Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Lustraţia second hand...

        Critias

۰ O zicere īnţeleaptă postulează că un bine adevărat e un bine făcut la timp. Adāncă vorbă şi adevărată cu asupra de măsură. Din păcate, ea n-are şanse să ajungă la urechile clăpăuge ale clasei noastre politice din motivul simplu că aceasta n-a depăşit, īn materie de īnţelegere, pragul psihologic al abisalului „Ana are mere” la care silabiseşte cu sārg de două decenii democratice.


Practic, o lege a lustraţiei (chiar aşa neconstituţională cum rămāne ea pe fond) avea logică şi rost acum 19-20 de ani; adoptată īn zilele noastre, riscă să se prăbuşească īn ridicolul unui produs second hand fluturat drept haute couture de ultimă oră. Păi, ce sens mai are să-l lustrezi astăzi pe Ion Iliescu după ce el a fost ales preşedinte al Romāniei īn minimum două legislaturi?! Sau pe Emil Constantinescu?! De acord, aflatul īn treabă reprezintă īn politica dāmboviţeană un principiu fundamental, dar ar trebui să existe, totuşi, o măsură īn toate...


Las la o parte echilibristica penibilă care īncearcă (şi reuşeşte!) să-i īmpartă pe lustrabili, cum i-a īmpărţit şi pe corupţi, īn buni (ai noştri) şi răi (ai lor): deja, treaba ţine de inconfundabilul nostru naturel politic. Mă uit, īnsă, pe lista categoriilor de nomenclaturişti lustrabili stabilită de domnii deputaţi din comisiile juridică şi pentru drepturile omului şi nu-mi pot reţine o grimasă interogativ-relativă. De pildă: deputaţii īn Marea Adunare Naţională. Da, da: acel simulacru de Parlament comunist, marionetistic şi formal... Aşadar, dacă ar mai trăi, īn 2010, lui Marin Preda i s-ar interzice accesul la anumite funcţii politice şi administrative pe timp de cinci ani. Īntru totul corect şi moral,  nu-i aşa?


Mai departe: persoanele din īnvăţămāntul de partid. Despre ce īnvăţămānt de partid e vorba? Cel de la Academia Ştefan Gheorghiu, singurul instituţionalizat, sau despre cohorta de propagandişti din īntreprinderi, şcoli şi instituţii? Probabil că despre ambele categorii, numai că ăştia din urmă nu prea erau retribuiţi! Şi īncă: toţi comandanţii din Ins­pectoratul General al Miliţiei pānă la nivelul şefilor de post inclusiv. Cu comandanţii e OK. Īn schimb, e de tot rāsul chestia cu şefii de post din comunele Cārligaţi şi Hārtoapele care trebuie lustraţi fără milă, mai ales că, repet, alexandredumasianul după douăzeci de ani īmpinge īntreaga tevatură īntr-o jalnică, derizorie gratuitate.


۰ Devenit partidul UNPR, grupul in­dependent de aleşi ai neamului din Parlamentul Romāniei şi-a desemnat recent organele de conducere. Se remarcă pr­şedinţia tricefală a noii grupări, cu un preşedinte īn persoana lui Marian Sārbu, un preşedinte executiv (Gabriel Oprea) şi un preşedinte de, scuzaţi, onoare (Cris­tian Diaconescu). Nu vi se pare cam inflaţionistă aglomeraţia asta prezidenţialo – ex-pesedistă?


۰ Scriitorul Boris Marian ne semnalează anumite parctici condamnabile (sau cel puţin discutabile) ale unor publicaţii literare on-line şi ale unor bloggeri cu veleităţi atāt auctoriale cāt şi de direcţionare a fenomenului scriitoricesc, īn ansamblu. Dintre ele se remarcă: spiritul de gaşcă, refuzul altor opinii decāt cele promovate īn chip programatic şi discreţionar de grupurile īn cauză, etichetarea injurioasă a preopinenţilor iconoclaşti, elogiile reciproce deşănţate, cenzurarea punctelor de vedere neconvenabile editorilor şi, last but non least, cultivarea aversiunii (ca să nu spun: ostilităţii făţişe) faţă de membrii Uniunii Scriitorilor din Romānia. Sau, cum scrie cu umor trist, domnul Boris Marian: Este aproape obligatoriu să NU FII MEMBRU AL USR. Dacă ai făcut prostia să spui că eşti, te-ai ars. Este echivalent cu a avea cazier. Eşti, desigur, cripotocum, criptoce, iar, pe lāngă vaşnicii internauţi care au mii de poeme ce vor intra īn cutiuţa ce se pregăteşte a fi găsită peste un milion de ani, eşti o nulitate care te lauzi cu un carnet...


Apropo de relansarea campaniei anti-USR orchestrată vioi īn perioada premergătoare alegerilor din toamna trecută nu doar pe internet, ci şi īntr-o anumită parte a presei scrise: outsiderii atacă, sunt vehemenţi şi perseverenţi. N-ar fi, oare, cazul ca Uniunea Scriitorilor să gāndească şi să pună rapid īn operă o strategie de contracarare a acestei ofensive, deloc inocente şi dezinteresate? Pasivitatea nu e īntotdeauna recomandabilă, oricāt ar fi de imund atacul şi oricāt de dreaptă cauza. Ea mai trebuie cāteodată şi apărată; tocmai fiindcă este dreaptă!


۰ Recidivist īntr-ale dopajului, Adrian Mutu are (să iertaţi vorba cea proastă) impertinenţa de a contesta la Liga Italiană de Fotbal decizia clubului Fiorentina de a-i reduce salariul pe perioada suspendării. Băiatul ăsta, cocoloşit peste măsură de selecţionerii romāni de-a lungul timpului şi māngāiat amical pe creştet de o presă la fel de romānă şi de neprofesionistă cum o ştim, indiferent de mărimea străchinilor īn care călca Briliantul mioritic de serviciu pare, pe zi ce trece, tot mai dus cu pluta īntr-o derivă īngrijorătoare. Bine, măcar, că n-a solicitat o creştere salarială după isprava cu sibutramina: s-ar fi găsit, probabil, pe aici, pe la noi, niscaiva avocaţi şi pentru susţinerea unei astfel de pretenţii.


۰ Īn mai multe locuri publice din Capitală au apărut nişte panouri uriaşe pe care se lăbărţează tot soiul de anunţuri gen: Aici s-ar putea construi 50.000 de locuinţe pentru familiile tinere; Această intersecţie ar putea fi semaforizată automat; Blocurile din īntreg sectorul ar putea fi renovate etc., etc. DACĂ...


Ei, aici e aici: care credeţi că este soluţia-panaceu pentru realizarea acestor obiective şi a altora la fel de realiste? Finanţarea corespunzătoare de către stat? Un management performant al primarilor? Atragerea de bani moca de la Uniunea Europeană? Ei, aş: c’eşt’copil?! Nici pomeneală! Bucureştii ar putea deveni o copitală europeană giugiuc, cool, muc şi sfārc, ţāţă de māţă... DACĂ s-ar colecta cei un miliard (şi nu 1 miliard!) de euro pe care statul īi pierde ca urmare a contrabandei cu ţigări. Simplissim, nu?


Dom’le, dacă panourile cu pricina au fost plantate prin intersecţii de vreo ONG specializată īn lupta corp la corp cu tutunul şi derivatele lui, e-n regulă. Dacă nu, mie, unul, toată banneriada asta mi se pare de o imbecilitate crāncenă.

۰ Stahanovismul redivivus: tocmai cānd credeam că am scăpat de teroarea comică a lui cincinalu-n patru ani şi jumătate, iată că īn Romānia se declanşează cursa contra-cronometru şi contra bunului simţ politic a revizuirii Constituţiei īn zece zile şi tot atātea nopţi de veghe-n lanul de secară sau nu se cară. Acum, nu pot să zic: pesemne că polonezii au exagerat oarece mitocosind vreo opt-nouă ani la constituţia lor post-nouăzecistă, dar termenul de zece zile īn care s-au angajat muncitoreşte ai noştri să rezolve problema revizuirii devine cāt de cāt rezonabil doar dacă pornim de la ideea că Cel de Sus a făcut lumea īntr-un timp istoriceşte mai scurt, chiar! Dacă nu, Dumnezeu cu mila!...                                                                                            
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul