Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Universitate vs cultură

        Horia Gārbea

Revista Luceafărul de dimineaţă continuă īn acest număr dezbaterea privind relaţia complexă şi contradictorie ce s-a stabilit īn prezent īntre Cultură şi Universitate.


Paginile revistei sunt deschise celor interesaţi de problematica aferentă şi care au ceva semnificativ de spus īn legătură cu tema propusă.


 


Retrogradarea profesorului


Nina Corcinschi (Chişinău)


 


Retrogradarea profesorului la sta­tutul de cadru didactic anchilozat īn scheme birocratice e un fenomen prezent şi īn instituţiile din Republica Moldova. Com­promiterea imaginii universitarului este īnsă instrumentată mai subversiv.


Īntr-o ţară īn care conducătorul ei se văita ca sunt prea mulţi „deştepţi” cu stu­dii superioare, care ar putea să gāndească, să-şi ceară drepturile, să se revolte, s-a īncercat „dezrădăcinarea” acestui flagel printr-o salarizare mize­rabilă a profesorilor. Soluţia era simplă: dacă plăteşti un cadru universitar tot atāt cāt un măturător prin sălile de cursuri, din două una: sau īl alungi de la catedră la munci īn Italia sau īl con­vingi să se corupă şi-l faci astfel eligibil suspiciunilor şi persecuţiilor, vāri frisoanele īn el, anihilāndu-i demnitatea şi respectul de sine. Mai este şi o a treia al­ter­nativă: īnghesuit īn coşul minim de consum, universitarul īşi asumă de-a valma şi alte sarcini, se angajează īn 2-3 posturi pentru a supravieţui, riscānd să prejudicieze astfel ideea de calitate a efortului. Īn ultimul timp, deşi puterea s-a schimbat, salariul a rămas acelaşi, din alt motiv: ministerul nu are bani. Comuniştii au devastat haznaua statului şi acum nu avem decāt să ne asumăm consecinţele. Atitudinea universitarului faţă de cursuri īn continuare se măsoară īn acei amărāţi 100-150 de euro cu care statul īl onorează pentru că a susţinut o teză de doctorat, pentru că realizează o sarcină de 800 de ore pe an, pentru că ţine o serie lungă de cursuri, uneori foarte diferite (altfel nu ar putea să acopere numărul necesar de ore), pentru că mai desfăşoară şi o activitate ştiinţifică, publicānd şi participānd la conferinţe şi simpozioane. Umilit īn asemenea hal, dascălul se vede nevoit să-şi lase toga academică şi să se conformeze cerinţelor pieţii, repliindu-şi activitatea creativă şi inovatoare pe un soi de business intelectual (īntocmire de teze de licenţă, activităţi de redactare etc.) care să-i aducă recunoaşterea financiară a muncii.


De partea cealaltă, studenţii plătesc şi ei tribut sistemului. Universităţile gem de studenţi. Dacă pot plăti contractul, de ce nu ar īnvăţa? Īntr-un timp şi īntr-un spaţiu ancorate la maximum īn dimensiunea pragmatică, elevii buni se duc la Managementul economic, la Drept şi la Relaţii internaţionale, iar la filologie vin candidaţii neacceptaţi de alte facultăţi sau cei ce īşi doresc cu orice preţ o diplomă de studii superioare şi care īşi aleg facultatea după costul contractului; iar printre toţi aceştia, se mai rătăcesc şi cāţiva naivi care īncă mai cred īn puterea literelor. Deci lume pestriţă prin auditorii, cu o zestre de cunoştinţe de prin liceu divergentă pānă la ridicol.


Odată strānşi īn sălile de cursuri, atāt studenţii, cāt şi profesorii īncearcă să salveze aparenţele şi să demonstreze eficienţă. Nedumerirea nu īntārzie prea mult. La studenţii de la Filologie, īnvăţămānt cu trei ani, economia politică se studiază īn două semestre, iar literatura universală, literatura romānă interbelică şi alte cursuri de primă importanţă sunt īnghesuite DOAR īntr-un semestru. Necesitatea adecvării studentului la piaţa forţei de muncă trebuie să implice pulverizarea procesului de studii īntr-o mul­ţime de cursuri divergente şi preferate īn detrimentul aprofundărilor de domeniu? Cine-i de vină? Procesul de la Bologna sau sistemul local de distribuţie a orelor? Se pare că dorinţa īnvăţămāntului de racordare la trend este focalizată doar pe prima parte a sincronismului lovinescian, cea despre imitare… Or, pānă la adaptare mai e mult şi bine.


Se aglomerează prea multe inconveniente şi semne de īntrebare pentru doar trei ani īn care studentul face sforţări disperate să devină filolog, profesorul face eforturi disperate să nu moară de foame, să-şi īntreţină imaginea de intelectual, iar statul fa­brică de zor deziluzii pentru viitorii şomeri cu studii superioare…                                          


 


Budapesta īn trei prieteni


 


Īntre 22-25 aprilie am participat la Budapesta la Tīrgul Internaţional (Festival al Cărţii) reprezentīnd Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional din Romānia. Eram trei, ca personajele lui Jerome K. Jerome: Paul Aretzu, Cosmin Ciotloş şi cu mine. Nu mai vizitaserăm acest oraş, eu doar trecusem vag prin el.


Aş īncepe cu recunoştinţa cuvenită, mulţumind Ministerul Culturii şi Patrimoniului pentru condiţiile oferite, atīt organizarea evenimentelor culturale la care am luat parte, cīt şi transportul şi sejurul au fost impecabile.


Standul Romāniei la Tīrgul Internaţional de carte de la Budapesta - 22-25 aprilie 2010 - a fost organizat de Ministerul Culturii şi ca spaţiu de lansare şi dezbateri deci am putut să ne manifestăm public prin lansări şi lecturi, īn mod vizibil şi eficient.


Standul a fost mare, a fost bine plasat, bine organizat, cu multe lucrări traduse, s-a bucurat de atenţie. Īn ceea ce priveşte grupul nostru, au avut loc două evenimente: vineri 23 aprilie lansarea cărţii mele īn maghiar㠄Raţă cu portocale” şi lectura a trei tablete. A fost prezentă dra Boroka Balasz, traducătoarea volumului, care a şi luat cuvīntul. A citit īn maghiară şi a moderat discuţia care a durat cam o oră, fiind foarte animată, dna Reka Bartha de la Minister. M-a prezentat cu căldură Cosmin Ciotloş. Am oferit exemplare cu autograf cititorilor şi ziariştilor maghiari prezenţi la stand īn număr destul de mare. Toate exemplarele aflate la stand au ajuns la cititorii maghiari. Mulţumiri speciale se cuvin şi Editurii Nouă (director Ciprian Furtună) care a tipărit volumul īn maghiară şi desigur Editurii Premier (director Marian Ruscu) care l-a editat īn versiunea originală īn 2001.


 Sīmbătă 24 aprilie a avut loc un recital poetic īn romānă şi maghiară al lui Paul Aretzu. Autorul a fost prezentat de Cosmin Ciotloş, traducerea poemelor a fost făcută de Ciki Attila iar lectura lor şi traducerea discuţiilor ce au avut loc de dna Reka Bartha. Au urmat discuţii vii īn jurul poeziei religioase a lui Paul Aretzu.


Doamna Bartha şi colegele ei, dna Gabriela Răducanu şi dna M. Grosu au fost gazde excelente pentru autori ca şi pentru publicul prezent. Tot cu prilejul tīrgului, a fost lansat de către o editură maghiară un roman al Gabrielei Adameşteanu īn prezenţa autoarei. Invitatul de onoare al tīrgului a fost Israelul. S-a lansat īntre altele o traducere din opera lui Amos Oz, scriitorul fiind prezent şi el la Tīrg. Tīrgul de carte de la Budapesta a prilejuit şi īntīlniri informale foarte plăcute care ne vor rămīne īn amintire. Tīrgul a avut loc īntr-un pavilion asemănător celor de la Romexpo, ceva mai mic, avīnd avantajul plasării īntr-un parc frumos, cu lac artificial, a avut public mult foarte interesat şi răbdător, dispus să discute. Lansările durează mult, se fac cozi la autografe.


Grupul nostru deşi eterogen ca vīrste şi genuri literare s-a sudat rapid şi am putut vizita mult din frumosul oraş, ne-am bucurat īmpreună de peisajul urban remarcabil, prielnic artei fotografice, şi de arta culinară maghiară. Īn afara locurilor istorice, mi-a plăcut valorificarea turistică a oraşului, politeţea personalului de la hotel, restaurante, magazine şi faptul că absolut toţi ungurii cu care am venit īn contact vorbeau - şi nu aproximativ – engleza, destui şi germana, ba chiar spaniola şi, unii, romāna.


Un lucru pe care l-am observat īndată este adoptarea pe scară largă a bicicletei ca mijloc de transport şi de agrement. Am văzut şi oameni mergīnd la serviciu cu trotinete. Īn toate parcurile am īntīlnit foarte mulţi oameni de vīrste diverse făcīnd jogging sau exerciţii de yoga. Pistele de biciclişti sīnt peste tot şi, deşi sīnt multe maşini, ele nu se parchează pe trotuare cīt să nu lase loc pietonilor şi cu atīt mai puţin bicicliştilor, cum se īntīmplă la noi. Am văzut multe persoane, inclusiv femei şi liceeni, fumīnd nonşalant pe stradă. Totuşi, īn localuri fumatul e īn general oprit.

Voi păstra capitalei Ungariei şi zilelor petrecute acolo o amintire foarte bună, mai ales faptului că, aşa cum mi s-a īntīmplat de fiecare dată, īntr-o călătorie am avut ocazia să comunic mai bine şi mai cald cu tovarăşii de drum ceea ce s-a īntīmplat cu prisosinţă acum.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul