Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Īntoarcerea la poezie

        Gabriel Rusu

Trec mereu mai grăbit pe lāngă alţii. Īmi petrec destinul sforţāndu-mă să imit, să egalez, să depăşesc succesul social al concetăţenilor mei contemporani care acumulează simboluri ale averii şi nu cern īnţelesurile avuţiei. Viaţa mi-o ating de ale celorlalţi numai ca să obţin, niciodată ca să dăruiesc. Şi, văzāndu-mă astfel īn oglindă, īntr-o bună, īntr-adevăr bună, zi, mi-am dat seama că īntoarcerea la poezie este singurul tratament cosmo-etic-şi-estetic īn stare să mă facă să re-exist ca la mine acasă īn lumea largă a semnificativului. Cred că, indiferent de cāt de puţini oameni citesc īncă poezie (poate doar unul), atāta vreme cāt măcar puţini oameni (poate doar unul) persistă īn a scrie poezie este bine, asta īnseamnă că nu ne-am tāmpit definitiv ca specie. O īncercare de a ne īntoarce pe toţi/mulţi/cāţiva spre poezie face Şerban Codrin īn Baladierul (Editura Helis, 2007), tentativă ambiţioasă şi amplă cāt o cruciadă de a transcrie īn dulcele stil clasic jurnalul unei vieţuiri. Volumul, de dimensiunile impozante ale unui roman zdravăn (431 de pagini de versuri), alătură balade şi sonete, două forme de lirică demult şi definitiv acreditate de istoria literaturii. Şerban Codrin, poet de suflu lung biografic şi bibliografic, face un pariu riscant: cum că moda trece, īnsă modelele rămān, iar identitatea sentimentală şi intelectuală a unui om de sfārşit de secol XX şi īnceput de secol XXI poate fi conţinută şi exprimată adevărat şi de prozodii cu parfumul zăpezilor de altădată. Şi cāştigă pariul.


Īncă de la o ochire repede asupra sumarului, este evident că poetul provoacă mintea cititorului la descifrări de tālcuri care mai de care mai secretoase. Mai īntāi, cartea cuprinde şapte cicluri, patru de balade şi trei de sonete, cicluri īntreţesute ca şi cum ar configura o pānză a facerii de sine. Apoi, baladele din cele patru cicluri (15+15+15+21) sunt īn număr de 66, iar sonetele din cele trei cicluri (100+100+100) sunt īn număr de 300, ceea ce ne duce la 366 de poeme, cāte unul pentru fiecare zi dintr-un an īn care ne-am īntoarce la poezie ca să ne regăsim pe noi īnşine. Īn cele din urmă, balade şi sonete laolaltă pornesc de la un aspect al prezentului palpabil, relatat mai mult sau mai puţin eliptic, şi zvācnesc iute īn trimiteri culturale de o mare diversitate, de la pictură şi filosofie la mitologie şi morală. Īnţelegi istoria numai īn măsura īn care ţi-o povesteşti: „Iată-o dugheană-atāt de nefirească,/ Īncāt, de-o scotoceşti prin ascunzişuri,/ Mici vechituri găseşti, şi mărunţişuri/ Bine dispuse să se dăruiască./ E-o strachină-a lui Lucifer, pe lāngă/ O pană smulsă din aripa stāngă./ Un scump medalion umplut cu praful,/ De cānd, la plajă, Eva-n pielea goală/ Cu īngerii īşi scutura cearşaful,/ Atrage curioşi, dar din greşeală. // Atārnă-ntr-un cuier scaieţi pe straie / Şi-o zdrenţuită, galbenă cunună,/ Din vremea cānd, nebun, urla-n furtună/ Regele Lear īncoronat cu paie./ Firul gāndirii tors de Don Quijote / S-a-nfăşurat pe şapte papiote./ Uscată pe-undeva, printre tejghele,/ O pată roşie, nu de cerneală,/ Pe-un Pact semnat cu Herr Mefistofele/ Atrage curioşi, dar din greşeală. // Mai nimereşti vreunul din bănuţii / Lui Iuda, spionaţi de-o cucuvaie,/ Ligheanul lui Pilat cu-apă de ploaie,/ Vechi steaguri afumate-n revoluţii. / Ca-ntr-o băltoacă, sfārāind, făclia/ Lui Prometeu īşi stinge frenezia/ Şi, putregai, gogeşte prin unghere./ Lampa lui Ilici fără poleială, /Īn cioburi, meditānd la decădere/ Atrage curioşi, dar din greşeală.// Ciocane strāmbe, seceri boante, strasuri,/ Harpoane rupte-n Moby Dick şi ceasuri / Stricate ori căzute īn ispită/ Zac pleaşcă-ntr-o vitrină estivală,/ Ci mai cu seamă firma ponosită/ Atrage curioşi, dar din greşeală. ( Balada prăvăliei cu firmă scandalos de ponosită la marginea bazarului ). Īn balade, deşucheatele vorbe sunt puse a face şotii īn stil villonesc. De cealaltă parte, sonetele se revendică a fi dintr-o familie aflată sub semnul galanteriei renascentiste: „C-o nebunie-atroce-a scufundării,/ Buimace fulgere de nelumină/ Īşi zvārcolesc de nu se mai termină/ Īn moarte fascinaţia pierzării.../ Din prăbuşirea, una pentru toate / Căderile-n infern dintotdeauna,/ De nicăieri un orologiu bate/ Secundele, pe toate pentru una, / Cānd nebulos renaşti din agonie... / Īn ochii-ntredeschişi cu-acea mirare/ De-eternă reīntoarcere īn mare/ Tăcere
şi-inocenţă reīnvie... // N-aprindem lampa, obosiţi de-o joacă/ Şi īmpăcare paradisiacă... ( 197). Retorica trimite, ca şi titlul cărţii, la un petrarchism care traversează, īntotdeauna seducător, epocile. Pe alocuri, misterul firii se revelează īntr-un detaliu: „Stăm cu picioarele pe şanţ şi-mi trece/ O muscă, bāzāind, pe la ureche. /Asupra altora de tot zevzece /O mānecă ridic, de haină veche./ Ne luăm cu vorba despre viaţă, moarte,/ Nu mi-am plătit impozitul pe vacă, /N-am de-o cămaşă, ca tot omul, parte,/ Iar pāinea-n cāmp e-amară şi săracă./ Cu plete īndestul de lungi şi groase,/ El dă din cap, mă-ascultă şi-nţelege./ Īn preajmă-a rai de mărăcini miroase/ Şi surāzānd, un fir de iarbă-alege,// Cānd podul palmei-i văd străpuns de-o rană/
Şi-ascunsă troiţă īn buruiană... (320). Relatarea devine metaforă.

Pentru Şerban Codrin, poezia īnseamnă metamorfoză. Se schimbă la faţă trăitul de unul singur. Realul personal reverberează īn imaginarul colectiv.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul