Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Heidegger şi traducătorii lui

        Sorin Lavric

Lui Heidegger nemţii ar trebui să-i ridice statuie īn fiecare centru universitar de pe īntinsul Germaniei. Punerea īn efigie statuară a acestui om nu ar face decīt să spună, īn altă formă, ceea ce comentatorii au spus mereu: că, prin cărţile lui, Heidegger a reuşit să-i convertească pe locuitorii culţi ai planetei la limba germană. Este misionarul a cărui operă a īmpins cultul acestei limbi pīnă la pragul neverosimil al fascinaţiei universale. Şi tocmai de aceea nimeni, īn secolul XX, nu a contribuit mai mult la răspīndirea ei īn lume ca solitarul retras la cabana din Todnauberg. Creīndu-şi un jargon obscur, dificil şi adesea intraductibil, un jargon īn faţa căruia spiritele analitice tresar oripilate, iar cele metafizice vibrează la unison, Heidegger a dat limbii sale aura iniţiatică a unui dialect sibilinic. Şi, de aceea, nici un alt filozof nu este citit astăzi cu o conştiinţă mai clară a misterului pe care cuvintele lui promit a-l dezvălui. Heidegger este apostolul speculativ al tainei ascunse īn cuvinte şi este, poate, singurul filozof contemporan căruia i-a izbutit din plin reţeta obscurităţii. O obscuritate dozată cu o ştiinţă filologică infinitezimală şi cu un fler aparte al psihologiei umane, căci Heidegger a intuit foarte bine că, īn materie de selecţie culturală, nu rămīn vii decīt acele cărţi īncărcate de făgăduinţa unui mister. Cine are de partea lui misterul şi miracolul, acela va supravieţui īn posteritate. Iar Heidegger a cucerit lumea prin arta cu care a ştiut să facă din mister o armă a seducţiei.


Paradoxul acestui filozof este că, pe cīt de mult s-a īncercat discreditarea lui culturală, pe atīt de implacabil i-a sporit īn timp succesul. E cazul unui intelectual al cărui prestigiu a crescut pe măsura ce a fost atacat şi, indiferent dacă a fost parodiat şi ironizat, prin parafrazarea sau imitarea sarcastică a cuvintelor sale, indiferent dacă i s-a arătat nonsensul frazelor şi i s-a dezvăluit ţesătura cu precădere calamburească a cuvintelor sale, indiferent dacă i-a fost imputată angajarea nazistă şi a fost scos pentru o vreme din circuitul universitar, Heidegger şi-a luat pīnă la urmă revanşa. Statistic vorbind, Heidegger este astăzi filozoful cel mai studiat din lume. Şi, cu toate că nici unui gīnditor nu i s-a dorit o mai grabnică īngropare īn uitare, nici un altul nu şi-a răzbunat ostracizarea printr-o explozie de celebritate ca cea de care are parte acum opera lui. Rudolf Carnap, Günther Grass sau Thomas Bernhard - pentru a nu pomeni decīt pe cei mai celebri dintre adversarii filozofului - trebuie să fi rămas neīmpăcaţi īn īnverşunarea cu care i-au tăgăduit valoarea. Heidegger i-a eclipsat pe toţi prin cīmpul planetar de fascinaţie ce a emanat dinspre opera lui.


Dar Heidegger nu ar fi devenit un bun de patrimoniu a cărui  importanţă este astăzi vitală pentru cultura germană dacă opera lui nu ar fi iradiat īn lume sub forma traducerilor. Pīnă la urmă, adevăraţii ambasadori ai lui Heidegger au fost traducătorii, aceştia făcīnd, fiecare īn parte, o muncă de pionierat īn limba lor natală. Iar aici ne izbim de un alt amănunt īn privinţa căruia Heidegger stīrneşte din nou invidia, căci īn cazul lui avem de-a face nu numai cu o operă filozofică numărīnd peste 80 de volume, dar şi cu o capodoperă: „Sein und Zeit” („Fiinţă şi timp”). Ca acestui gīnditor cu operă şi capodoperă să i se poate da chipul unei alte limbi, efortul la care trebuie să se īnhame traducătorii seamănă cu cea beduinilor din deşert: trasează cărări prin locuri pe unde nu a mai păşit nimeni. Şi cum jargonul lui Heidegger trebuie decriptat īncepīnd cu cel folosit īn capodoperă - unde limbajul lui Heideger atinge pentru prima oară rigoarea unei terminologii propriu-zise -, de aceea fiecare limbă īn care „Sein und Zeit” a fost tradusă reprezintă o asemenea cărare.


Fiecare versiune a lui „Sein und Zeit” presupune un nou jargon pe care traducătorii şi-l creează īn limba lor proprie, iar acest nou jargon va servi ca reper pentru cei care vor continua, īn aceeaşi limbă, traducerea celorlaltor cărţi din opera lui Heidegger. Fără respectarea acestei prime cărări trasate īntr-o limbă - a se īnţelege varianta de traducere a lui „Sein und Zeit” -, exigenţa redării lui Heidegger īntr-o variantă uniformă de terminologie filozofică va fi sortită eşecului. Din acest motiv, de felul īn care este tradus㠄Fiinţă şi timp” īntr-o limbă va depinde īnfăţişarea terminologică pe care viitoarele traduceri din Heidegger o vor lua īn acea limbă. Cu alte cuvinte, opera se configurează īn jurul capodoperei, aceasta e regula traducerii lui Heidegger. Chiar şi numai pentru acest fapt, „Fiinţă şi timp” este un indiciu a cīt poate să ducă o limbă īn materie de concizie şi abstracţie filozofică.


Pīnă acum „Fiinţă şi timp” a fost tradusă integral īn 21 de limbi: bulgară, chineză, cehă, coreeană, engleză, finlandeză, franceză, greacă, georgiană, italiană, japoneză, maghiară, olandeză, poloneză, portugheză, romānă, rusă, sīrbo-croată, slovenă, spaniolă şi suedeză. Mai există o traducere recentă, dar parţială, īn persană, precum şi traduceri aflate īn curs de īncheiere īn arabă, norvegiană şi turcă. Ciudăţenia este că īn japoneză există nu mai puţin de şase variante integrale de traducere (al căror titlu īmbracă două variante: fie „Sonzai to Jikan”, fie „U to toki”), iar īn coreeană trei variante (cu titlul „Chonchae-wa sigan”). Cīte două variante există īn engleză („Being an time”), franceză („L’ętre et le temps”), italiană („Essere e tempo”) şi spaniolă („El ser y el tiempo”), restul limbilor pomenite avīnd doar o singură variantă. Printre traducători se numără trei femei: Marcia Sį Cavalcante Schuback īn portugheză, Joan Stambaugh īn engleză şi Andrina Tonkli-Komel īn slovenă.

Recordul de rapiditate este deţinut tot de japonezi: prima traducere japoneză provine din 1939, aşadar, după 12 ani de la publicarea originalului german. Urmează versiunea spaniolă (1951), cea italiană (1953) şi apoi cea engleză (1962). Īn limba romānă, traducerea integrală a fost publicată īn 2004 (traducători: Gabriel Liiceanu şi Cătălin Cioabă), la fel ca versiunea bulgară („Bitie e vreme”).
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul