin această asumare a lui Me toate păcatele individului prins de oglinzile mincinoase ale imaginii, ale posterului, ale sloganului. Zgondoiu face, cu gândiri şi cu imagini, un act esenţial de fiinţare cu armele şi texturile matriţei!


Matriţe născătoare de matriţe


Timp de aproape o săptămână, Mihai Zgondoiu a lucrat cu spaţiul oferit de galeria din Sibiu şi de curatorul acesteia, Liviana Dan. Un autentic act de construire-reconstruire a discursului despre matriţă faţă cu Me, cu sinele, cu nevoia de a da naştere unei matriţe neliniare, deschise, prin care spiritul creaţiei să aibă puterea de a deveni subtil în privitor. Astfel, au apărut instalaţia cubului perfect Zgondoiu, cu două feţe, stencils-ul pe peretele alb al galeriei în care forma/umbra trupului Zgondoiu pulverizează pe acelaşi perete o matriţă a portretului Zgondoiu. Imaginea care creează şi în imaginar, şi în realitate imagini şi şabloane de limbaj, de gust, de mentalitate. Suferinţele timpului post-postmodern în „societatea cunoaşterii“! Matriţa care e născătoare de matriţă, timp şi spaţiu sub semnul unui zeu hedonist ce primeşte aproape în fiece clipă ofrande din matriţe/ imagini lustruite de ego şi plăcerea dictatorială a lui „eu sunt“.


Amoraşi, cifre mari şi mici


Exerciţiul matriţei lui Mihai Zgondoiu are structură de hyperlink: şabloane vizuale, figurative sau non-figurative, sunt carnea şi textura matriţelor lui Me, portretul sau trupul artistului, aşa cum se vede el din matriţa tinereţii: cu amoraşi, cifre mari şi mici, linii elecrice şi tensionate. Un adevărat puzzle interior prin care imaginea devine de la şablonul mic, decorativ, la cel mare, exportul sinelui pe pânză, carton sau material plastic. Un export asumat cu teribila conştiinţă că imaginea-şablon e semn de limită şi criză ontologică, e expunere a efemerităţii din noi şi din cel ce acceptă fatalitatea materialităţii unei matriţe. E un grav semn de întrebare despre lumea noastră de formalisme, egolatrii şi şabloane. Me-ul lui Mihai Zgondoiu e expoziţia unui creator care îşi pune probleme despre ismele ideologice şi modele generaţioniste, despre condiţia imaginii artistului faţă chiar cu umbrele şi penumbrele condiţiei de a fi artist. O expoziţie eveniment deschisă până pe 26 martie 2008 şi pe care puteţi să o treceţi în căutările despre limite şi matriţe.


 


 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul