Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Alte străduţe

        Valeria Sitaru

Str. Bâlciului


Pe un stâlp din lemn de pe str. Mătăsari stă bine fixată o plăcuţă cu numele str. Bâlciului. Stâlpul are forma literei l. Lemnul este un răşinos sau un foios. Din pricina impregnării cu soluţie antiseptică, e greu de făcut o distincţie între un brad de caucaz şi un dud pendul. Un duglas brumăriu şi un ginkgo biloba. Sau un pin negru şi un stejar roşu. Desigur, pentru a rămâne în logica imediată, gândul ne duce spre foiosul arbore de mătase care ar putea justifica şi denumirea str. Mătăsari.


Str. Bâlciului nu porneşte bine, că deodată se răsuceşte  la dreapta şi parcă s-ar face şarpe.  Zig-zaghează printre case. Urcă şi coboară fără trotuare. Are solzi de beton. Se-ngustează. Se dilată. Se ascunde, dar reapare în str. Agricultori. Rece. Întu­necat. Deformat. Cu ziduri curbate spre interior şi ferestre fixe care nu clipesc.


Un câine comunitar se aventurează pe str. Bâlciului. De singura ureche pe care o are îi atârnă un inel galben. După o poartă de fier forjat, un labrador Retriever încearcă să reţină numărul gravat pe inel. 0069? Poziţia sa de câine aristocrat nu-i permite memorizarea acestei cifre. Deşi e o obişnuită după-amiază de miercuri, se zăpăceşte, se uită după lună, cu toate că miercurea, se ştie, luna e pe partea cealaltă a globului, îşi pierde echilibrul, cade şi dă cu capul de fundul bazinului plin cu peştişori care se trezesc cu solzişorii striviţi de laba labradorului. Când iese din bazin, are halucinaţii: vede urechea-ntoarsă a câinelui comunitar. Pe inel, desigur, o altă cifră: 6900. What a State Fair!, urlă labradorul în limba lui maternă.


Ce faci, mă? Te dai mare, fir-ai să fii, cu State Fair ăla al tău de parcă eu n-aş şti că  era  film. Băi, Bâlciul Iluziilor, tu nu vezi că ai peşti în cap? Tâmpitu’ dracului de corcitură! lătră şi comunitarul.


Labradorul tăcu. Un Golden Labrador clasat ca una dintre cele mai inteligente rase de către American Kennel Club tace în astfel de situaţii. Scopul lui este să-i călăuzească pe orbi, surzi şi alte handicapuri. O întrebare, însă, începu să-i dea târcoale pe lângă peştii cu solzişorii striviţi şi lipiţi definitiv pe cap: oare de ce stau eu pe str. Bâlciului?


De pe treapta casei cu ferestre fixe, un copil autist zâmbeşte. Vine în fiecare miercuri la Centrul Medical Napocensis. What a fair. And no state. Uşa se închide. Şi luna apare, cu toate că e miercuri după-amiază.


 


Str. HOREI


Suspendate peste str. Horei, firele electrice se joacă sălbatic de-a ritualul magic de tip Kolabrismos. Kola e un cuvânt slav care nu are nicio legătură cu Coca Cola. Pentru amănunte, desigur, ar trebui consultat un dicţionar, o enciclopedie, vreun istoric asimetric sau chiar inspiraţia paranormală de traducere a cuvintelor dintr-o limbă în alt organ al înţelegerii.


Firele electrice aeriene sunt numite impropriu linii electrice aeriene. Linia este o riglă. Pe când mai multe fire electrice, oricât am încerca în mod normal sau paranormal, nu vor putea fi luate niciodată drept rigle. De ce? Pentru că rigla e plată, lungă, dreaptă şi gradată, pe când firele electrice aeriene se rotesc, se-nvârtesc pe călcâie, de trei ori, de nenumărate ori, se adună laolaltă, ocolesc acoperişuri, se ridică pe vârfuri, fug, se urmăresc, au o legănare circulară, aşa e lăsat din bătrâni, să intrăm cu toţii-n hora firelor electrice aeriene române. Să ne electrocutăm.


Este bine cunoscut faptul că betonul se toarnă prin vibrare sau centrifugare. Poporul român vibrează cu mare uşurinţă şi de aceea stâlpii de lemn au fost înlocuiţi cu cei de beton. Acest fenomen se petrece în timpul perioadelor electorale. Uneori definitiv, alteori oarecum. Armătura de oţel poate fi normală sau închipuită. Totul se stabileşte în funcţie de susţinere. Pentru a nu fi încurcaţi stâlpii între ei, se foloseşte vopseaua ca semn de recunoaştere. Cu cât stâlpul are gabaritul mai mare, cu atât va fi mai solicitat. Invers nu e valabil pentru că ar fi prea  repede îngropat din neputinţa de a face faţă solicitărilor. E drept, în ultimul timp au apărut stâlpi extrem de flexibili, de tip ţeavă, cu care se pot da şi ţepi. Stâlpul de beton armat rămâne, totuşi, reperul numărul 1 în  tehnologiile moderne ale conducerii electricităţii dintr-un punct de vedere. Ar mai fi de amintit dispozitivele de prindere de stâlpi. Cu suport direct sau cu cleme de legătură. Prin fixare parţială sau definitivă. Săparea gropilor pentru stâlpi se face manual. În singurătate. Pe timpul nopţii. Prin carbonizare. Cu catran. Pentru stâlpii terminali direct în iad. Adios în celebra noapte a Sfântului Andrei când se joacă hora aeriană a iniţierii în lumea corupţiei. În cercuşul hoţilor. Al vrăjitoarelor Vuitton şi strigoaicelor de joasă tensiune. Pe-o noapte cu lună, în jurul unui stâlp, în cerc... Kolabrismos.

Pe str. Horei se mai fac şi reduceri la extensii de păr. Şi oferte la unghii false. Şi clubul Opium. Şi acoperişuri de tablă. Şi mai ales teama de parcare sub stâlpii sufocaţi de sârme-n­colăcite. Ah, de sârme de-a-ncălarea.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul